(VIDEO) „Credeam că voi muri eu primul”. Istoria unui tată îndurerat, care își crește singur fetițele, după ce și-a pierdut soția, într-un accident teribil

În urma unui accident grav, și-a pierdut soția și a rămas să-și crească singur cele două fiice de 6 și 8 ani, care duc dorul mamei, iar șoferul vinovat încă se află în libertate. Este povestea lui Ion Tabacari, din raionul Cantemir, care a povestit, într-un interviu pentru Adrian Prodan, cum s-a întâmplat tragedia, cât timp i-a trebuit lui și fetițelor sale să se pună pe picioare, dar și cum lucrează justiția din Moldova, care la 3 ani de la moartea tinerei încă nu a emis o decizie definitivă pe acest caz, scrie SHOK.md.

„Referitor la soție nu voiau să-mi răspundă, cineva dat din cap și atunci am înțeles că nu mai este în viață”

„Pe 20 iunie 2020, am avut un accident grav, a intrat o mașină pe contrasens. A fost o lovitură puternică, eu am fost internat în spital, cu fracturi, am fost în stare gravă, fetițele au fost duse la Chișinău cu elicopterul. Eu în salvare mi-am revenit, eram legat la mâni și picioare, am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-au spus că fetițele sunt bine, dar referitor la soție nu vroiau să-mi răspundă, mi-au pus anestezie, ca să mă adoarmă. O persoană a dat din cap că nu și am înțeles că soția nu mai este. Mi-am revenit în sala de reanimare”, relatează Ion Tabacari.

„A intrat mașina lui în față și în acel moment mi-am pierdut cunoștința”

Tânărul a povestit cum a avut loc accidentul: „Era sâmbătă. M-am pornit cu soția și fetițele spre Soroca. Am ieșit din Comrat, m-am alimentat la PECO, am băut câte o cafea cu soția, eram veseli. Apoi ne-am deplasat 15-20 km și era indicatorul Găgăuzia până la Cimișlia și în acea cotitură am văzut că vine un camion, erau și mașini în spatele lui. O mașină cu viteză excesivă a vrut să iasă la depășire, iar când a văzut că vin din sens opus, a frânat brusc, se lovea în mașina cea mare, a derapat stânga, dreapta, s-a retras pe partea dreaptă. Mă uitam în direcția ceea, în care eram lipsit de vizibilitate, nu-l vedeam și când a ajuns camionul în fața mea, el a intrat direct în mine, ca la colțul casei, când doi copii se lovesc, inconștienți că vine celălalt. A vrut să iasă la depășire în zonă interzisă, avea și viteză excesivă, accidentul s-a produs pe partea mea de carosabil, nu pe mijloc, totul s-a întâmplat pe banda mea de circulație. Prima lovitură, din ce am simțit și am văzut, a fost în partea stângă, apoi a intrat mașina totală în față și în acel moment mi-am pierdut cunoștința. Mi-am revenit abia în ambulanță.

„În momentul când mă operau, mi-am revenit”

„Pe partea stângă am avut 3 coaste fracturate. Mi-au tăiat camera la plămâni și în momentul când mă operau, când mă coseau, mi-am revenit, simțeam că parcă trag șireturile la încălțăminte. Atunci mi-au pus din nou anestezie și mi-am revenit în sala de Reanimare. Eram cu picioarel în gips, brusc m-am uitat la picioare, eram conștient de tot ce s-a petrecut ”, își amintește Ion.

Toate rudele lui apropiate erau peste hotare, în momentul în care s-a produs accidentul: „Mama, tata, sora, fratele, erau în Germania. Brusc s-au pornit în Moldova și când mi-am revenit, deja erau în țară”.

„A avut lovitură în piept, coastele fracturate, i-au tăiat organele în ea”

Apropiații i-au confirmat că soția lui a decedat, deși el era conștient de acest lucru: „Din documentul expertizei, a avut lovitură în piept, coastele fracturate, i-au tăiat organele în ea. Ea era în spatele meu, a avut lovitură de la scaun”.

„Am întors capul în spate, ca să-mi văd pentru ultima oară copiii”

„Fata mai mare era în mijloc și cea mică în partea dreaptă, în scaun pentru copii. În momentul loviturii, brusc am întors capul în spate, ca să-mi văd ultima oară copiii, pentru că mă așteptam că eu voi fi primul care va muri. Pe soție a izbit-o în scaunul meu, fata mai mare a căzut pe partea stângă, iar fata mai mică dormea în scaun. Fetița mai mare a avut lovitură la cap, iar cea mică a avut piciorul fracturat, era rupt osul deasupra genunchiului, 8 săptămâni a avut gips din talpă până la brâu. Patru luni nu s-a putut ridica pe picioare”, povestește Ion.

