(VIDEO) Irina Rimes spune adevărul despre „Pastila”, albumul de mare succes! Confesiuni despre pandemie, ritualuri cel puțin interesante și Paștele în familie

Irina Rimes a vorbit deschis despre parcursul său artistic, despre perioada în care a creat albumul „Pastila”, dar și despre obiceiurile din copilărie și planurile simple pentru sărbătorile pascale, scrie protv.ro.

Artista a explicat că albumul „Pastila” a fost realizat într-o perioadă de introspecție, în timpul pandemiei, fiind mai degrabă rezultatul unei căutări personale decât al unui plan concret.

Pentru ea, muzica este strâns legată de această nevoie continuă de a descoperi ceva nou. Irina Rimes consideră că atât timp cât creează muzică, se află într-un proces activ de căutare. În momentul în care acest proces s-ar opri, ar însemna fie că a găsit ceea ce căuta, fie că a renunțat.

Înainte de a urca pe scenă, artista spune că are un ritual simplu: își dorește liniște totală și să nu fie deranjată. În realitate, acest lucru se întâmplă rar, pentru că înaintea concertelor este înconjurată de prieteni și familie.

Chiar și așa, nevoia de concentrare rămâne importantă pentru ea, fiind parte din modul în care se pregătește pentru fiecare apariție.

Irina Rimes: Am un ritual, dar nu este respectat. Iustina, managerul meu, unde ești? Îmi place să fiu lăsată în pace, să nu fiu întrebată nimic, să nu fiu deranjată în niciun fel. Dar foarte rar se întâmplă asta, că de obicei, înaintea concertului, vin și prieteni, și rude.

Planuri simple de Paște

Pentru sărbătorile pascale, Irina Rimes nu își face planuri spectaculoase. Va petrece acasă, alături de părinți, într-un cadru restrâns, pregătind ouă și bucurându-se de momente liniștite.

În ceea ce privește gătitul, artista recunoaște că nu este o prioritate pentru ea și preferă să gătească doar atunci când este nevoie. În schimb, este atentă la alimentație și preferă preparatele sănătoase, nu din dorința de a slăbi, ci pentru starea de bine.

Tradiții din copilărie

Irina Rimes își amintește cu nostalgie de obiceiurile din copilărie, în special de mersul „de-a ouălea”, un obicei asemănător colindatului, în care copiii mergeau din casă în casă și primeau ouă, bani sau dulciuri.

Un alt moment special era mersul la biserică în noaptea de Înviere. Artista povestește că obișnuia să meargă încă de seara și să rămână acolo până dimineața, uneori dormind chiar în podul bisericii, alături de alți copii.

După slujbă, diminețile de Paște continuau acasă, cu mâncarea sfințită și ritualuri specifice, precum spălatul pe față cu ou roșu și alb și cu un bănuț, gesturi păstrate din generație în generație.