(VIDEO) „A trebuit să mâncăm și de la gunoiște, munceam la 4 servicii.” Mărturiile unui cuplu de moldoveni, stabilit de peste 20 de ani la Moscova

„Din Măcărești a pornit drumul nostru spre Moscova”

Din Măcărești a pornit drumul lor spre Moscova: „Acolo ne-am întâlnit două sărăcii, am făcut nunta, mai departe ce facem? De unde bani? Casă nu aveam, să mergem în vest nu mergea. Eram în anul 2006, fără vreo 8 mii de euro, în vest nu aveai ce căuta, iar garanția era zero. Nici nu eram siguri că puteam lucra împreună, trebuia să iei și bani la procent, era foarte riscant. Care a fost a doua variantă? Hai la Moscova. Pe cine aveam aici? Pe nimeni, dar trebuia să plecăm de acasă”.

„Ne-am pornit cu ochii închiși. Ilie a mai fost pe la Moscova, eu nu știam unde merg, nu știam nici limba rusă”

„Începutul începutului a fost că am strâns nuci, vreo 60 de saci, de verzi. Le-am curățat și am vândut  miezul de nucă. Am venit acasă, Anul Nou l-am petrecut acasă, apoi am luat bilete spre Moscova. Banii i-am luat cu noi, în caz că nu am fi găsit de lucru. Ne-am pornit cu ochii închiși. Ilie mai știa, că a mai fost pe la Moscova, eu nu știam unde merg. Nu știam nici limba rusă”, își amintesc Ilie și Olesea.

„L-am întrebat unde mergem, mi-a zis să îmi arate întâi Piața Roșie, pentru că nu o văzusem niciodată”

Trenul i-a adus la Moscova la ora 5:30 dimineața. „La gara Kiev. L-am întrebat unde mergem, mi-a zis să îmi arate întâi Piața Roșie, pentru că nu o văzusem niciodată, Arbatul. Nu am avut multe genți cu noi”, a relatat Olesea.

„Înainte era foarte dificil la Moscova, te temeai mai tare de poliție decât de bandiți”

„Înainte era foarte dificil la Moscova, te temeai mai tare de poliție decât de bandiți. Era miliție pe acele vremuri, care te vâna direct de pe peron. Din ochi te vedeau că ai emoții, că nu e în regulă cu actele. Și chiar dacă aveai actele în regulă, cel puțin te chinuiau, te luau la secție. Era mult mai greu”, au continuat cei doi.

„Ne-am mai apropiat de doamnele de la salubrizare, am întrebat dacă au nevoie de lucrători”

Cuplul avea un plan, noaptea să doarmă la gară, iar ziua să-și caute de muncă: „Era un frig, noi cu gențile în pătrățele, în doi, am mai umblat prin Piața Roșie. Prima zi într-un oraș mare, strategia noastră era că seara ne întoarcem înapoi la gară, să dormim acolo, se permitea. Urma noaptea să dormim în gară și ziua să căutăm de lucru. Printre altele ne-am mai apropiat de doamnele de la salubrizare, am întrebat dacă nu au nevoie de lucrători, era cel mai actual de găsit la moment, acolo sigur primeau la lucru, nu aveai nevoie de studii. Doamnele ne-au dat adresa oficiului. Noi după nuntă, mai aveam niște haine prezentabile, s-a uitat doamna la noi, tinerei, îngrijiți, s-a gândit că nu am venit noi la lucru, ci doar să ne facem actele și ne-a refuzat”.

„Dumnezeu ne-a luat de mână și ne-a dus în fața unui om din sat de la noi”

„În aceeași zi, Dumnezeu ne-a luat de mână și ne-a dus în fața unui om, din sat de la noi. Într-o Moscovă atât de mare, cu 15 milioane de locuitori, am întâlnit un sătean, care ne-a spus că lucrează la Sirioja. Acum Sirioja e un bun cunoscut de al nostru, un prieten de familie. Ei munceau la o firmă de construcție, făceau reconstrucție la o școală muzicală. Ne-am dus la Sirioja, primarul de Măcărești, băiatul ne-a cazat, am mers și la film, era un fel de șef, ne-a dat și locuința lui, pe șantier.

