(video) „Ea încă nu a murit?”. O femeie bolnavă de cancer, cu acuzații grave în adresa unor medici de la Institutul Oncologic: „Dacă nu dădeam mită, astăzi nu eram în viață”

Acuzații grave în adresa a doi medici de la Institutul Oncologic. O femeie bolnavă de cancer susține că familia sa a fost nevoită să dea mită, pentru a fi operată, însă intervenția nu a fost făcută calitativ, fiindu-i înlăturat doar intestinul. „Mă tem, eu și acum sunt la proctolog și în fiecare lună trebuie să fac chimioterapie acolo. Dacă nu plăteam, astăzi nu era să fiu în viață”, a relatat Ecaterina Calcaura, într-un interviu pentru Adrian Prodan. Institutul Oncologic a venit cu o reacție la acuzații, anunțând că „a fost creată o comisie și demarată o anchetă de serviciu privind abaterile disciplinare admise prin nerespectarea de către lucrătorii medicali a Codului deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului”, scrie UNIMEDIA.

„Ne-au purtat foarte mult pe drumuri, eu aveam o presimțire că e cancer”

„Lupta mea cu cancerul a început anul trecut, prin septembrie, nu mai aveam puteri, aveam slăbiciuni, grețuri, dureri de burtă, diaree. Beam numai apă. Am mers la medicul de familie, se suspecta că am Coronavirus, apoi am schimbat un medic pe altul, dar la țară nu sunt medici de specialitate. Când nu mai aveam puteri, am decis cu soțul, am luat o mașină și am mers la Anenii Noi să fac USG, cu plată. Doamna medic mi-a spus că nu vrea să mă sperie, dar că între intestinul gros și ovarul stâng este o tumoare. Mi-a recomandat să mergem la un oncolog. De la raion, oncologul ne-a trimis la Chișinău. Ne-au purtat foarte mult pe drumuri, erau pregătirile de sărbători, de Revelion, Crăciun. Eu voiam mai repede să mă internez, aveam o presimțire că e cancer, așa îi ziceam și soțului”, povestește Ecaterina Calcaura.

„Luam taxi, plăteam 500 sau 700 de lei să mergem la analize, nu voiau să mă interneze”

„De la Institutul Oncologic ne trimiteau să dăm analiza de sânge, apoi iarăși, peste câteva zile. Luam taxi, plăteam 500 sau 700 de lei, nu voiau să mă interneze. Apoi proctologul mi-a spus că trebuie să fac RMN. Toate acestea durau săptămâni în șir, pentru că rezultatele la investigație nu le primești deodată, durează 3-7 zile”, spune femeia.

„Peste tot ne spuneau că am nevoie urgent de operație”

„Era sfârșit de an și când l-am întrebat pe proctolog când voi fi internată, deoarece mă simțeam deja foarte rău, de la pastile, m-a întrebat ce beau. Mi-a spus să administrez aceleași pastile mai departe, să întâlnesc sărbătorile, apoi să revin. Pe 27-28 m-a programat să îmi dea îndreptare să mă interneze în spital, apoi să facă investigații, să vadă. Unde ne duceam, peste tot eram cu soțul, ne spuneau că am nevoie urgent de operație. De la 67 de kg am ajuns la 44”, relatează Ecaterina.

„Chirurgul îl întreabă pe proctolog: Dar ce, ea încă nu a murit?”

„Într-o zi ne-am dus cu soțul la proctolog, eu nu mai puteam merge, stăteam culcată pe bancheta din spate și îl întreabă: „Când va fi internată? Ea moare deja”. Acesta îl sună pe chirurgul care ulterior m-a operat și acela întreabă: „Ea încă nu a murit?””, povestește Ecaterina.

„Rudele au dat mită, pentru că nu voiau să-mi facă operație”

Femeia spune că i-a plătit medicului, ca să-i facă operație: „S-a dat mită, pentru că nu voiau să-mi facă operație, ci să mai stau acolo. Acolo nu intri așa, stă paza, soțul și sora s-au străduit și au pus tot ce trebuie, iar a doua zi dimineață am fost operată”.

„Mă tem, eu și acum în fiecare lună trebuie să fac chimioterapie acolo. Dacă nu plăteam, astăzi nu era să fiu”

Ecaterina Calcaura nu a vrut să facă publică suma, nici numele medicilor: „Mă tem, eu și acum sunt la proctolog și în fiecare lună trebuie să fac chimioterapie tot acolo. Dacă nu plăteam, astăzi nu era să fiu, era deja finalul pentru mine”.

„S-a terminat banul din buzunar, s-au terminat și injecțiile datorită cărora trăiam”

Femeia susține că a fost nevoită să dea mită chiar și personalului medical, altfel era lăsată în voia sorții: „Chiar și asistentelor, ca să mă panseze trebuia să le pun bani în buzunar. În ultima zi, când urmau să mă externeze de la Institutul Oncologic, mi s-au terminat banii, nu mai făceam față, luasem și credit… Când am strănutat, săcușorul cu fecale a bufnit. Atunci am crezut că s-a rupt cusutura de pe burtă, am început să strig să cheme pe cineva. Din coridor, sora medicală care era pe tură mi-a răspuns: „Și mie mi-i rău, ce să fac acum?” Vedeți cum am ajuns? S-a terminat banul din buzunar, s-au terminat și injecțiile datorită cărora trăiam. Nu a venit nimeni. Eu aveam polița de asigurare medicală din start. Pentru totul trebuia să le pun în buzunar, asta la ei e ca la carte”.

