(VIDEO) Familia Cârnaț ar cheltui 2000 euro lunar. Teodor: Nu observăm momentul dat
„Sadoveanu a fost un dement! Ori a făcut pact cu Dracu’, ori cu Dumnezeu!” Amintirile uluitoare ale Adei D’Albon despre unchiul său
Născută la data de 7 iunie 1944, în Cehia, Ada D’Albon a fost nepoata marelui scriitor Mihail Sadoveanu, alături de care și-a trăit copilăria și adolescența. În timpul în care a locuit în casa prozatorului, Ada D’Albon recunoaște că a fost fascinată de acesta și îl respecta enorm, scrrie click.ro.
Ada D’Albon s-a născut pe 7 iunie 1944, în Cehia. Acolo, la Praga, tatăl său era diplomat în delegația României. Tot acolo s-au întâlnit și părinții ei, deși ambii erau din Iași. După doar două luni, viața familiei D’Albon a luat o întorsătură devastatoare: România întorcea armele, iar în ambasadele ocupate de nemți toți diplomații, inclusiv familiile lor, sunt luați prizonieri, urcați în trenuri și duși în Germania. Familia a reușit să fugă în Italia. Aici, rudele îi ajută să se reintegreze în diplomație. Ada a crescut până la vârsta de doi ani într-o mănăstire.
Au fost chemați în România de Valeria, sora mamei ei, care se căsătorise cu Mihail Sadoveanu. Astfel, familia D’Albon s-a întors în țară și a locuit cu familia extinsă a scriitorului până în anul 1961.
„Înainte, aş vrea să menţionez că eu nu sunt nepoată pe linie directă a lui Sadoveanu. Când s-a căsătorit a doua oară, s-a căsătorit cu sora mamei mele. Nu ne vedeam neapărat foarte des, pentru că era foarte mare casa, iar el avea apartamentul lui, noi – pe al nostru. În schimb, negreşit, ne întâlneam la masă. El a avut 11 copii şi mai toţi veneau la masă de cel puţin două ori pe săptămână. Toţi cei din jurul lui aveau un mare respect pentru el, iar acest respect mi s-a transmis şi mie. Tot din familie mi s-a transmis şi o mare dragoste pentru Sadoveanu. El m-a iubit foarte tare – şi eu la fel pe el. Îmi amintesc că ne citea tuturor până seara târziu. Mă fascina felul în care citea. Era impresionant, pentru că ştia cum să puncteze şi avea tăceri în momentele potrivite”, declara Ada D’Albon, potrivit Adevărul.ro.
Lumea avea impresia că marele scriitor era milionar
De asemenea, în ciuda faptului că se mândrea cu faptul că era nepoata lui Mihail Sadoveanu, Ada a recunoscut că acest lucru a făcut-o să aibă parte și de întâmplări neplăcute, mai ales că lumea avea impresia că marele scriitor era „milionar”.
„Eram înconjurată de o lume care îmi transmitea tot felul de lucruri. Am avut o familie absolut excepţională, de o armonie unică. Nu am auzit pe nimeni ridicând glasul. Sigur că discuţii pasionate existau, dar se dezbăteau cărţi, spectacole, idei filosofice. Pe de altă parte, eu am suferit foarte mult pentru că am fost nepoata lui Sadoveanu, atât la liceu, cât şi la facultate – dar şi mai târziu în viaţă.
E dificil să spun pe scurt, pentru că trebuie povestit în amănunt cum s-au petrecut lucrurile şi care erau relaţiile cu oamenii. Nu a aruncat nimeni cu pietre în mine, dar nu am putut să public, de pildă. Mi se spunea: „Eşti nepoata lui Sadoveanu, ai ce mânca acasă, du-te şi vezi-ţi de treaba ta”. Dar să ştiţi că, totuşi, degeaba se spuneau despre Sadoveanu unele lucruri.
Am tot auzit lucruri care m-au rănit foarte tare. De pildă, se zicea că era milionar. Nu e adevărat, era un om cu 11 copii pe care, într-adevăr, a putut să-i crească. Dar era departe de a fi foarte bogat. Îmi amintesc că, pe când aveam 14 ani, a făcut primul infarct. A rămas paralizat şi nu mai putea vorbi. Dar la minte era treaz, înţelegea tot, aşa că era de o tristeţe teribilă – era conştient de starea în care se afla. Şi veneau grupuri de oameni la Mănăstirea Neamţ – ca la urs– să îl vadă pe Sadoveanu. Mie tare nu mi-a plăcut un asemenea lucru. Sadoveanu stătea demn în terasă şi oamenii se perindau prin preajma lui. Eu stăteam jos, printre ei, ca să nu-i las să urce la Sadoveanu. Comentariile lor erau oribile. Ziceau lucruri de tipul: „Dacă are o aşa casă, sigur că scrie bine. Şi eu dacă aş avea o astfel de casă, aş scrie la fel”. Era o vulgaritate pe care nu am putut să o uit şi care m-a jignit foarte tare”, a mai povestit ea.
Ada D’Albon: „Vă spun sincer că Sadoveanu a fost un dement”
Și totuși, nu doar că scriitorul a avut o viață destul de grea, dar a fost și denigrat de către români. Fascinată de scrierile unchiului său, Ada este de părere că nu toți pot înțelege limbajul unic creat acesta: „Cel mai bine ar fi să se strângă niște oameni de geniu care să-l traducă pe Sadoveanu în cele mai importante limbi de circulație internațională. Dar nu știu dacă există astfel de specialiști, pentru că limbajul creat de unchiul meu e ceva unic în lume. E un vocabular atât de expresiv… E cumplit! Vă spun sincer că Sadoveanu a fost un dement, citești și nu-ți vine să crezi. Te gândești că ori a făcut un pact cu Dracu’, ori unul cu Dumnezeu. Nu este normal. A fost, în orice caz, peste Balzac, pe care, de altfel, îl ador. Citiți-l și veți vedea ca am dreptate! Uite, de exemplu, Olanda, „Amintirile din Olanda”! Citeam și țipam de bucurie. Trebuie să ai o anumită sfințenie, religiozitate, să te apropii de textul lui Sadoveanu. După trei pagini, vă veți converti la religia lui Mihail Sadoveanu”.
Ada D’Albon s-a căsătorit cu Laurențiu Azimioară, cel care i-a fost și primul profesor de teatru, și cu care a avut un copil, Ion. După moartea lui Mihail Sadoveanu, presiunea din țară a devenit insuportabilă. Părinții au emigrat din nou, iar comuniștilor nu le convenea aceast lucuru. Așa că, în 1981, și Ada d’Albon a fugit cu soțul ei, alungată de un regim căruia îi devenise dușman.
A publicat o autobiografie
A plecat la Paris în 1981. Cu mare dificultate și efort, a fondat acolo un teatru, Théâtre de l’Orme. Încă se spune și astăzi că acesta este unul dintre cele mai frumoase locuri din Paris. Ada d’Albon a debutat pe scenă la Botoșani, între 1969-1970. Primul său rol a fost în „Acul cumetrei Garton”, la Teatrul „Mihai Eminescu”.
Ada d’Albon a mai jucat în filmele „Concert din muzică de Bach“, „Fraţii Jderi“, „Tănase Scatiu“ şi „Frunze care ard“. De asemenea, în anul 2017, actrița a publicat o autobiografie în limba franceză „„Dernier été en Bretagne. Récit d’exil“, publicată ulterior și în limba română, de Editura Curtea Veche („Ultima vară în Bretania”).