(VIDEO) „M-au lăsat aproape 20 de ore cu copilul mort în burtă.” O tânără acuză medicii că au neglijat-o în travaliu: La un moment dat, am vrut să sar peste geam

O tânără acuză doctorii că au lăsat-o fără supravegherea necesară în travaliu, iar fătul său a murit în burtă, înainte să se nască. „Medicul mi-a făcut și ultrasonografie și mi-a spus că, cordonul ombilical este în jurul gâtului, dar nu a atras atenția că a început să decoleze placenta, asta a fost prima greșeală. Dacă se uita la starea placentei, mi se putea face de urgență cezariană și copilul meu ar fi fost viu”, a relatat Ana Bolșacova Tuchila, într-un interviu pentru Adrian Prodan. Femeia mai spune că a avut parte de multă batjocură din partea personalului medical, pe mâna căruia s-a încredințat atunci când a venit timpul să-și aducă pe lume bebelușul mult așteptat, scrie UNIMEDIA.

„Am mers la Centrul Mamei și al Copilului, prin recomandărilor unor prietene”

„Când am aflat că sunt însărcinată, m-am pus la evidență la medicul de familie, făceam toate analizele, nu a fost niciun indiciu că ceva nu ar fi fost ok. Mai aproape de termenul la care urma să nasc, am mers la Centrul Mamei și al Copilului, prin recomandărilor unor prietene, la un medic anumit. Doamna mi-a spus că între 23 noiembrie și începutul lunii decembrie va lipsi. Nașterea urma să aibă loc pe cale naturală. Doctorița urma să plece în concediu și mi-a spus că are o colegă și dacă va lipsi, voi naște la ea”, relatează Ana.

„Medicul de gardă mi-a spus că încă nu sunt în proces de naștere și că pot pleca acasă”

„La 27 noiembrie 2021 s-a început procesul de naștere, s-a desprins dopul gelatinos și am telefonat doamnei medic, nu era la serviciu și mi-a spus să merg la medicul de gardă să mă verifice. S-au verificat bătăile inimii fătului, medicul de gardă mi-a spus că încă nu sunt în proces de naștere și că pot pleca acasă. A spus că aș avea o infecție, dar i-am spus că toate analizele pe care le-am dat sunt bune. Mi-a prescris niște supozitorii și am plecat acasă”, își amintește femeia.

„Medicul nu a atras atenția că a început să decoleze placenta, asta a fost prima greșeală”

„A doua zi deja s-au început contracții mai dese, am sunat iar medicul, iarăși nu era pe loc și am mers la medicul de gardă. Am ajuns la spital pe la ora 16:00. Atunci încă era situația cu Covid. Medicul mi-a spus să mă așez pe masă să mă verifice și primul lucru care m-a întrebat a fost ce e cu picioarele mele. În sarcină adăugasem 36 de kg, i-am spus că după ce nasc, voi ține regim, voi face sport și voi da jos kg în plus, iar el mi-a răspuns că nu crede că voi putea. În acea zi copilul era mai activ, pentru că deja începuse procesul de naștere, medicul mi-a făcut și ultrasonografie și mi-a spus că, cordonul ombilical este în jurul gâtului, dar nu a atras atenția că a început să decoleze placenta, asta a fost prima greșeală. Dacă se uita la starea placentei, mi se putea face de urgență cezariană și copilul meu ar fi fost viu. M-a trimis din nou acasă, iar eu am spus că nu plec nicăieri, aștept în coridor”, povestește tânăra.

„Mă pregăteam să nasc și eram în culmea fericirii, pentru că urma să-mi țin copilul în brațe”

Ana a fost condusă în sala de naștere: „Eu mă pregăteam și eram în culmea fericirii, pentru că urma să-mi țin copilul în brațe, peste câteva ore. Mi-au spus că mă vor verifica din 4 în 4 ore. Următoarea dată m-au verificat la ora 18:00, bătăile fătului. Contracțiile erau din 5 în 5 minute. Apoi câte un pic a început să se modifice, am pus timerul și verificam. Eu vorbeam cu soțul, îi trimiteam poze cu burta, el aștepta când voi naște, la fel și părinții, nașii. Medicul de gardă a intrat, m-a verificat, a văzut că nu nasc și a ieșit”.