„Ne-am întâlnit pur întâmplător cu un moș. Ne-a propus să lucrăm la uzina ZIL, unde erau mulți moldoveni”

După 3 zile, a expirat biletul și urma să mergem acasă, am mers cu trenul o zi și jumătate, ne-am dat jos la Ungheni și îndată cu alt tren, am pișcat-o. Pe atunci era un ziar: „Iz ruk v ruki”. Și iar o lucrare de a lui Dumnezeu, ne-am întâlnit pur întâmplător cu un moș de al ei. Lucra pe autobuz, ne-a luat la el acasă, închiria și el. Ne-a propus să lucrăm la uzina ZIL, unde erau mulți moldoveni. „Știu că salariile sunt proaste, dar vă dău cămin și vă hrănește”, ne-a spus el. Pentru noi atunci nu conta. Era a doua sau a treia zi, ne expirau iar biletele, cei de la cadre ne-au spus că ne trebuiesc acte fresh. Iarăși fuguța acasă, banii deja se terminau, am împrumutat de la cineva și am luat bilete, dar deja știam unde mergem. Ne-am dus direct la uzină, acolo erau o mulțime de moldoveni. Aveau vreo 2 cămine și erau pline de  moldoveni. Ne-au angajat în aceeași încăpere, dar la compartimente diferite.”, au povestit Olesea și Ilie.

„Primul salariu a fost 600 de ruble în 2006. O mizerie, dar tăceam din gură, pentru că aveam cămin”

„Primul meu salariu a fost 600 de ruble în 2006, cursul era 30 de ruble un dolar. Cu 20 de dolari munceam. Mi-am depus străduința și am crezut că voi avea un salariu mai bun, a fost 2700 la ea, la mine 3200, o mizerie de salarii, dar noi tăceam din gură, pentru că aveam cămin. Era ca un mini URSS”, își amintesc cei doi.

„Într-un apartament stăteam 12-14, erau și ploșnițe, care îți sugeau sângele noaptea. Noi nu știam ce înseamnă carne”

„Partea cea mai rea e că ne-au cazat într-un apartament cu 3 odăi. În una trăiau vreo 7 băieți tineri, moldoveni, și noi, în alta vreo 4 și în una mai mică vreo doi. Într-un apartament stăteam 12-14, unul mai trăgea câte o sută de grame, altul umblă pe ușă, altul vine pe la 4:00, erau și ploșnițe, care îți sugeau sângele noaptea. Dormeam pe un pat sovietic, îngust, pentru un om. Îl găsisem la o gunoiște, poate murise cineva pe el și l-au aruncat, iar noi l-am luat și am făcut din el unul mai mare. În partea de la perete am făcut un buzunar și acolo era safeul nostru, puneam banii. În schimb, ne dădeau tichete de masă. Noi nu știam ce înseamnă carne, aici pentru prima oară am văzut acele găini, care îmi păreau dezgustătoare. Dar cu timpul, am trecut și la așa ceva, mâncam și ziceam bodaproste. Până atunci, stăteam doar pe hrișcă, orez fiert, nu ne permiteam altceva”, povestește cuplul.