„Sunt mii de femei tinere, care își pierd viața acolo, dacă nu au bani”

„Sunt mii de femei tinere care își pierd viața acolo, dacă nu au bani. Noi suntem o familie cu trei copii, toți studenți, soțul nu lucrează pentru că trebuie să aibă grijă de mine, a pierdut locul de muncă din acest motiv”, spune Ecaterina Calcaura.

„Medicul mi-a spus că a scos cancerul, dar și intestinul, pentru că era foarte infectat. De fapt, cancerul a rămas”

Femeia relatează că nu a stat mult în Institutul Oncologic: „Doar perioada de câteva zile, după ce am fost operată. L-am întrebat pe medic dacă a scos cancerul, a spus că va da la laborator să vadă dacă el sau ea, ca noi să știm pe parcurs ce să facem. El mi-a spus că a scos cancerul, dar și intestinul, pentru că era foarte infectat, și că pot să plec acasă. Când s-a înrăutățit situația, soțul îl suna, iar el nu răspundea la telefon. Soțul îi spunea: „Ea nu se mai ridică din pat, stă doar culcată”. „Toate problemele voastre la raion”, așa îi răspundea. Ne-a spus să nu mai adresăm la el. Nu voia să mă ia pentru că nu făcuse operația de care zicea și care a fost menționată în fișa de externare, nu a făcut nici jumătate. El a scos doar intestinul, iar cancerul a rămas”.

„E o atitudine mizerabilă, mai ales față de un om de la țară, un om simplu, la care se vede după el că nu are posibilitate. Ai bani, ai viață” 

Când a văzut că starea să se agravează, Ecaterina a decis să meargă la alt spital din capitală: „Într-o zi a venit familia la mine, să mă vadă toți. Atunci mi-a luat picioarele și am decis să ajungem la Spitalul de Urgență, pentru că văzusem că sunt medici buni. Nu știam cum să apelăm, am luat mașină de ocazie și am mers acolo, nu mă așteptam că voi fi primită atât de bine. Imediat analize, toate aparatele, au avut grijă de mine, mi s-au pus picurători, totul. Au permis soțului să intre înăuntru, chiar în zona verde, familia a fost lângă mine până în ultimul moment. Aici medicii vin de dimineață cu vizita, în primul rând la pacienții operați, nu unde pacienții se externează, ci acolo unde arde. Medicul și mi-a spus: „Avem o infecție foarte mare, cancerul este foarte mare, este atacat ovarul stâng și trebuie înlăturat”. Mi-a cerut toate investigațiile pe care le făcusem și mi-a spus că în cazul meu nu s-a făcut nici jumătate. Mi-a arătat unde este tumoarea, cum se dezvoltă, totul detaliat”.

„La Institutul Oncologic mi-au încâlcit intestinele, de aceea nu puteam să mănânc, s-a făcut ca un fel de nod”

La Institutul de Urgență, femeia a fost luată la operație imediat: „Pe 28 februarie mi-a fost înlăturată tumoarea, m-au întrebat dacă sunt de acord să fie toate serviciile aici. Operația a decurs foarte bine. Apoi mi-au înlăturat ovarul. Mi-au spus că la Institutul Oncologic mi-au încâlcit intestinele, de aceea nu puteam să mănânc, s-a făcut ca un fel de nod. Pe 16 martie a fost a treia intervenție. Când m-am trezit în terapia intensivă mi-a fost mai greu, eram intubată, pentru mine era un șoc”.

„La USG s-au depistat metastaze și un intestin spart, iar mâncarea ieșea când urinam. Era un iad”

Ecaterina spune că circa 3 luni după operație s-a simțit perfect, apoi a început din nou să slăbească: „De la 50 de kg am ajuns iarăși la 44. Am făcut USG, s-a depistat că am metastaze și că mi s-a spart un intestin, iar mâncarea ieșea când urinam. Era un iad pentru mine, foarte greu. Am stat la raion 14 zile sub picurători, ca să fiu ca o legumă și mi-au spus să plec acasă, că nu mai au ce-mi face. Am sunat medicul”.

„La Spitalul de Urgență m-au petrecut în sala de operație ca pe o soră și m-au întâlnit tot așa”

Pe 17 octombrie a fost operată din nou: „Metastazele au fost înlăturate, iar vezica urinară micșorată. Atitudinea aici este alta, începând de la medici și terminând cu personalul și infirmierii. M-au petrecut în sala de operație ca pe o soră, iar când m-au întâlnit, exact așa. Când vin la serviciu, intră la mine să vadă cum mă simt”.

„Prea târziu ați venit și decesul poate interveni sau pe masa de operație, sau după”

Soțul Ecaterinei a dezvăluit și el mai multe detalii despre experiența la Institutul Oncologic: „În ziua când au luat-o la operație, medicul care a operat-o mi-a spus: „Domnule Eugen, prea târziu ați venit și decesul poate interveni sau pe masa de operație, sau după”. Foarte greu mi-a fost”.

„Ca pe un animal au luat-o din pat și „du-te acasă”, pentru că nu sunt locuri”

„După operație nu mi-au permis să intru la ea. Peste 3 zile au externat-o, ca pe un animal au luat-o din pat și „du-te acasă”, pentru că nu sunt locuri”, a relatat Eugeniu.

Ce spune bărbatul despre calvarul prin care a trecut alături de Ecaterina, dar și cum puteți ajuta această familie, vedeți în interviu:

Ministra Sănătății, Ala Nemerenco, a anunțat că pe acest caz a fost sesizat CNA, iar Ministerul Sănătății a demarat o anchetă. „Cred că ar fi fost mai ușor să desființăm Institutul Oncologic, decât să inițiem tratamentul lui”, a declarat oficiala.