Tarr este cunoscut îndeosebi pentru ecranizarea ”Satantango” – cu o durată de peste şapte ore – în 1994, după romanul omonim al scriitorului ungar Laszlo Krasznahorkai, laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 2025.
Tarr, care a murit după o lungă suferinţă, potrivit AFP, este cunoscut îndeosebi pentru ecranizarea ”Satantango” – un film epic de şapte ore despre prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi declinul său material şi spiritual – în 1994, după romanul omonim al scriitorului ungar Laszlo Krasznahorkai, laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 2025 şi colaborator frecvent al legendarului regizor.
Regizorul ungar a fost recompensat anul trecut la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) cu Premiul pentru întreaga activitate.
“Când faci un film, nu te aştepţi ca altcineva dintr-un alt colţ al lumii să-l vadă. Facem filme pentru oameni, pentru cei mai puţin norocoşi, pentru cei care au nevoie să li se spună o poveste. Pentru că, în final, asta suntem cu toţi: nişte oameni”, a declarat cu acel prilej Bela Tarr.
“Cel mai liber om pe care l-am cunoscut vreodată a murit“, a reacţionat primarul Budapestei, Gergely Karasony, într-un comunicat, lăudându-i dragostea pentru “ceea ce este esenţial la fiinţele umane: demnitatea umană”.
Născut la 21 iulie 1955, în oraşul universitar Pecs, din sud-vestul Ungariei, Bela Tarr a realizat primul său film de amatori despre muncitorii romi la vârsta de şaisprezece ani, lăsând de atunci să se întrevadă angajamentul său social.
Şase ani mai târziu, în 1977, a regizat primul său lungmetraj, Cuibul de familie, cu sprijinul unui studio de film experimental, Bela Balazs, din Budapesta, unde se formase ca regizor.
Este autorul primului lungmetraj independent ungar, Damnation, proiectat la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin în 1988, un film co-scris împreună cu Laszlo Krasznahorkai.
“Am avut norocul să-mi găsesc calea de a supravieţui: să fac filme este treaba mea“, a declarat el pentru ziarul francez Le Figaro în 2005.
Omul adesea numit “un Tarkovski ungar” a regizat şi “Macbeth” în 1982 şi “Werckmeister Harmonies”, care a fost un succes la Cannes în 2000.
După ultimul său lungmetraj, “The Turin Horse”, în 2011, Tarr şi-a anunţat retragerea, regizând ulterior doar două scurtmetraje şi preferând să predea cinematografie în Ungaria, Germania şi Franţa.
“Am făcut tot ce mi-am dorit”, a declarat el pentru săptămânalul ungar HVG în 2019.
Aura Culeac