„Soția avea 23 de ani, trebuia să împlinească 24 în iulie, când i-am făcut 40 de zile”

Fetele fuseseră transportate la Chișinău, iar acolo, de ele aveau grijă bunicile, cât timp tatăl lor era internat la Comrat: „Fata mai mare împlinise 5 ani, iar cea mică, la câteva zile după accident a făcut 3 anișori. Soția avea 23 de ani, trebuia să facă 24 în iulie, când i-am făcut 40 de zile”.

„La Comrat eram într-o stare foarte rea, aveam dureri enorme, tratament practic nu-mi administrau”

Bărbatul spune că la Comrat i-au făcut doar operație la plămâni: „Eram într-o stare foarte rea, aveam dureri enorme, tratament practic nu-mi administrau. Peste o săptămână am fost transferat de urgență la Chișinău, în stare gravă, la Spitalul de Urgență. Mi-au luat repetat testul la Covid și am stat vreo 4 ore la ușa de la intrare. Medicii de acolo deja au început să aibă grijă de mine, să mă trateze. Au fost și investiții, ca să mă ridice pe picioare. Într-o perioadă scurtă deja mă puteam așeza, apoi a venit traumatologul, urma să am o operație la bazin, să-mi pună șuruburi, dar medicul respectiv a interzis, a spus că nu mă vor ajuat să mă ridic mai repede pe picioare”.

„Nu am vrut certuri, am vrut să fiu într-o relație bună cu părinții ei în continuare”

Ion explică de ce soția sa a fost înmormântată în satul de baștină, din raionul Soroca, și nu în cel în care locuia cu familia, la Comrat: „Eram în sala de Reanimare din Comrat. Au venit frații soției, să o ia să o înmormânteze în satul ei de baștină. Fratele meu le-a spus să ceară permisiunea de la mine. Eu nu am vrut certuri, am vrut să fiu într-o relație bună cu părinții ei în continuare și doar am cerut să fie înmormântată lângă bunica ei, la care a ținut foarte mult. Am vrut liniște, să fie pace și înțelegere între noi. A fost decizia lor, eu am acceptat-o. Părinții noștri au făcut înmormântarea”.

„Nu am fost la înmormântare, abia respiram, iar fetițele erau internate la Chișinău”

Tânăra mămică a fost înmormântată în lipsa soțului și a fetițelor sale. „Eu eram într-o stare foarte rea, abia respiram, fetițele la fel, erau internate la Chișinău. Mă mențineau în tratament, ca să mă țină liniștit, dar a fost foarte, foarte dureros. Mă gândeam și la fetițe, credeam că sunt într-o stare mult mai gravă, iar rudele ascund informația de mine”, spune Ion.

Pentru Ion urmat o recuperare lungă la domiciliu: „Am stat la 4 încă 4 luni. După 3 luni am început să mă deplasez în cărucior”.

„Mama lor e înger și așa a rămas și până acum”

Fetițele au aflat despre decesul mamei lor când erau internate în spital: „Au întrebat ce e cu mama. Din start li s-a spus că mama lor e înger și așa a rămas și până acum. Nu am putut să le spun că e plecată undeva, să o aștepte să vină până în prezent. Fetița mai mare când se trezește, permanent e la geam. Dacă plec undeva, mă caută permanent, să mă aibă lângă ele măcar pe mine”, povestește bărbatul, cu vocea tremurândă și privirea în jos.

„Când mamele își cuprind copiii, o vor și ele pe a lor, dar nu o au”

Tatăl își crește fetițele singur, ajutat de mama sa și de bunicul copilelor, care este peste hotare, și cu un ajutor din partea statului, ce nu se ridică nici la 2 mii de lei pe lună. Zice că s-a gândit și el să plece la muncă, în străinătate, dar fiicele îi simt lipsa chiar și când pleacă pentru o zi de acasă și speră că vor putea pleca împreună, când vor fi ele puțin mai mari, ca să nu le lipsească măcar de dragostea de tată, dacă de cea de mamă nu au parte: „Nu am lăsat niciodată copiii în grija altcuiva. Am fost cu soția și fetița mai mare peste hotare, unde s-a născut și fetița mai mică. Apoi am revenit în țară. Mama mea acum mă ajută cu fetițele. Mă strădui să le ofer cât mai multă dragoste, mă descurc, nu e mâna de mamă, care să le prindă părul, dar mă strădui cum pot. Taica-meu de peste hotare mă ajută. Primesc câte 1000 de lei aproape pe fetițe, încerc să mă limitez la strict necesarul, până va fi hotărârea judecătorească definitivă, ca să pot să-mi găsesc și eu liniștea. Fetițele până în prezent simt lipsa mamei, acum brusc, să le duc într-o țară străină, unde nu cunosc limba, nimic, se vor simți ca într-o încăpere pustie. Aici au deja prietene. Ele permanent mă caută, mă așteaptă când plec de acasă, iar când mă întorc, e de parcă am revenit de peste hotare. Nici nu se culcă fără mine. Când le duceam la grădiniță, iar alți copii își strigau mama, lor de dispărea zâmbetul. Acum, când mamele își cuprind copiii, o vor și ele, dar nu o au”.