„Era o gunoiște lângă o bază de fructe și legume și foiau toți pe acolo, moscoviți care trăiau rău, moldoveni”

„Apoi am găsit o bază mare de fructe și legume. Vânzătorii când vedeau că fructele, legumele erau puțin stricate, le scoteau la ușă grămadă. Era o gunoiște acolo și foiau toți, moscoviți care trăiau rău, dar moldovenii foiau pe acolo, ne aprovizionam. Ca să nu facem dramă din asta, în mașină mai rămâneau 2-3 lăzi de cartofi și ca să nu mai plătească arenda la piață încă o zi, nu avea rost, le aruncau. Găseam și bun, câteodată cineva se apropia de Olesea și întreba: „Dar voi pentru cine strângeți, pentru iepurași?” Ne vedeau cumva decenți, nu semănam să fim oameni ai străzii. Apoi mergeam la piață și cumpăram piele de găină, noi nu aveam bani de găini. Toate secretele acestea le aflam tot de la moldovenii noștri, care deja erau veterani aici, noi eram ca de la incubator. Ne-au dat ca lecții de supraviețuire n junglă. Topeam pielea și o făceam jumere, o foloseam în loc de ulei, ceapa înghețată o tăiam și o puneam în borcane cu sare, ea se mura și o foloseam. Din fructe făceam dulceață și nu era mare rușine și nici acum nu e. În general nu îmi e rușine să-mi povestesc viața. Ne permiteam o bere și o ciocolată pe lună. Astfel puteam să punem bani deoparte”, își amintesc llie și Olesea.

„După 4 ani, Ilie mi-a spus: Nu mai pot, hai să facem o schimbare”

În aceste condiții, cuplul a muncit 4 ani: „Într-o zi, venind de la muncă, Ilie mi-a spus: „Nu mai pot, hai să facem o schimbare, să încercăm ceva”. Aici la noi sub casă era deschis un restaurant georgian și ne-am gândit că poate ne primesc în calitate de chelneri sau orice altceva. Pe mine nu au vrut să mă ia, au luat-o pe Olesea”.

„Mergeam la patru servicii pe zi, de la 4:00 dimineața până după miezul nopții”

„M-au chemat la un interviu și mi-au spus: „Mâine vii la muncă, îți iei meniul, îl înveți, îl dai”. Între timp, găsisem tot printr-o moldoveancă alte două locuri de muncă. De dimineață făceam curat într-un salon și seara iarăși aveam. A fost un moment, de la 4:00 dimineața la salon, apoi mergeam la uzină, până la 16:00, de la 17:00 mergeam la restaurant, până la 00:00 – 1:00 noaptea, apoi mai făceam curat întro-o frizerie”, relatează Olesea.

„Dormeam 2 ore pe noapte, unde apucam, în metrou, eram storși, epuizați”

„Așa am muncit vreo 4 luni și nu am mai putut. Dormeam 2 ore pe noapte, unde apucam, în metrou, eram storși, epuizați, până ne-am înfiripat puțin cu banul și am lăsat salonul de la 4:00. Nu aveam mulți bani, de la acele saloane de frumusețe ne dădea câte 5 mii de ruble pe lună, era puțin, mergea ca un adaos. Am rămas doar cu restaurantul și cu uzina, dar am abandonat-o când rămăsesem însărcinată cu Emilia. Am muncit până în luna a 8-a de sarcină. Munceam și chelneriță, mergeam cu tava pe burtă”, a mărturisit Olesea.

„Muncea însărcinată la uzină, unde sunt tot felul de emulsii, chimie, praf de fier, de gaze”

„La restaurant ok, dar la uzină sunt tot felul de emulsii, chimie, praf de fier, de gaze, de ce vrei, se șlefuiau metale grele”, a continuat Ilie.

„Nu-mi puneam întrebări dacă poate să se întâmple ceva cu copilul meu”

„Nu-mi puneam întrebări că poate să se întâmple ceva cu copilul meu. Poate eram prea tânără. La uzină nu-mi mai puteam face actele”, a spus Olesea.

„Tot ce se întâmplă e nu cum vrei tu sau eu, ci pentru că așa vrea Dumnezeu și așa trebuie să fie”, a conchis Ilie.

