[ X ]
[ X ]
[ X ]
FRESH
Când ea vrea – spune, CÂND O ÎNTREABĂ… Prezentatoare TV: „…la ce bun ...
Tany Vander – INDIGNATĂ: Trebuia să filmez o emisiune, dar am plecat… ...
VREA SĂ MAI SLĂBEASCĂ! Interpretă: „Pe data de 19 aprilie aveam cu ...
Horoscop 4 iulie 2020. Relaxare şi timp preţios petrecut în familie

A avut o COPILĂRIE FERICITĂ! Oxana Barbu: „Păcat că generațiile de astăzi nu se pot bucura din plin. Nu au copilăria noastră”

Scriitoarea Oxana Barbu a avut o copilărie fericită şi îşi aminteşte cu multă nostalgie de acea vreme. Cu ocazia Zilei Internaţionale a Copiilor, a vorbit despre copilul de atunci şi visurile care s-au realizat în timp, informează SHOK.md.

„Copilăria, cel mai frumos şi nostalgic sentiment. La capitolul „Copilărie”, aş scrie şi aş vorbi la nesfârşit. Spun cu mândrie că am avut o copilărie fericită, deoarece nu am avut acces la internet. Nu era atâta modernizare. Îmi plăcea enorm să citesc. Îmi amintesc cu mare drag de iernile copilăriei. Când afară era ger cumplit, ningea ca-n poveşti, iar focul în sobă ardea liniştit. Mi-e dor de acele timpuri. Păcat că generațiile de astăzi nu se pot bucura din plin. Nu au copilăria noastră.

Copilăria mea se asociază cu mirosul ploii şi gustul cireşelor. Şi azi îmi amintesc gustul dulce al cireşelor din grădina casei părinteşti. Abia aşteptam să se coacă. Îmi plăcea mult să admir ploaia, pentru ai simți mirosul îmbătător. Mereu am asociat mirosul ploii cu mirosul celui mai dulce parfum. Îmi amintesc şi azi, cum după ploaie țineam uşa casei deschisă. Pentru a pătrunde aerul curat, şi mirosul proaspăt al ploii.

Cea mai mare amintire din acea vreme, rămâne a fi simplitatea. Oamenii trăiau din ce aveau. Se îmbrăcau cu ce aveau. În copilăria mea, erau bunul-simț,  stima, respectul şi cei şapte ani de acasă. În copilăria mea, era ruşine să mergi, fără a saluta un om în vârstă. Era ruşine să mergi în transportul public şi să nu oferi locul oamenilor în etate. Unui om bolnav. Sau unei mamei care-şi ținea copilul în brațe. Azi spre regret, nu se ține de aceste valori frumoase. Azi oamenii sunt altfel. Pentru că şi timpurile sunt altfel. Consider că odată avansați în tehnologii moderne, ar trebui să avansăm atât la capitolul „Comportament, cât la cel cu numele „Gândire”.

Nu prea țin minte să fi făcut năzbâtii. Eram foarte liniştită. Îmi plăcea enorm să ascult poveştile de viață a mamei, şi a oamenilor în etate. De mică am fost un copil diferit de semenii mei. Nu-mi plăcea gălăgia. De mică aveam gândire diferită de ceilalți copii. De mică vedeam mediul înconjurător cu alți ochi. Pentru că am trăit în alt mediu.

Îmi pare rău, că mi-am dorit să cresc. Deoarece creşteam vedeam tot mai multă răutate. Şi nu înțelegeam de unde în sufletele oamenilor atâta ură? Dar timpul, mi-a oferit răspuns la toate întrebările. Fiecare oferă ce are-n suflet. Nu m-am supărat niciodată pe nimeni. De mică am fost conştiintă că fiecare om e diferit. De mică am învățat să iert. Pentru că ştiam că din momentul în care voi ierta, sufletul meu se va uşura. Mereu am considerat, că ceea ce adunam în suflet, adică vorbele ce mi se spuneau au fost asemeni pietrelor, care pe parcursul anilor am construit un pod. Am iertat, dar nu am uitat nimic. Pentru că a ierta, şi a uita sunt lucruri total diferite. Nu m-am răzbunat niciodată. Iertarea şi lipsa de dorință de răzbunare, le am din copilărie. Mereu gândeam aşa.

-Dacă mă voi răzbuna pe cei ce m-au rănit, înseamnă să mă răzbun pe mine.

-Întrebarea mereu a fost următoarea: Unde? Când? Şi cu ce mi-am greşit că trebuie să mă răzbun pe mine?

De aia am iertat şi am mers mai departe. Iar cu trecerea timpului am înțeles trei lucruri foarte importante pentru mine:

1. Am oameni de iertat.

2. Lucruri de uitat.

3. Şi uşi de închis.

Fiindcă nu pot căra după mine. Lucruri care mi-ar îngreuna şi mai mult valiza sufletului. Când eram mică, îmi doream să aduc lumină în sufletele oamenilor. Cred că am reuşit. Deşi fiecare om a văzut-o diferit. A văzut-o prin ochii lui.

Dacă m-aş întoarce la vârsta de 5-7 ani, aş ruga timpul să mai stea în loc, pentru a mai rămâne copil. Să mă mai bucur din plin de simpla, dar frumoasa copilărie. Iar copilului din mine, i-aş spune să fie mai atent la oameni. L-aş îndemna să rămână la fel de omenos, să-şi păstreze acelaşi bun-simț şi desigur dragostea pentru oameni. Deoarece chiar dacă am crescut, mai păstrez şi azi copilul din mine. Ferindu-l de răutatea omenească. Dar spre regret, nu-mi reuşeşte de fiecare dată. De aceia azi îl cer iertare, că suferă prea mult. Dar în acelaşi timp îi mulțumesc pentru faptul că nu cedează ispitelor. Dar este mai puternic cu fiecare lovitură.

Spre regret nu am nicio poză din copilărie. Cred totuşi că cea mai reuşită poză rămâne a fi amintirea. Pozele se şifonează, se deteriorează se pierd. Însă amintirea rămâne mereu vie. Voi păstra copilul din mine, câte zile voi avea. Şi desigur voi păstra în suflet timpurile copilăriei, când cea mai mare frumusețe era simplitatea. Păstrați-vă copilul din voi. Iertați-l atunci când greşeşte. Şi cel mai important. Iertați-l că şi-a dorit prea repede să crească. Spuneți-i de fiecare dată că-l iubiți. Are nevoie de dragostea, căldura, grija şi afecțiunea dumneavoastră”, a comunicat ea.

Vis de copila

Iubesc să merg pe stradă,

La braț cu umbra mea,

Pe unde-mi calcă pașii,

Vreau… să răsară o stea.

 Vreau ea… să lumineze,

Din stratul de țărână,

Pe unde calcă… Domnul,

Visez să-L iau de mînă.

Să mă lipesc de mina-i,

Atît de părintească,

Să-i torn în palme lacrimi,

Iar El… să mă iubească.

Această poezie e din primul volum de versuri. “NAIVITATE DE COPIL ȘI DRAGOSTE DE VIAȚĂ”. AUTOR OXANA BARBU

Cristina TOMAC


IUN 1, 2020 INAPOI LA ARHIVA


COMENTARII

SONDAJ SHOK

Ce îți dorești în această vară?

View Results

Loading ... Loading ...