„Au tras din timp, să-i ușureze pedeapsa. Soția lui, care a murit și ea, lucra la Judecătoria sau Procuratura Comrat”

Șoferul care se face vinovat de producerea accidentului, în care Ion și-a pierdut soția, s-a ales cu o mână dracturată: „Peste 2 zile a fost externat din spital. După ce s-a încheiat expertiza, nouă ne-au dat-o tocmai peste 2 luni să facem cunoștință. Au întins timpul, ca să-i ușureze pedeapsa. Primele 6-7 ședințe au fost la Comrat, s-au amânat din același motiv, pentru că soția lui, care a decedat și ea lucra la Judecătoria sau Procuratura Comrat. S-a transferat dosarul la Cimișlia s-au amânat ședințe din motive neclare. Cheltuielile pe care le-am suportat sunt scrise alb pe negru, pe care trebuie să le întoarcă. Nu a investit nimic în tratamentul fetițelor sau al meu, să ne punem pe picioare. Este o decizie, la Cimișlia, dar tot nu îmi pare corectă. Mi-au spus că dacă doresc o hotărâre mai exactă referitor la cheltuieli, să merg în civil. Nu am această posibilitate, să mai iau un avocat. Am avut din start un avocat privat, trebuia cineva să deschidă ușile să întrebe referitor la cazul meu, cât timp eu eram în stare gravă”.

Șoferul vinovat are un copil de 6 ani. Decizia instanței va intra în vigoare abia când va face 8 ani

Bărbatul stă în libertate chiar și la 3 ani după ce Ion și-a pierdut soția, iar fetițele sale au rămas fără mamă: „Șoferul respectiv are un copil de 6 ani. În hotărâre era menționat că atunci când va împlini 8 ani, el își va ispăși pedeapsa de 4 ani, cu suspendare. E în libertate, nu și-a dat interesul să mă ajute”.

„Nu puteam merge cu bonurile înainte și cu mortul din urmă”

Suma cheltuielor suportate de Ion și apropiații săi, pentru tratament, înmormântare etc. este indicată, dar chiar și așa, e mai mică decât cheltuielile reale: „Doar 30% din bonuri am putut să adun. După ce s-a produs accidentul, nu puteam merge cu bonurile înainte și cu mortul din urmă. Acum suntem la Curtea de Apel Comrat, la care am depus o cerere că nu vreau să se desfășoare ședințele acolo, pentru că au rude și vor întinde timpul, cum au făcut-o din start. În plus, am depus altă cerere să se defășoare ședințele în limba da stat, la Comrat se vorbește în rusă. Au spus că îmi vor da mie traducător, pot să-și ia lor, cât timp trăiesc în RM, limba de stat e limba română”.

„Șoferul își recunoaște vina, dar numai în cuvinte, în fapte nu a făcut nimic până în prezent”, spune Ion.

„Nu vreau să fiu blestemat, pentru că vreau să-i dea 10 anin de pușcărie”

Ce crede bărbatul despre decizia instanței, cât de des merge cu fiicele la mormântul soției, dar și cum a făcut cunoștință cu Maria, fără care se străduie, acum, să-și educe fetițele, și cum era ea ca persoană, soție, mamă, vedeți în interviul de mai jos:

Accidentul cumplit s-a produs pe 20 iunie 2020, în jurul orei 20:00, între un BMW şi un Peugeot, pe traseul Comrat-Taraclia, și s-a soldat cu două persoane decedate şi patru – rănite.

Potrivit surselor UNIMEDIA, un tânăr, la volanul unui BMW, circula cu viteză excesivă, iar într-o curbă a pierdut controlul volanului, intrând într-un Peugeot, care venea din sens opus.

În urma impactului, un pasager din BMW și un pasager din Peugeot au decedat. De asemenea, șoferul BMW-ului, conducătorul și doi pasageri din Peugeot au fost spitalizați.

În Peugeot se afla o familie. Tatăl a fost spitalizat, la fel și copiii săi, în vârstă de 2 și, respectiv, 5 ani, iar mama fetițelor a decedat în drum spre spital.

Oamenii legii anunțau, atunci, că șoferul BMW-ului riscă închisoare de până la 8 ani.