(VIDEO) Istoria incredibilă a moldoveanului care aprinde luminile de pe Turnul Eiffel: „În viață nu am visat că voi ajunge să fac asta”

Drumul lui Silvian spre munca de electrician la Turnul Eiffel

„Mă numesc Silvian Cocervei, am 42 de ani și locuiesc în Franța, Paris. La moment sunt unicul moldovean care activează la Turnul Eiffel, în calitate de electro-tehnician. Sarcina mea principală este iluminarea turnului. Seara când îl vedeți în culoarea galbenă, eu sunt resposanbil de acest proiect. Turnul este iluminat de 330 de projectoare în culoarea galbenă caldă. Eu supervizez buna funcționare a acestor projectoare de la apusul soarelui până la închiderea Turnului Eiffel pentru public. De anul acesta sunt responsabil și pe faruri, ceea ce vedeți în vârful turnului sunt 4 projectoare care luminează la o distanță de 80 de km, pe timp bun. Schimbăm toate 330 de lampe o dată la 4 ani, dar dacă, pe parcurs, una se deteriorează, atunci punem pe noi hamurile de siguranță, escaladăm turnul și o schimbăm ”, a relatat moldoveanul.

„Mama era profesoară de limba franceză, dar eu nu o iubeam deloc și am ales să învăț germana”

Bărbatul s-a născut în satul Javgur, raionul Cimișlia: „Am avut o copilărie foarte frumoasă. La vârsta de 4 ani am avut un accident la ochi, care mi-a marcat viața. Dar contează să fiu fericit și stăpân pe mine. După absolvirea gimnaziului din sat, în 1998, am plecat la studii în Chișinău. Am absolvit Liceul Vasile Alecsandri, în 2001, apoi am mers la Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale, am absolvit în 2005 și pe parcursul studiilor la universitate, am plecat de 2-3 ori peste hotare, în Germania și Polonia. Mama era profesoară de limba franceză, dar eu nu o iubeam deloc și am ales să învăț germana”.

„În manuale Franța e prezentată mai ideologizat, iar când ajungi, vezi că de fapt, străzile nu sunt așa de curate”

În Franța a ajuns pentru prima oară după circa jumătate de an de la absolvirea studiilor: „Când am ajuns în Paris, aveam alte viziuni, în manuale Franța e prezentată mai ideologizat, iar când ajungi, vezi că de fapt, străzile nu sunt așa de curate. Era mai murdar decât m-am așteptat. Primul an a fost mai greu, mereu voiam să revin. Și acum sunt cu gândul acasă”.

„Am lucrat 5 ani în Franța, iar când am revenit acasă, prima săptămână eram în șoc”

Prima muncă pe care a făcut-o a fost pe șantier: „Am mers la construcții cu băieții stabiliți de câțiva ani. Am lucrat 5 ani, până în 2005, nu aveam acte. În 2010 am depus actele pentru redobândirea cetățeniei române și am redobândit-o în 2011. Nu fusesem acasă 5 ani, ne-am reîntors acasă cu soția. Parcă veneam din altă lume. Am venit acasă în martie, afară frig, posomât, ceață. Prima săptămână eram în șoc, nici nu voiam să mă dezbrac, mă lipeam de o sobă, de un gard. Acolo ai un confort, iar când am revenit, atrăgeam atenția la tot”.

„Când ai deja un job, concediu 5-6 săptămâni pe an, descoperi alte țări, orizonturi, începi a simți gustul confortului”

Decizia că nu mai revine acasă nu a fost luată subit: „Fiind în Franța, începi a face cunoștință cu alți concetățeni, legi noi relații de prietenie, te căsătorești, îi inviți la nuntă, apoi îi iei de nași de botez, de cununie, de împrietenești și cumva asta te demotivează să revii acasă. Deja ai un job, ești bine stabilit, ai activitate profesională, concediu 5-6 săptămâni pe an, salariul îți permite să descoperi alte țări, orizonturi, începi a simți gustul confortului. Apoi apar copii, merg la grădiniță, școală. Am decis să ne rămânem în Franța. Locuim în suburbia Parisului, la 20 minute de oraș, avem tren regional, care circulă destul de des. Până la serviciu fac 50 de minute cu trenul și metroul. Lucrez la Turnul Eiffel din 2018”.

Cum a ajuns Silvian electrician

„Profesia de electrician e departe de mine. În R. Moldova am avut profil umanist, iar ca să fii electrician, trebuia să am studii și diplomă în domeniu. Să devin electrician m-a motivat un coleg din Maroc, pe șantier. El câștiga mai mult decât mine. Eu veneam cu un camion de scule, iar el doar cu o trusă, două șurubelnițe, un multimetru și activitatea și-o termina într-o oră, lua banul dublu și pleca acasă. Am decis să fac o școală, am găsit una serală la Primăria Parisului, studiile durau 2 ani. Pe listă eram 160 de candidați, dintre care au fost acceptați doar 18. Înainte de asta am făcut 4 ani limba franceză, la școala serală. Zi la zi am mers la ore, 3 ore seara, 4 ore sâmbăta, când avem ore practice. Acolo am făcut cunoștință cu un profesor din alt liceu, care a văzut că sunt băiat capabil și mi-a spus: „Tu nu trebuie să te oprești aici, mergi mai departe”. Dacă rămâneam doar cu școala asta, eram doar instalator, dar dacă avansezi în studii, poți face depanajul și mai sus faci concepția sistemului de electricitate. Am mers la liceu, dar ca să obțin diploma, trebuia să fac o școală în alternanță, două săptămâni eram la școală, iar altele două – în întreprindere. Mi-au găsit întreprinderea, am mers la interviu și au pus în fața mea vreo 10 șefi de șantier, la fiecare în parte i-am povestit parcursul neul de unde vin, motivarea, studiile. Unul dintre șefi m-a luat în echipa sa, care presta servicii la Turnul Eiffel. O diplomă care se obține în trei ani, eu am obținut-o într-un an. Am obținut media 19,3 din 20 și toți colegii cereau diploma să o fotografieze, pentru că așa medie nu mai fusese în liceu”, a relatat Silvian Cocervei.

Cum a ajuns după ani de activitate, să obțină un contract individual cu Turnul Eiffel, dar și cum arată viața sa în Franța, alături de familie, aflați din monolog.