FRESH
Aşa l-a cucerit Melania pe Donald Trump? Fotografii nud cu Prima Doamnă ...
Noua iubită a lui Brad Pitt, Nicole Poturalski, mesaj pentru Angelina ...
Melania Trump are statuie de bronz în orașul natal din Slovenia
5 REGULI pentru o vacanță COMODĂ CU PRIETENII! Vezi ce secrete dezvăluie ...

(INTERVIU) Sandu COICA: Dacă o să-mi placă sau o să simt că sunt proiecte pe care vreau să le continui în Malaezia, aș putea accepta o prelungire

Cu bilet într-o singură direcție, bagaj, frici, dar și cu o puternică motivație, Sandu Coica a plecat în Malaezia și nu e vorba de o vacanță exotică, ci de un job, ce înseamnă o decizie bine-gândită și o nouă mare provocare în cariera sa. Într-un interviu acordat pentru SHOK.md, el a povestit cum a ajuns în Kuala Lumpur, cu ce se ocupă acolo, cum e viața la mii de kilometri de Moldova și, evident, ce planuri are, când intenționează să revină acasă și dacă se stabilește definitiv cu traiul acolo.

SHOK: De câteva săptămâni te afli în Malaezia. Cum ai ajuns acolo? De unde a venit jobul sau cum l-ai găsit (am înțeles că jobul e motivul plecării)?

S.C.: Da, așa este. Începând cu 1 iunie lucrez în calitate de Manager a Relațiilor Externe în cadrul Organizației Mondiale a Mișcării Scouților (www.scout.org), sau cum zic colegii din România – Cercetași. Este o organizație cu care cooperez de mai mult timp. Am devenit membru a Asociației Naționale a Scouților din Moldova în 1998, apoi din 2011 am început colaborarea cu oficiul din regiunea Europa (având sediul la Bruxelles și Geneva), iar acum mi s-a făcut o ofertă la nivel mondial pe care, în pofida provocărilor, a fost greu să o refuz. Dacă până acum 2 ani sediul global era în Geneva, din 2014 organizația și-a mutat oficiul principal în Malaysia. Cam asta, probabil, ar fi pe scurt istoria despre cum Sandu a ajuns în Kuala Lumpur.

SHOK: Ți-a luat mult timp pentru a decide dacă pleci acolo sau nu? Cum au reacționat apropiații auzind că pleci…tocmai acolo?

S.C.: A durat ceva timp până să iau decizia, plus s-au mai negociat și anumite aspecte între timp, care, evident, nu au făcut decât să sporească motivația. Totuși a fost greu. Dar, probabil, nu la fel de greu precum le este multor alți conaționali, care sunt impuși de a-și lua lumea în cap din cauza la tot ce se întâmplă acasă. Ar fi cam ipocrit să zic că și eu am fugit de viața grea de acasă. Trebuie să recunosc că, spre deosebire de mulți cetățeni, aveam o viață decentă, îmi permiteam probabil mai mult decât își permit mulți alții acasă, aveam o muncă care-mi aduce multe satisfacții, plus diverse colaborări internaționale. Însă simțeam la un moment dat că am atins un plafon de evoluție pe care nu-l pot depăși, de aceea oportunitatea unei cariere la nivel global a fost prea tentantă pentru a fi refuzată.

Cât despre persoanele apropiate, am observat la toți o reacție similară. S-au bucurat mult pentru aprecierea care au primit-o capacitățile mele și pentru șansa care o am, dar s-au întristat pentru că o să mă vadă mai rar și o să fiu atât de departe… Asta e probabil ca factura care orice s-ar întâmpla mereu vine la timp, pentru orice bucurie sau oportunitate este o taxă care trebuie să o plătești.

sandu16

SHOK: În ce constă jobul tău? Activitatea ta de acum are tangență cu Republica Moldova?