„Ne-am cumpărat un apartament la Ungheni, cu bani strânși de la uzină, dar mai mult de la restaurant”

La restaurant au început să câștige mai bine: „Ne-am cumpărat și apartamentul de la Ungheni, cu bani strânși de la uzină, dar mai mult de la restaurant. Adunam câte 1000 -1500 de dolari pe an. Deja eram mai calmi, pentru că aveam căsuța noastră. Deja apăruse în viața noastră și cel de-al doilea copil”.

„Suntem mândri de noi. Suntem demni, nu datorăm nimănui nimic”

Cuplul a preferat să muncească mereu împreună, cot la cot: „O familie fericită stă împreună. Suntem mândri de noi. Suntem demni, nu datorăm nimănui nimic, doar Domnului”.

Ce face cuplul Rădeanu acum, în ce domeniu activează, cum au revenit acasă și cum, după un an petrecut în Moldova au revenit la Moscova și au luat din nou totul de la zero aflați din filmuleț.

La începutul anului trecut, vloggerul moldovean a dezvăluit de când este stabilit cu traiul în capitala Federației Ruse și cu ce l-a atras această metropolă, dar și cum s-a schimbat orașul, din momentul în care a mers pentru prima oară acolo.

În martie, Ilie, alături de soția sa, Olesea, a vizitat cel mai mare centru comercial din Europa, amplasat în capitala Rusiei și în care se regăsește și cel mai mare acvariu vertical din lume, inclus în Cartea Recordurilor Guinness. Familia a vrut să arate cum s-au schimbat lucrurile după doi ani de sancțiuni impuse de Occcident și SUA și dacă rușii pot găsi produse de import pe rafturile magazinelor. Cei doi s-au arătat uimiți că au întâlnit foarte multe haine, încălțăminte, parfumerie, cosmetice, tehnică de brand care se așteptau să fi dispărut din Federația Rusă, odată cu impunerea restricțiilor.

Într-un alt clip, acesta a decis să prezinte minusurile Moscovei, după aproape 20 de ani în care a locuit în capitala rusă. Printre aspectele mai puțin plăcute ale acestei metropole gigantice se numără distanțele mari între destinații, parcările scumpe și prețurile cosmice la imobile, dar și faptul că din cele 365 de zile ale anului, mai puțin de 100 sunt însorite.

Conaționalul nostru a realizat și un sondaj printre rușii din Moscova, despre ce cunosc și cred despre Moldova și România.

Toamna trecută, vloggerul din Moldova stabilit în Rusia a vizitat Casa Muzeu Lev Tolstoi, din Tula, împreună cu soția sa și cele 2 fiice. Familia a rămas impresionată de detaliile din viața marelui scriitor, dar și de modul și locul în care a ales să fie înmormântat.

Mai devreme, bărbatul, însoțit de soție și cele două fiice, s-a aventurat într-o excursie prin regiunile Rusiei și a prezentat, într-un vlog pe youtube, viața unui conațional de al său, stabilit cu familia într-un sat din Tula.

Alexandru Blîndescu, născut într-un sat cu Maia Sandu, care a schimbat luxul de la Moscova pe o fermă într-un sat din Tula, a povestit, în vlogul familiei Rădeanu ce l-a făcut să lase capitala Rusiei și să se mute cu traiul la țară, ce crede despre români și despre unirea cu România, dar și de ce nu revine în Moldova.

La sfârșitul lui 2024, în ajunul sărbătorilor de iarnă, Ilie i-a întrebat pe ruși ce au auzit, ce știu și ce cred despre Republica Moldova și despre moldoveni. În timp ce unii au avut doar cuvinte de laudă pentru țara și poporul nostrul, alții ne-au criticat dur pentru politica dusă de autorități împotriva Rusiei. „Ce se întâmplă acum la voi în țară e o nebunie totală. Occidentul vostru o să vă mănânce, o să vă învrăjbească tot timpul împotriva Rusiei, până o să luptați ca niște căței. Alungați-o pe Sandu”, a menționat o femeie din capitala rusă.