Semnificația sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului

Astăzi, 4 decembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoarea împărătească, cunoscută în popor ca Ovidenia, care anticipează nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, scrie SHOK.md.

În substratul păgân această sărbătoare a avut semnificația de început al iernii. Tradițiile etnografice și folclorice de origine păgână ale sărbătorii în cauză țin de observări și previziuni  meteorologice. Timpul se putea afla conform diferitor semne, previziuni meteorologice. Se credea că „dacă la Ovidenie cerul va fi senin, cu soare – vara va fi secetoasă; de va fi nor și liniște – oameni credeau că va urma un an cu boli multe; sau dacă pe cer vor fi stele, senin, frumos – anul va fi rău; iar dacă va fi ninsoare, nu ger uscat sau promoroacă – anul va fi bun”.

Se zice că în noaptea de Ovidenie ca și de alte sărbători de toamnă și de iarnă strigoii umblă prin lume și de aceea oamenii ungeau ramele de la ferestre cu usturoi, ca să nu le vină strigoii. În ziua de Ovidenie nu lucra nimeni, pentru a proteja animalele de rele.

În epoca creștină la sărbătoarea dată, biserica a adăugat sărbătoarea „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” – una dintre cele 12 sărbători mari creștine domnești, în amintirea zilei, când, la vârsta de trei ani, Fecioara Maria, a fost adusă la biserica din Ierusalim de către părinții săi, ca împreună cu alte fetițe de vârsta ei să asculte citirea cărților sfinte. Astfel a fost înfăptuită educația creștinească a Fecioarei Maria.

Gospodinele așteptau Ovidenia mai ales pentru a da de pomană lumină de veci, o lumânare masivă, cât un stat de om sau cât ușa casei, despre care se credea că nu se va mai stinge niciodată pe lumea cealaltă. Resturile lumânării erau păstrate bine, deoarece, se credea că numai cu ele era bine să te uiți la Anul Nou în fântână, pentru a-ți vedea ursitul. Această pomană, la care se adăugau uneori colăcei, apă, și mai rar, alimente și îmbrăcăminte, se dădea în special pentru sufletele celor înecați sau morți în întuneric, spre a avea și ei calea luminată pe ceea lume. Lumânările de ceară curată sau de stearină precum și oalele în care era dăruită apa, pomana numită „Moșii de Ovidenii”, se dă în multe sate și astăzi. Tot în această zi se făceau numeroase praznice pentru copiii morți. Nu întâmplător, pe vremuri, se auzea adesea zicala: „De la Ovidenii s-au născocit praznicele”.

La praznice, se dădeau de pomană numai bucate de post. Aceste pomeni se făceau, printre altele, și pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântînos.

Se credea că la Ovdenie sau Vovedenie „s-ar fi vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveștenie”, sărbătoarea ținîndu-se, mai ales, pentru ochii ce văd, „pentru vederi.” În acest scop oamenii obișnuiau să sfințească un fuior, cu care, muiat în apă, se ștergeau la ochi atunci, când aveau probleme cu vederea.