S.C.: Sunt responsabil de relațiile organizației cu partenerii externi. Fiind o organizație globală, în mod logic partenerii noștri sunt alte organizații mondiale. Aici mă refer, în primul rând, la Organizația Națiunilor Unite (ONU) și agențiile acesteia, precum și alte instituții interguvernamentale dar nu numai. Dacă să mă refer la tangența cu Moldova cred că ar fi ceva. La moment suntem, practic, cea mai mare organizație mondială fiind prezenți în peste 160 de țări și teritorii cu peste 40 milioane de membri și pe lângă oficiul global de aici, din Kuala Lumpur, avem alte 6 oficii regionale (Inter-America, Asia-Pacific, Eurasia, Europa, Africa și regiunea Arabă). În Moldova, precum am menționat anterior, există Asociația Națională a Scouților care, dacă dețin ultimele cifre, are aproximativ 1000 de membri.

sandu8

SHOK: Acum la câteva săptămâni, fiind în Malaezia, cum e viața acolo? Cum ai caracteriza orașul în care locuiești, având în vedere că e un oraș cu o populație de 1,7 milioane oameni?

S.C.: Orașul e destul de diferit decât majoritatea celor pe care le-am vizitat și credeți-mă că am vizitat multe orașe și țări până acum. Am mai avut ocazia să călătoresc prin Asia și Orientul Apropiat, de aceea n-am fost uimit total.

Kuala Lumpur este o metropolă foarte cosmopolită, o mulțime dezordonată. Probabil, doar jumătate din populație sunt malaiezieni, restul într-o proporție mai mare fiind chinezi și indieni, după care, cred că, urmează alte naționalități asiatice, australieni, mulți europeni, americani, etc. Orașul își are specificul său și trebuie să petreci ceva timp aici ca să te adaptezi și să poți duce un ritm de viață mai relaxat. De exemplu, traficul este total aiurea. Nu se respectă mai deloc regulile, vehiculele circulă la roșu fără a se stresa, iar pietonii traversează la orice culoare reușesc și pe unde le este comod.

Pe de altă parte orașul are foarte mulți copaci și parcuri impresionante. Vezi adevărate jungle (cu maimuțe, papagali, reptile etc. 🙂 chiar în mijlocul orașului la distanțe de câțiva metri de blocuri. Asta sper să nu deranjeze prea mult pe cei din primărie, care continuă să creadă că cel mai verde și frumos oraș de pe planetă e în Moldova.

Bine, cred că aș avea multe de povestit despre Kuala Lumpur, ar fi nevoie de un interviu separat pentru asta cu rezervarea unui spațiu generos pe site. Pentru a înțelege cu adevărat dinamica acestui oraș, aș îndemna să veniți măcar pentru o săptămână să locuiți aici. Eu promit să vin cu multe sfaturi utile 🙂

sandu23

SHOK: Cum stă treaba la capitolul transport, trai, limbi vorbite, prețuri la produse, (comparativ cu Chișinăul)?

S.C.: Hai să le iau pe rând. Deci transportul este foarte divers. Am zis ca dacă ar fi să plec vreodată din Chișinău și să locuiesc în altă parte, sigur voi renunța la mașină și optez pentru mersul cât mai mult pe jos sau bicicletă. Ei bine, KL nu e adaptat deloc la asta. Sunt străzi întregi unde efectiv lipsește partea pietonală, dacă te-ai încăpățânat să mergi pe jos ești nevoit să-ți asumi riscul de a călca pe carosabil. Bicicleta nu este o opțiune din cauza climei tropicale. De aceea, recunosc că mi-am călcat jurământul și deseori optez pentru comoditatea mașinii și aer condiționat. Când traficul e chiar dezastru preferința mea este așa-numitul “Monorail”, este un tren suspendat care circulă pe platforme speciale la vreo 7 metri înălțime. Pe lângă asta este o rețea bine dezvoltată de trenuri rapide care face legătura dintre diverse zone ale orașului, suburbiile și aeroport, autobuse (inclusiv cu 2 etaje după modelul Londrei) și desigur taxiurile. Există 3 tipuri de taxi după buzunarele practic fiecăruia: roșii (econom), gri și albastru (business). În general orașul este foarte modern cu infrastructură nouă și bine dezvoltată. Ai porțiuni de auto-străzi și poduri suspendate care fac legătura rapid între zonele orașului și clădiri noi, zgârie nori peste tot. Nu-mi place însă că zonele istorice ale orașului nu sunt valorificate. Cartiere precum Bangsar, Little India, China Town au o arhitectură autentică și atrag mulți turiști dar mă tem că dacă se continuă cu politica urbanistică actuală – ar dispărea aceste atracții și orașul o să fie înghițit de construcții ultra-moderne. Sunt foarte multe obiective în stil colonial care la fel bucură ochii, unele chiar și la moment fiind sedii pentru diverse instituții.

sandu21

Traiul diferă mult în dependență de clasa socială, dar nu este o segregare pe regiuni. Chiar și în zona centrală poți avea cartiere de lux, iar la 30 de pași o zonă cu blocuri destinate păturilor sociale mai sărace. Însă acest fenomen se reduce deoarece terenurile din centru sunt din ce în ce mai scumpe, se cumpără și pe locurile lor apar zgârie nori.

