(VIDEO) De trei ani, trăiește fără stomac: Povestea Dianei, care a aflat că are cancer când era însărcinată

Are 39 de ani, 2 fetițe, iar în 2020, în plină pandemie, a aflat că are cancer la stomac. Este istoria Dianei, o tânără mamă, care s-a confruntat cu această boală cruntă, dar a avut puterea să o învingă. Aceasta a povestit, într-un interviu pentru Adrian Prodan, cum a descoperit că are tumoare și cum trăiește, deja al treilea an, fără stomac, dar și cum s-a schimbat viața ei, după ce s-a vindecat.

„Mi-am dorit foarte mult încă un copil, am rămas însărcinată, dar nu era bine, aveam dureri. Era greu să nimerești la spital atunci, am mers la o investigație, la endoscopie și medicul mult m-a chinuit cât m-a verificat, mi-am dat seama că ceva nu e bine, dar nu mi-a spus nimic, doar mi-a dat citologia și mi-a spus să merg Oncologie. Așa mi-am dat seama că ceva nu este bine, l-am văzut pe față. Era o durere de care te ține și nu-ți dă drumul. Cele mai mari dureri erau la 1:00 – 2:00 noaptea și până dimineața nu puteam dormi”, relatează Diana.

„Am avut o presimțire că ceva nu este bine. Cred că am avut noroc”

Tânăra nu a avut probleme cu stomacul, anterior, dar totuși, a decis să facă investigații: „Am avut acest simț că ceva nu e bine. M-am gândit deseori să merg la un control, niciodată nu am mai fost, nici nu m-am pregătit de sarcină. Dar de data aceasta am avut o presimțire că ceva nu este bine. Cred că am avut noroc”.

„Primul a aflat soțul, pentru că mă ducea de mânuță peste tot. Nu mi-a spus deodată”

Rezultatele de la Oncologie le-a așteptat aproape o lună: „Tot așteptam când o să mi le dea, stăteam stresată, cu gândul la asta. Analiza mi-a fost luată chiar din stomac. Primul a aflat soțul, pentru că mă ducea de mânuță peste tot. Eu nu știam, dar intuiam, îmi dădeam seama că la Oncologie nu se duc oamenii de bunăvoie. Dar soțul a ținut asta în secret”.

„Când am aflat că am cancer, eram de mână cu soțul, el s-a schimbat la față”

Când și-a aflat diagnosticul, Diana a reacționat liniștit:„Eram de mână cu soțul, el s-a schimbat la față. Îți făcea griji să nu fac panică, e cel mai rău lucru când te panichezi, începi a plânge, isterizezi. De asta el a spus că verificăm, să nu-mi fac griji, că totul va fi bine”.

„O să te operez, ești tânără, puternică și capul sus”

După ce a aflat că are cancer, medicul i-a spus că are nevoie de o operație urgentă: „Nu toți se apucă de operație. Îmi spunea că e chirurg, operează, dar dacă pacientul decedează ulterior, are și el un fel de simț, că e al lui. Dar de mine s-a apucat, mi-a spus: o să te operez, pentru că ești tânără, puternică și capul sus”.

Nu a fost supusă operației imediat: „Am făcut 3 luni chimioterapie, ca să stopeze un pic rădăcina, apoi a fost operația”.

„Dacă nu era sarcina, poate nici nu aș fi depistat cancerul”

Până la chimioterapie, însă, a pierdut sarcina: „Eram însărcinată în 3 luni și jumătate. Sarcina s-a oprit în evoluție. Ceva nu era normal, mereu mă balonam, mă durea, mă presa. Posibil așa a fost să fie, dacă nu era sarcina, de obicei, cancerul la stomac se depistează în fază foarte gravă”.

„Mă duceam la USG să văd ce e cu bebelușul. Atunci mi s-a spus că s-a oprit în evoluție exact în acea zi”

„Chiar în ziua în care am pierdut mă duceam la USG să văd ce e cu bebelușul, eu nu știam. Atunci mi s-a spus că s-a oprit în evoluție exact în acea zi”, povestește tânăra.

Întrebată dacă trebuia să aleagă între sarcină și să fie operată, Diana a răspuns: „Era să întreb medicul dacă pot duce sarcina până la urmă, pentru că mi-am dorit acest copil. Aș fi făcut investigații, aș fi vorbit cu medicii dacă se poate, dar în cazul meu cred că nu erau să-mi permită, mi-au spus că fiecare săptămână este foarte importantă”.

„Am simțit că totul va fi bine, așa îmi spunea al șaptelea simț”

Tânăra spune că nu a avut frică de operație: „Sunt foarte protejată din toate părțile, și de socri, și de părinți și de soț și m-am simțit sigură. Am simțit că totul va fi bine, așa îmi spunea al șaptelea simț”.

„Nu le suportam, la ultima chimioterapie nici nu mai voiam să trăiesc”

Nu la fel a fost în timpul celor 8 chimioterapii. „Nu le suportam, mă mâncau, la ultima nici nu mai voiam să trăiesc. Nu mi-a căzut părul, cum cade la alții, sunt mai multe feluri de chimioterapie. Soțul mi-a spus în glumă că o să-mi cumpăr o perucă, dar eu am avut stres. Aveam grețuri enorme, mai ales noaptea era cel mai greu, îmi ardeau palmele și se cojea pielea chiar și de la tălpi, nu puteam merge prin casă, de parcă le-am pus pe tigaie și le-am prăjit. Nu puteam bea nici apă, mă sufocam. Sunt simptome despre care nici nu am auzit, nu mi s-a spus, nu am știut”, povestește Diana.

„Mi s-a oprit aerul și m-am paralizat, nu puteam mișca nici din mâini, nici din buze”

„Prima oară când am ieșit de la Oncologie era primăvară, frig, am simțit că pierd cunoștința, mi s-a oprit aerul și m-am paralizat, nu puteam mișca nici din mâini, nici din buze. M-am speriat, am crezut că rămân așa pe viață. Am avut noroc că era cald în mașină și în 20 de minute mi-am revenit, dar credeam că e gata, nu aveam deloc voce.Umblam prin casă cu mănuși, cu scurtă, nu cumva să îmi fie frig, mi se ducea barba, buza pe o parte, pentru mine era un șoc”, își amintește tânăra.

„Ce a fost, a fost, gata, du-te la fete acasă, trăiește-ți viața”

După ele a urmat și intervenția chirurgicală: „Operația a decurs foarte bine. M-am trezit a doua, a treia zi. Medicul nu îmi spunea nimic: ce a fost, a fost, gata, du-te la fete acasă, trăiește-ți viața. Mi s-a tăiat tot stomacul, toți pereții erau roșii, în metastaze. Am avut noroc că nu s-a dus mai departe. Nu am știut, dar lumea fără stomac trăiește”, spune tânăra.

Cum a avut loc recuperarea, după operație, care este starea Dianei acum și cum trăiește tânăra deja al treilea an, fără stomac, vedeți în interviul de mai jos: