[ X ]
[ X ]
[ X ]
FRESH
După ce a lansat piesă nouă, Akord a dat start unei PROVOCĂRI PE ONLINE: ...
Ludmila Bălan E PLINĂ DE ENERGIE! Uite-o cum SE DISTREAZĂ ÎN PISCINĂ ...
A lăsat AVOCATURA și s-a apucat de design vestimentar: „Pasiunea aceasta ...
Când ea vrea – spune, CÂND O ÎNTREABĂ… Prezentatoare TV: „…la ce bun ...

Și-a deschis sufletul! Gheorghe Cavcaliuc a făcut DEZVĂLUIRI DESPRE FAMILIA SA, redându-le chiar și-n versuri!

Gheorghe Cavcaliuc, ex-șeful adjunct al Inspectoratului General de Poliție, este mândru de faptul că s-a născut în satul Micăuți, raionul Strășeni, și revine acolo foarte des, vizitându-și rudele, casa părintească, locurile dragi sufletului, pe când părinții săi au plecat peste hotare mulți ani în urmă, informează SHOK.md cu referire la www.provincial.md.

Cavcaliuc, pentru sursa citată, a oferit mai multe detalii despre familia sa.

Pentru a motiva oamenii să revină și să rămână în sat, mai întâi de toate, e nevoie de locuri de muncă cu salarii decente, cu care și-ar putea întreține familiile, educa copii și oferi tot ce este necesar pentru studiile și progresarea acestora. De fapt, anume acest motiv a stat la baza plecării la muncă peste hotare și a părinților mei, unde au lucrat – tata peste 20 de ani în FR și Italia, mama de 18 ani – în Italia și acum se află acolo, din păcate”, a dezvăluit el.

Totodată, fostul șef adjunct al IGP a oferit spre publicare și o poezie – creație proprie, care vorbește anume despre familia sa, despre dorul dintre copii și părinți.

Dor de părinți

Afară plouă cu găleata și eu sunt trist, privesc pe geam.

Iar dorul iarăși ca nebunul, îmi amintește de-al meu neam.

Mi-i dor de mamă, dor de casă, mi-i dor de dragii mei părinți.

Că au plecat când erau tineri, iar astăzi sunt deja cărunți.

Afară plouă, chiar și tună, peisaj urât, înfiorător…

Dar asta nu-mi slăbește dorul, de cei de-acasă, de cuptor.

Mi-i dor de casa părintească, mi-i dor de vatră, de părinți.

De-a lor suflare, alinare, de-al tatei sfat: „Să fiți cuminți”!

Așa ne-a fost să fie soarta, de tineri ambii au plecat.

S-au dus să cucerească lumea, pentru copii, în lung și-n lat.

Afară plouă și mai tare. De parcă cerul s-ar fi spart. Iar eu plutind pe val de gânduri, ceva sub ram am observat.

Văd cuibul unor pui de păsări, firav, plăpând stă într-un pom.

Privesc atent și îmi dau lacrimi, că au și ei soartă de om.

Părinții nu le sunt acasă, au rămas singuri fiind mici.

Și tot la ce puteau să spere, erau sclipiri de licurici.

Afară ploua, bate vântul, sunt în pericol iminent.

Și numai Dumnezeu cunoaște, ce pot păți într-un moment.

Mă uit la ei. Sunt trei la număr, exact așa cum noi eram. Eu, fratele și sora – singuri rămași, părinții așteptam.

Mă uit pe geam, iar ploaia încetează.

Și puii tot mai siguri sunt pe ram. Iar eu sunt copleșit, plin de emoții.

Cu dorul meu de-acasă, de-al meu neam.

Interesantă-i soarta asta Doamne?!

La păsări și la pui de om.

Se duc părinții nevoiți s-aducă hrană.

Și uneori se întorc la timp.

Iar alteori e prea târziu, că puii sau părinții mor…

SHOK.md


MAI 23, 2020 INAPOI LA ARHIVA


COMENTARII

SONDAJ SHOK

Ce îți dorești în această vară?

View Results

Loading ... Loading ...