(VIDEO) „Am rămas orfan, rudele m-au alungat de acasă și am trăit printre boschetari, dar nu am cedat.” Povestea impresionantă a unui tânăr, care la 19 ani are propria afacere în Chișinău

La doar 19 ani, are două saloane de frezat în Chișinău. Le-a deschis de unul singur, fără ajutorul nimănui, după ce la 16 ani, rudele l-au alungat de acasă. Este istoria impresionantă a unui tânăr, care a povestit, într-un monolog la Dorin Galben, cum a rămas orfan la 9 ani, a fost adoptat de nanii săi, care apoi l-au dat afară din casă, cum a ajuns să trăiască în condiții de nedescris, ca apoi să reușească să-și pună pe picioare propria afacere, de la zero, scrie UNIMEDIA.

„Mă numesc Artur, am 19 ani, la moment locuiesc în Chișinău. La 9 ani am rămas orfan, am fost adoptat de rudele mele, care la 16 ani m-au alungat de acasă. Acum am ajuns să conduc 2 afaceri și pot să spun că sunt realizat și acesta e abia începutul”, așa și-a început povestea tânărul antreprenor.

„Cu tata nu prea am avut amintiri frumoase, el fura, o bătea pe mama”

Până la 9 ani, Artur a crescut cu mama sa: „Cu tata nu prea am avut amintiri frumoase, el mai mult fura, pe acasă nu era, se bătea, o bătea pe mama, după care mama l-a lăsat. Am trăit în diferite localități din cauza serviciului mamei, ne-am mutat des, ca să-mi poată oferi, mereu mă ducea la tabere, prin vacanțe, avea grijă de mine, mă îmbrăca, m-a dat la dansuri. Am stat mult prin spitale. Cu toate că era singură, era foarte puternică, din motiv că de mic eram problematic, m-am născut fără un rinichi, am fost operat. Apoi aveam probleme cu un picior, mușchii nu se dezvoltau cum trebuie”.

„Artur, mama ta a decedat. Credeam că e imposibil, ireal, o glumă”

Imaginea lui despre cât e de frumoasă viața s-a ruinat când a rămas fără mama: „Când aveam 9 ani, la mama s-a depistat că are grăsime pe inimă și ea a decis să se opereze. Ea a răcit, problema s-a agravat și îmi amintesc că era ziua satului și trebuia să dansez. Pe mama au luat-o la spital, pentru că se simțea rău, eu am dansat singur, iar peste 3 zile, doctorul a sunat-o pe bunica și i-a spus că a decedat, iar bunica a strigat: „Artur, mama ta a decedat”. Credeam că e imposibil, ireal, o glumă”.

„Eram înjosit de rudele care m-au adoptat, m-au distrus psihic”

Artur a fost adoptat de rude, iar prima perioadă totul a fost relativ bine: „La început mă simțeam bine, de parcă erau părinții mei. Aveau două fete și un băiat, cu el mereu mă jucam, mă înțelegeam foarte bine, dar după o perioadă s-a schimbat totul. Au început să se comporte diferit, am început să simt diferența între mine și copiii lor. Mereu eram înjosit, îmi spuneau că voi fi ca tata, un furător, că o să fiu închis, mi se spuneau fel de fel de înjurături, îmi spuneau că mai bine nu veneam la ei, să plec la bunica. Am pierdut încrederea în mine, au bătut mult în mine mental, m-au distrus psihic și mi-a fost foarte greu să recuperez după. Am început să îi urăsc, să nu mănânc cu ei la masă”.

„Nana mi-a spus: Fă-ți valiza și pleacă de aici”

Într-o dimineață a fost pur și simplu alungat de acasă: „Nana mi-a spus: „Fă-ți valiza și pleacă de aici”. Era o zi ploioasă, aveam doar o bicicletă. Credeam că e o zi obișnuită, dar am văzut că nana mi-a pus toate lucrurile în valiză și a scos-o după ușă. M-am încurajat singur, am pus valiza pe volan și m-am dus la magazin să îmi iau un număr, să am internet pentru prima perioadă. Cu toate că ei primeau bani pe mine, am și grad de invaliditate I, trebuia să am bani de buzunar, pentru că eram pe tutelă, dar ei tot asta puneau în buzunarul lor, nu vedeam niciun leu și nu aveam nici bani pe cont. Am mers la bunica, am împrumutat de la ea 100 de lei, am înnoptat la ea, iar a doua zi, am plecat la Chișinău”.

„Am ajuns la Chișinău cu 30 de lei în buzunar. Dormeam la o fabrică de materiale de construcție”

Artur nu avea pe nimeni în capitală: „Nu aveam aici niciun cunoscut, prieten. Era 2021, din cei 100 de lei, 70 am cheltuit pe drum și am rămas doar cu 30. Am ajuns să dorm la o fabrică de materiale de construcție, am făcut cunoștință cu oameni care lucrau acolo, erau niște oameni simpli, care lucrau pentru alcool, erau drogați, nu știu, dar aveau o doamnă pe lângă ei și m-am înțeles cu ea din prima. Mă hrănea, cu toate că îmi era rușine. Era o mizerie strașnică, un miros, pereții erau mucegăiți, îmbibați cu miros, pânză de păianjen, baia nu era baie, dar am acceptat lucrurile așa”.

