„În loc de ajutor, a primit lanțuri”. Cazul cutremurător al unei femei cu dizabilitate, violată de un medic, făcut public de Violeta Gașițoi: I-au luat copilul, au închis-o la psihiatrie, apoi la pușcărie, unde s-ar fi sinucis

O femeie cu dizabilitate intelectuală, abuzată într-o instituție din Bălți de un medic care trebuia să o protejeze, a născut un copil, în 2006. Și deși era o mamă atentă, grijulie, curată, autoritățile statului au decis să o separe de micuțul ei. A încercat să-și vadă copilul, dar nu i s-a permis. Apoi, fără să i se spună, fără consimțământul ei, băiețelul a fost dat spre adopție, iar ea a fost închisă într-un spital de psihiatrie, într-o cameră cu o pacientă care țipa 24/24. În 2022, femeia a fost condamnată la 13 ani de închisoare, fiind acuzată că și-a omorât colega de cameră. Instanța a luat decizia fără expertiză psihiatrică, ea fiind judecată ca o persoană complet responsabilă. Apoi, s-ar fi sinucis în pușcărie. Cazul cutremurător a fost făcut public de avocata Violeta Gașițoi, care a adresat mai multe întrebări autorităților, obligate prin lege să-i ofere ajutor femeii: „O mamă. O femeie. Un om. Care a avut nevoie doar de sprijin. Și care, în loc de ajutor, a primit lanțuri”, scrie UNIMEDIA.

„O poveste adevărată. Dureroasă. O femeie uitată de stat, condamnată de toți.

În 2016, o femeie cu dizabilitate intelectuale, fosta mea clientă, care a fost abuzată într-o instituție din Bălți de către un medic ce trebuia să o protejeze, a adus pe lume un copil. Un băiețel frumos și sănătos. Era o mamă atentă, iubitoare, curată, care își făcea singură mâncare, își ținea camera în ordine și se străduia să ofere dragoste.

Dar statul nu i-a oferit sprijin, ci a ales calea ușoară: separarea. Au luat copilul și l-au dus la casa de copii. Ea a fost lăsată pe drumuri, fără sprijin, fără consiliere, fără locuință. A încercat să-și vadă copilul, dar nu i s-a permis. A fost ținută departe. Și, fără să i se spună, copilul a fost dat spre adopție. Fără dreptul ei de a se apăra. Fără consimțământ. Fără informare.

Apoi a „dispărut” cînd s-a încercat anularea adopției. Procurorii au zis că nu știu unde este. Deși venise la prima ședință de judecată. În realitate, era închisă într-un spital de psihiatrie. Într-o cameră cu o pacientă care țipa 24/24. Fără oprire. Zile, săptămâni, luni. Maria (nume schimbat) ruga în fiecare zi să fie mutată. Spunea: „Nu mai pot, mă distruge. Dacă nu mă mutați, o voi strangula!” Medicii au ignorat. Toți au ignorat.

Într-o noapte din septembrie 2022, Maria a făcut exact ce spusese. A strangulat-o. Apoi a chemat asistenta și a spus calm: „V-am rugat, v-am spus că nu mai pot. N-ați vrut să mă auziți.”

A fost condamnată la 13 ani de închisoare. Fără expertiză psihiatrică. Fără întrebări pentru medici. Fără ca cineva să ceară să înțeleagă contextul. Judecată ca o persoană complet responsabilă, deși sistemul o lăsase să clacheze. Deși era, și atunci, și întotdeauna, o victimă a neglijenței și a bolii sale.

Copilul? Rămas adoptat. Nimeni nu știa unde este Maria. Nimeni nu a putut verifica dacă mama mai poate lupta pentru el. Era izolată. Ascunsă. Uitarea, transformată în strategie instituțională.

Ce s-a întâmplat în închisoare, nu știm. Dar se spune că s-a sinucis. Și poate că nu pentru că era slabă. Ci pentru că nimeni nu a avut răbdare să-i fie alături.

O mamă. O femeie. Un om. Care a avut nevoie doar de sprijin. Și care, în loc de ajutor, a primit lanțuri.Această poveste trebuie spusă.

Pentru că Maria nu este singura. Sunt multe femei cu dizabilități închise în instituții, luate de lângă copiii lor, judecate fără înțelegere, ignorate de sistem. Nu sunt „probleme sociale”. Sunt oameni. Ca noi. Și oricare dintre noi am putea fi în locul lor. Pentru că sănătatea mintală nu e garantată nimănui.

Astăzi, când am citit hotărârea de condamnare a Mariei, mi s-au ridicat atâtea întrebări:

De ce nu i s-a permis măcar să-și vadă copilul sub supraveghere?

De ce nu a fost informată despre adopție?

De ce nimeni nu a cerut expertiză psihiatrică?

De ce medicii care au ignorat avertismentele ei clare nu au fost trași la răspundere?

De ce, în fața justiției, a fost tratată ca un criminal și nu ca o victimă?

O femeie ca oricare dintre noi. Cu nevoi diferite, da – dar cu aceeași inimă, aceleași drepturi și aceeași sete de iubire și sprijin.

Dacă nu ne pasă de cele mai vulnerabile dintre noi, atunci ce fel de societate suntem?”, a scris avocata Violeta Gașițoi, într-o postare pe rețele.