Primul pelerinaj LGBT+ la Vatican. Evenimentul, inclus în calendarul oficial, va avea peste 1.000 de participanți

Peste o mie de catolici LGBT+ şi rudele lor efectuează în acest weekend un pelerinaj în cadrul „Anului Sfânt”, un „semnal important” către o mai mare diversitate în Biserica Catolică, scrie stirileprotv.ro.
Peste 1.400 de persoane, provenind din aproximativ douăzeci de ţări, au răspuns invitaţiei asociaţiei italiene „La Tenda di Gionata” (Cortul lui Jonathan) de a participa la anul jubiliar al Bisericii, organizat o dată la 25 de ani.
Nu este prevăzută nicio audienţă privată cu papa Leon XIV. Dar, deşi grupuri LGBT+ au vizitat deja Vaticanul, este pentru prima dată când un astfel de pelerinaj este inclus în calendarul oficial al Jubileului.
Mărturii ale participanților
Yveline Behets, o femeie transgender de 68 de ani din Bruxelles, a parcurs 130 km pe jos împreună cu aproximativ 30 de persoane LGBT+ de-a lungul Via Francigena pentru a ajunge la Roma.
În faţa „dificultăţilor relaţionale şi culturale” din mediul catolic, unde nu se simte „întotdeauna recunoscută”, ea aşteaptă ca Biserica să acorde mai mult spaţiu „pluralităţii”.
„Nu trebuie să ne înţelegem greşit cuvântul «primire»: nu suntem străini primiţi în mod excepţional sau mai regulat, facem parte din aceeaşi familie”, subliniază ea, îmbrăcată într-un tricou alb în culorile curcubeului.
Biserica este comparabilă cu „un munte pe care îl urci şi care are mai multe versante”. „Nu vedem lucrurile întotdeauna în acelaşi mod, dar aşa este şi este foarte bine aşa”.
O Biserică între deschidere și rețineri
La fel ca milioane de alţi pelerini, participanţii vor urca sâmbătă după-amiază pe artera principală care duce la Vatican pentru a trece prin „Poarta Sfântă” a impunătoarei bazilici Sfântul Petru.
În dimineaţa zilei de sâmbătă, sute dintre ei au participat la o liturghie prezidată de vicepreşedintele Conferinţei Episcopale Italiene la Chiesa del Gesu, în centrul Romei, după o veghe de rugăciune vineri, presărată cu mărturii.
„Este un semnal foarte important pentru noi să ne simţim mai incluşi” în Biserică, a declarat pentru AFP Hugo, un franco-quebecois de 35 de ani, care preferă să nu-şi dezvăluie numele de familie din motive de confidenţialitate.
El speră că acest semnal „va permite persoanelor care au o atitudine ambiguă să fie mai deschise faţă de homosexualii din cadrul Bisericii”.
Dar într-o instituţie cu o vechime de două milenii, al cărei catehism consideră actele homosexuale ca fiind „intrinsec dezordonate”, drumul este încă lung.
„Există temeri şi o formă de necunoaştere cu privire la viaţa homosexualilor. Dacă toată lumea s-ar întâlni cu toată lumea, cred că multe bariere ar cădea”, deplânge el.
Potrivit lui, „rămân blocaje”, în special pentru cuplurile pentru care „accesul la sacramente este pus sub semnul întrebării”.
De la alegerea sa în 2013 până la moartea sa în aprilie, Papa Francisc, fervent apărător al unei Biserici deschise „tuturor, tuturor, tuturor”, a multiplicat gesturile de primire faţă de comunitatea LGBT, fără a schimba însă doctrina.
Decizia sa de la sfârşitul anului 2023 de a deschide binecuvântările pentru cuplurile de acelaşi sex a provocat o reacţie violentă în mediile conservatoare, în special în Africa.
Ce decizie va lua succesorul său american, care până acum a fost foarte discret în această chestiune?
Pentru Beatrice Sarti, o italiancă de 60 de ani care a venit să-şi însoţească fiul homosexual, „mai sunt încă multe de făcut”, începând cu schimbarea mentalităţilor.
„Mulţi dintre copiii noştri nu mai merg la biserică (…) pentru că li s-a dat de înţeles că greşesc. Acest lucru trebuie să se schimbe neapărat”, explică această femeie originară din Bologna (nordul Italiei), membră a comitetului La Tenda di Gionata.
„Cel mai urgent ar fi să formăm educatorii, seminariştii, preoţii şi episcopii, începând de jos, cu catehismul, cu magistratura”, chiar dacă „este un proces foarte lent”.
În cei 12 ani de pontificat, Papa Francisc „nu s-a temut să rostească cuvintele”, ceea ce „a dedramatizat foarte mult subiectul homosexualităţii în cadrul Bisericii”, salută Hugo.
„Nu mai este un cuvânt urât. Şi asta, cred eu, este doar o uşă deschisă pentru multe alte evoluţii”, vrea el să creadă.