Nickie Davies, din West Kirby, Merseyside, a mărturisit că a avut Covid în ianuarie anul trecut și credea că senzația de epuizare este o consecință a virusului. La 10 zile după infeacția cu Covid, Nickie a început să caste continuu, chiar și „de 100 de ori pe zi”.
Ea a spus că „știa că ceva nu este în regulă” și a mers la medicul de familie, care a crezut că simptomele ei sunt legate de apneea în somn. Nickie a fost trimisă la un medic ORL care, la rândul său, a crezut că ea ar avea o alergie.
Femeia bănuia că simptomele ei au apărut din cauza bolii neuronului motor (o afecţiune neurodegenerativă rară care afectează creierul și nervii, provocând slăbiciune crescândă în timp), dar inițial medicii au asigurat-o că nu este cazul. În martie, ea a crezut că se confruntă cu o tulburare neurologică funcțională – o problemă cu modul în care creierul comunică cu corpul.
Cu toate acestea, în iulie, cele mai mari temeri ale lui Nickie au fost confirmate. A fost diagnosticată cu boala neuronului motor.
„Am simțit că trebuie să plec, nu puteam sta, mă simțeam claustrofob pentru că cele mai mari temeri ale mele s-au adeverit. Asistentele m-au dus într-o altă cameră, dar pur și simplu nu am putut să înțeleg nimic din ce spuneau”, a povestit ea.
Nickie a recunoscut că a plâns două săptămâni, gândindu-se doar la diagnosticul ei și la cât de afectați ar fi cei dragi, mai ales fiica sa de 16 ani.
„M-a făcut să înțeleg că nimic nu contează dacă ești sănătos. Nici nu puteam să vorbesc despre asta sau să menționez MND fără să plâng. S-a ajuns la un punct în care am crezut că pot să stau și să plâng și să mă simt trist sau că pot să mă ridic și să merg mai departe și asta este calea pe care am ales-o”, a mai mărturisit Nickie.
Ea a spus că boala i-a afectat vorbirea și a fost nevoită să-și ia o pauză de la locul de muncă.