Orașul e dinamic, permanent se dezvoltă, vezi șantiere peste tot. Personal, locuiesc în Bukit Bintang – o zona centrală foarte populată de expatriați, la câteva minute de renumitele turnuri gemene Petronas, într-un așa numit „Condominium” care este o reședință ce-ți oferă practic toate comoditățile necesare: piscină, zonă pentru barbecue, sală de sport, sală pentru yoga, terenuri de joacă pentru copii atât în aer liber, cât și înăuntru, pază 24/24, parcare, zone de socializare și odihnă, etc.

Fiind o fostă colonie britanică, engleză este foarte răspândită. În capitală poți spune că este limba cea mai utilizată chiar dacă anunțurile publice deseori sunt în malaieziană sau ambele limbi. Asta desigur face traiul meu mult mai ușor, dar pe de altă parte nu-mi oferă deloc posibilitatea de a învăța limba locală.

Cât ține de prețuri în general, probabil aș spune că este un pic mai scump decât în România. Asta e percepția care o am eu, dar trebuie să ținem cont de 2 aspecte: specificul regiunii și diferența enormă la distribuirea venitului. Din păcate și aici corupția înflorește, ceea ce cauzează o diferență mare între clasele sociale, iar pătura de mijloc având o cotă mică.

sandu17

SHOK: Bucătăria malaeziană este, cu siguranță, diferită de cea moldovenească. Care sunt bucatele lor tradiționale? Ai reușit să te obișnuiești cu aromele și condimentele lor?

S.C.: Este cel mai dureros subiect pentru mine. Chiar și până a veni să muncesc aici nu eram deloc fan a bucătăriei asiatice, prietenii mei pot confirma asta. Unica specialitate ce puteam tolera fiind sushi. Așa că încă nu prea am experimentat bucătăria locală decât ocazional. De cele mai deseori merg în restaurantele cu specific european, american, arab sau gătesc acasă. Dar trebuie să mai fac o precizare: deoarece precum am spus, este un oraș cosmopolit, e mai greu să găsești localuri strict cu bucătărie locală. Mai răspândite sunt cele chineze și indiene am impresia, însă, predominant, poți găsi localuri cu un amalgam de mâncăruri: malaieziene, indiene, vietnameze, thailandeze, chineze etc. În general, mâncarea fiind foarte iute și condimentată.

sandu12

SHOK: Care ar fi curiozitățile/stranietățile de acolo? Ce ai remarcat în mod deosebit, având în vedere că până acum ai călătorit în numeroase țări?

S.C.: Iarăși, e o întrebare căreia se poate de dedicat un interviu separat. Doar dacă să numesc doar câteva paradoxuri care le-am întâlnit: Este o țară care crește ceai, având plantații considerabile și o industrie întreagă a ceaiului. Cu toate acestea cultura ceaiului lipsește. Cu siguranță în orice local și magazin vei găsi cafea, însă ceai doar în restaurantele japoneze și cele chineze tradiționale.

Același lucru l-aș spune despre cocos. Întâlnești pe stradă tarabe care vând cocos proaspăt, ți-l taie în fața ta și ți se oferă pai să te răcorești cu laptele proaspăt, vezi mulți palmieri pe stradă pe care cresc nuci de cocos, țara e plină de acești copaci însă doar într-un singur magazin am găsit să se vândă ulei de cocos și la un preț care depășea chiar și uleiul de olive (care este de import).

O chestie care-mi place este toleranța și acceptarea diversității ce există în societate. Chiar dacă oficial e țară musulmană, poți vedea multe temple hinduse sau budiste, biserici catolice și protestante, personal merg la biserica ortodoxă rusă care deocamdată e unica biserică ortodoxă din oraș. Lumea pe stradă poartă straie naționale, nu te miră deloc să vezi pe cineva în sari, kimono, batik, salwar, turban, etc., iar toți trăiesc în armonie și înțelegere. Nu există acea ură interetnică prezentă în multe alte societăți multinaționale. Cred că la acest capitol am avea multe de învățat.

