Psiholog: Manifestările adolescenților de astăzi sunt consecințele parentingului ultra mega permisiv cu care aceștia au crescut

Manifestările adolescenților de azi nu sunt altceva decât consecințele parentingului ultra mega permisiv cu care aceștia au crescut. Pe lângă asta, omniprezența tehnologiei digitale a schimbat valorile societății, modul de comunicare a oamenilor, precum și atitudinea vieții de zi cu zi. Dacă ești „cel mai bun” pentru părinții tăi, doar pentru că exiști fără sa faci nimic, te evaluezi mai târziu în funcție de numărul de prieteni, pardon, followeri de pe rețelele de socializare. Este părerea psihologului Corina Bratu, scrie shok.md.

„Acești copii au crescut cu o supradoză de supraestimare a stimei de sine, cu o tehnologie care i-a ajutat sa se autopromoveze și prin care să primească instant gratificarea, combinație care a dezlănțuit furtuna perfectă de narcisism. 

Din toate timpurile bătrânii s-au plâns de tineri, însă în zilele noastre au ajuns să se dea la o parte și să nu mai aibă nicio reacție. Astfel, văd enorm de mulți părinți, cărora le este frică de copilul lor, neputincioși în a trasa limite, indiferent de vârsta copilului; părinți care se prefac că nu știu că propriul copil se droghează- dar îi achită datoriile, părinți care i-au dat copilului un apartament, îi achită cheltuielile, îi lasă bani pentru traiul traiul de zi cu zi(și nu modest, ci unul de bunăstare) și așteaptă ca puiul sa se maturizeze; părinți care cred că dacă își dau salariul pe o lună pentru a cumpăra cei mai tari teniși de pe piață, își vor face copiii fericiți. Prin asta sentimentul de neputință și inadecvare a tânărului crește și mai mult. 

Consecințele? Un tânăr complet debusolat, care se identifică și validează prin cei care se comportă la fel ca și el, prin consum de substanțe- ca sa „simtă” ceva, pornografie sub toate formele, așa zisele „joburi”, acțiuni, prin care se așteaptă să câștige enorm de mulți bani, muncind cu un click si pentru câteva secunde.

Mi se pare mai trist ca niciodată, că stăm ca și societate și ne uităm la ei ca la circ, făcându-ne doar cruce cu limba, prefăcându-ne că ne plac cât de „cool” sunt  ei.

De vina suntem noi, părinții, pentru că atunci când tu nu ai timp să îl ții în brațe și să vorbești cu el( și nu, nu în adolescență se întâmplă asta, ci de când e mic), o vor face alții mai încolo, prin „ia o linie”, „ia un fum”; atunci când nu ai timp să îl asculți și să îi vorbești, o vor face alții mai târziu și nu așa cum îți dorești tu, ci prin versurile care ne oripileaza acuma; atunci când nu ai timp să educi, sa ghidezi, ci îl lași să „decidă” el de la 3 ani ce e bine și ce nu, vor decide alții pentru el mai târziu, și din nou, nu așa cum îți dorești tu. Iar dacă aștepți ca și părinte să îi treacă, s-ar putea sa fie uneori mult prea târziu. 

Când te folosești de copilul tău ca să îți pedepsești partenerul, sau când îl iei ca și aliat și aștepți ca acel copil sa fie adultul din casă,pentru că tu ești prea copleșit  de emoții și responsabilități, consecințele sunt iarăși pe măsură. Când aștepți ca școala sa ți-l educe, dar în același timp înjuri profesorul în fața copilului, nu te minuna că pruncul nu mai are respect nici față de dascăl, dar nici față de tine.

Trezește-te părinte, oriunde ai fi! Copilul tău are nevoie de tine!”, a explicat Corina Bratu, psiholog.