„Nu am găsit un serviciu. Peste tot mi se spunea că sunt prea tânăr, prea scund”

Tânărul nu a stat mult pe gânduri și a început să-și caute un serviciu: „Voiam să fac banii mei, să iau o chirie. Peste tot eram refuzat, am încercat să mă angajez chelner, barista, bucătar, orice. Peste tot mi se spunea că sunt prea tânăr, prea scund etc. Mi-am amintit că de mic îmi plăcea să dezvolt pagini de Instagram, am crescut câteva pagini de 40-50 de mii de urmăritori. Am decis să le vând și să gestionez banii așa încât să-mi câștig existența. Am început să cumpăr telefoane și să le vând mai scump, așa am făcut primii bani”.

„Au fost momente când am zis că închei viața aici, dar mereu mi-am adus aminte de mama”

Artur a avut și gânduri suicidale: „Când am văzut că nu mă acceptă nimeni la lucru, eram disperat, aveam fel de fel de gânduri că nu am pe nimeni alături, nu mai este sens să trăiesc. Au fost momente când am zis că închei viața aici, când am vrut să mă arunc de la etaj, când am cumpărat pastile în cantități mari, să le beau, dar mereu mi-am adus aminte de mama, asta m-a ținut tare”.

„Din viața cu acești boschetari am învățat o lecție”

Doi ani, atât a durat experiența lui Artur în condițiile pe care le-a descris, iar el a luat o lecție bună din asta: „Era trașnic, ei practic lucrau pentru a-și cumpăra alcool, mâncare și țigări. Mereu erau încălziți, beți, dormeau. Eu mă trezeam foarte dimineața și veneam foarte târziu, să nu aud, să nu văd pe nimeni. Se mai băteau, venea ambulanța, apoi erau iar prieteni. Din viața cu acești oameni, boschetari că altfel nu pot să le spun, am învățat că toți au început să consume alcool de tineri, câte un pahar, două, câte o țigară, a devenit o deprindere și iată la ce duce, până la sfârșitul vieții nu ai o casă, depinzi de un lucru care îți asigură de mâncare, de băut și ești de azi pe mâine”.

„După un an de colegiu, am aflat despre cursurile de barber”

„Am început să îmi fac cunoscuți, mi-am făcut un prieten, am început să devin mai deschis, să-mi fac alte cunoștințe prin el. Apoi am adunat bani de studii și am mers la Colegiul de Studii Administrative și Fiscale, unde învățam, dar îmi era greu să câștig banul meu și stăteam tot acolo. Așa a trecut un an, eu mereu ascultam podcasturi motivaționale în loc de muzică, peste tot, în troleibuz, autobuz, ascultam oameni de succes. Am început să-mi cresc părul lung și filmam pe tiktok, știam că acesta e viitorul meu, dar o făceam într-un context mai urât, în ciuda nanilor mei. În acea perioadă am aflat despre un frizer cunoscut, am mers la el să fac o schimbare, dar și să filmez cu el, ca video-ul meu să se viralizeze. El a început să-mi povestească despre cursuri de barber. I-am pus o singură întrebare: „Înălțimea contează?” Mi-a spus: „Nu, din contra e un avantaj că ești josuț. Plus, un alt avantaj este că peste o lună începi lucrul”, a relatat tânărul.

„În viața mea nu am crezut că voi fi frizer”

Artur și-a luat câteva zile pauză, pentru a lua o decizie: „M-a pus e gânduri, era vara, m-am dus la bunica, la țară, să mă gândesc ce vreau de la viață. Am stat la bunica 3-4 zile, ce vedeam în sat: oameni care merg la lucru cu ziua, care consumă alcool, copii murdari, strașnic, nicio educație. La colegiu tot greu, dar dacă risc și mă baf ca frizer, muncesc o perioadă, până fac 18, apoi văd în ce mă bag. Aveam 17 ani. I-am scris băiatului, mi-a spus că prețul cursului e de 400 de euro. Când am ajuns la Chișinău, mi-a spus că deja s-a scumpit și costă 600 de euro. Am dat toți banii pentru contractul pe anul doi la Colegiu, dar îmi mai trebuiau 500 de euro pentru instrumente, să pot lucra. Aveam un iPhone 11, pentru filmări, l-am vândut, am mai luat bani pe datorie, am terminat cursul. Am fost să mă angajez, îl țin minte pe primil meu șef, Ion, un om foarte bun, din prima zi m-a luat într-o parte, i-am explicat situația mea, mi-a pus un procent mult mai mare decât altor băieți, colegii mă ajutau. Am făcut stagierea 2 săptămâni, iar pe 1 decembrie 2022 a fost prima mea zi de muncă. Acolo am activat 4 luni, mi-am cumpărat între timp alt telefon, am început să filmez iar content nou, ca barber. În viața mea nu am crezut că voi fi frizer”.

„Băiatul care mi-a predat cursuri și-a deschis salon și m-a invitat să lucrez cu el”

Într-o zi, l-a sunat băiatul care îi predase cursuri: „Și-a deschis salonul lui și m-a sunat și pe mine, știa că sunt dornic de muncă, iubesc să filmez, să promovez. Am lucrat prima lună, lucram cu mai mulți clienți”.

„Sufletul lor era mult mai curat decât al rudelor mele”

Abia atunci, Artur și-a luat primul apartament în chirie: „Deja eram pregătit să mă întrețin singur. Mi-am luat plapuma, hainele, ei mi-au urat succes. În suflet le sunt recunoscător că mi-au găsit un loc la ei. Cu toate că la ei e mai murdar, dar sufletul lor era mult mai curat decât al rudelor mele”.

Cum a ajuns Artur să fie dat afară de la muncă și cum l-a motivat asta să-și deschidă propria afacere, dar și prin ce greutăți a trecut și ce planuri de viitor are aflați din monolog.