„În acel moment am înțeles că copilul meu a decedat, medicii nu au avut curaj să mi-o spună”

Coșmarul a venit atunci când se aștepta mai puțin: „Apoi am simțit că copilul era tot mai activ, se zbătea, iar la 8:45, copilul s-a zbătut și a încetat. M-am gândit că poate s-a liniștit și doarme, pentru că toată ziua a făcut mișcări haotice, profunde. La un moment dat le-am spus să vină să vadă, pentru că ceva nu e ok, au început contracțiile mai des și durerile erau deja insuportabile. Mi-au spus că mai am de așteptat o oră și 50 de minute și mă vor verifica. Au decis să verifice bătăile copilului și nu se auzeau. M-am întors pe altă parte, la fel nu se auzea nimic. Erau doar două moașe, ele au început să discute ceva și au decis să cheme medicul de gardă. În acea zi era weekend și nu era nici imagistul pe loc. Pe la ora 22:00 a venit medicul imagist, a verificat bătăile inimii fătului și nu se mai auzeau. În acel moment am înțeles că copilul meu a decedat. Medicul de gardă a spus că e straniu și că prima oară vede așa ceva, odată ce era totul bine. Erau mai mulți medici și moașe, au ieșit toți și m-au lăsat pe masa de verificare. Am coborât, am început să plâng, mi s-a ridicat tensiunea, ei nu au avut curaj să-mi spună că fătul a decedat. Am sunat soțul și i-am spus ce s-a întâmplat. A întrebat dacă nu pot medicii să-l resusciteze? I-am explicat că nici nu l-am născut încă. Mi-a căzut cerul peste cap. Mi-a telefonat mama și mă întreba care e starea mea, ce s-a întâmplat, dacă este cineva cu mine. Am zis că nu e nimeni, iar în acel moment a intrat moașa și a zis: „Cum nu e nimeni? Noi suntem aici. Nu suna nimănui acum seara, nu fă inimă rea oamenilor, pentru că este noapte”.

„Cum așa, mă lăsați cu copilul mort în burtă o noapte întreagă?”

La scurt timp, la Insitutul Mamei și Copilului, unde era internată Ana, a venit soțul ei, cu nașa și prietena sa, apoi și părinții ei: „Ei au început să facă gălăgie, prietena mea a spus: „Dacă nu permiteți cuiva din noi să mergem să vedem care e starea Anei, vom suna la Linia Verde, vom chema televiziunile. Cu chiu cu vai i-au permis soțului meu să intre pentru 5 minute, apoi a stat nașa cu mine mai mult timp în salon. Dar inițial, medicul de gardă a vorbit cu ei, le-a spus că este o anumită statistică și fătul decedează fără vreun motiv. Medicul nu a fost să-și ceară scuze, mi-a spus că medicul șef va veni a doua zi dimineața și vor vedea ce fac cu mine. Am întrebat: „Cum așa, mă lăsați cu copilul mort în burtă o noapte întreagă?” Au spus că e grav cazul meu și trebuie să aștept. M-au trasferat în secția ginecologie, a început să-mi povestească iar despre statistică. Am rugat să-mi dea medicamente, să pot naște atunci, foarte tare rugam să nu mă lase cu copilul mort toată noaptea. Mi-a spus că nu mă pot ajuta până nu vine medicul șef”.

„Nimeni nu a intrat să vadă care e starea mea. La un moment dat m-am gândit să sar peste geam”

Ana a petrecut o noapte întreagă singură, cu fătul decedat în burtă: „Nimeni nu a intrat din secție, să vadă care e starea mea. Am stat singură, fără supraveghere, fără o persoană apropiată măcar. La un moment dat m-am gândit să sar peste geam, am deschis geamul și am avut noroc că nu era înalt. Fără o consiliere psihologică să lași o mamă cu copilul mort în burtă toată noaptea. Dacă există iadul, a fost acea zi și noapte prin care am trecut. Este inuman ce au făcut ei”.

„Medicul șef a ieșit la rudele mele cu tactica de a ataca primul. A întrebat cu ce m-au hrănit de am adăugat atâtea kg”

Dimineață, o asistentă medicală i-a spus că trebuie să dea analize: „Pe la 9:00 a apărut medicul-șef. Rudele toată noaptea au stat sub geamurile spitalului, iar dimineața, când a ieșit la ei, a luat tactica de a ataca primul. Prima lui întrebare a fost: „Cu ce ați hrănit-o pe ea că a adăugat atâtea kg? Cine v-a spus că copilul se alimentează cu vitamine din sângele mamei?”. A venit la mine și m-a întrebat dacă am fost infectată cu Covid sau am interacționat cu cineva bolnav. Mi-a spus că leucocitele sunt mărite și că cezariana este exclusă, iar singura mea șansă este să nasc singură. În caz contrar, exista riscul să fie scurgeri mari de sânge”.

„Am așteptat pe coridor, cu apele rupte, vreo 40 de minute. Pe lângă mine treceau mame, toate fericite”

După ce i-au fost rupte apele, Ana a fost trimisă să-și ia lucrurile din salon, apoi a fost lăsată să stea pe coridor circa 40 de minute: „Mă simțeam rău, îmi curgeau apele, acolo treceau mame în proces de naștere, toate fericite. Am așteptat până a venit o moașă și m-a dus în sala de naștere”.

Prin ce șocuri a trecut Ana până și-a născut bebelușul mort, în cele din urmă, cum a fost dusă în eroare că fătul este la Centrul de medicină legală, când el de fapt era încă în spital, la a câta zi de calvar a apărut psihologul instituției și cum încearcă femeia să-și facă dreptate, deja al treilea an consecutiv, aflați din interviu.