Cel mai mult, totuși, continuă să mă surprindă bunătatea oamenilor. În pofida stereotipurilor care există despre țările musulmane, aici lumea este foarte bună. E o bunătate sinceră, fără zâmbete false. Lumea este extrem de amabilă și gata să ajute.

sandu1

SHOK: Și cât de bine nu ar fi în altă parte…cum e cu dorul de casă? Ce și cine își lipsește acolo?

S.C.: E sensibilă această temă pentru mine. Lipsesc sigur foarte multe. Lipsește familia și alți oameni care, de-a lungul timpului, mi-au devenit apropiați. Chiar dacă am vizitat multe țări, cam de prin 2008 viața mea presupune deplasări lunare (cel puțin), niciodată nu am lipsit de acasă mai mult de 2 săptămâni. Credeam că sunt deja adaptat cu călătoriile, distanțele, am imunitate la dor… S-a adeverit că nu e chiar așa… Toți oamenii la care țin au apărut la un moment dat în viața mea și nu vreau să plece oriunde nu ne aruncă soarta.

SHOK: Crezi că te-ai putea obișnui și stabili cu traiul acolo definitiv? De ce?

S.C.: Nu. Definitiv nu mă văd în altă parte decât în Moldova. Evident că nu exclud să apară alte oferte, alte proiecte, viața este imprevizibilă și chiar nu știi unde ai putea ateriza peste alte câteva luni sau câțiva ani. Rațiunea nu poate digera chiar tot cât îi dai, de aceea pe perioadă lungă nu mă văd locuind în altă parte decât acasă. Prea mult m-am atașat de țară și tot ce înseamnă asta pentru mine.

sandu14

SHOK: Pentru moldovenii care intenționează să viziteze Malaezia, ce recomanzi să descopere acolo?

S.C.: Pentru moldovenii care vor să viziteze Malaysia aș recomandă să-și rezerve măcar 2 săptămâni, dacă într-adevăr vor să-și facă o impresie despre țară. Ar avea nevoie de vreo 5 zile să cunoască capitala, plus alte vreo 10 zile măcar pentru a călători în afară orașului și a vedea toate minunățiile acestei țări. Să nu uităm că, pe lângă partea continentală a țării, este și partea insulară unde natura e și mai exotică.

O altă recomandare pentru moldovenii care vor să călătorească în Malaysia ar fi să mă contacteze pe mine 🙂 În schimbul unor bunătăți de acasă aș putea fi o sursă generoasă de sfaturi pentru călătorie.

SHOK: Care sunt planurile tale de viitor? Și… spuneai la plecare că ai bilet într-o singură direcție…Ai o dată aproximativ/știi când vei reveni, te gândești la o revenire acasă în viitorul apropiat?

S.C.: Da, așa a fost la plecare – one-way ticket. Mi-am luat toate fricile și le târâiam în urma bagajului… La moment am un contract care mă motivează să mai stau o perioadă aici. După care nu știu ce să zic. E greu să prevezi. Dacă o să-mi placă sau o să simt că sunt proiecte pe care vreau să le continui aș putea accepta o prelungire. Nu exclud să apară alte oportunități la orizont. Cine știe, poate între timp acasă o să fie nevoie de abilitățile și cunoștințele mele și voi fi invitat în careva proiecte interesante. Dar până atunci, desigur cu fiecare ocazie când o să fiu prin zonă nu o să ezit să trag o fugă și pe acasă. Pe lângă asta, nu văd unde și cum aș putea sărbători Paștele sau Crăciunul dacă nu la masa din salonul părinților, unde am locul meu preferat pe canapea și care, sunt sigur că, e mereu rezervat pentru mine…

sandu2 sandu4 sandu5 sandu6 sandu7 sandu9 sandu10 sandu11 sandu13 sandu14 sandu15 sandu16 sandu18 sandu19 sandu20 sandu21 sandu22  sandu24 sandu25 sandu26

Cristina GUREZ

Foto: arhivă personală


IUL 9, 2016 INAPOI LA ARHIVA


COMENTARII

SONDAJ SHOK

Ce îți dorești în această vară?

View Results

Loading ... Loading ...