(VIDEO) „Tata a vrut să mă taie, când aveam jumătate de an.” Interpreta Nătălița Munteanu, dezvăluiri cutremurătoare despre copilărie și diagnosticul de leucemie

A avut o copilărie de coșmar, cât a fost tatăl său în viață, iar la maturitate, soarta i-a dat alte încercări dure. Cel mai tare a debusolat-o diagnosticul de leucemie, dar luptă pentru a trăi și pentru a crea, în continuare, piese îndrăgite de moldoveni. Este istoria interpetei Nătălița Munteanu, care a povestit, într-un interviu pentru Adrian Prodan, cum a vrut să o taie cel care i-a dat viață, dar și cum a aflat că are cancer și cum a reușit să se descurce, singură cu doi copii și cu mama țintuită la pat, scrie SHOK.md.

„Eu de un an sunt diagnosticată cu leucemie. Poți fi extrem de tare, dar un diagnostic te debusolează. Deocamdată urmez tratament în țară. Am răcit, deși m-a ocolit și Covid-ul, în viața mea am avut 7 pneumonii și pe toate le-am dus pe picioare, le făceam primăvara, pentru că de Mărțișor, mergeam prin sălile noastre reci, prin țară și mă pomeneam cu ele. Noi doar nu putem îmbrăca pantaloni groși sau malete groase pe sub costumele naționale și făceam pneumonii. Niciodată nu am făcut febră și într-o zi am sunat-o pe doamna doctor, o prietenă de suflet, i-am spus că am o presimțire că nu e prea bine, am nasul înfundat, gâtul. M-am dus, s-a colectat sângele, peliculă la plămâni, a fost totul perfect. Peste o lună mă sună doamna doctor. La ai mei 54 de ani, atâte intervenții am avut și încercări de sănătate, că nu o să credeți, nu știu dacă încap într-un corp de om, să nu zic într-un corp de femeie. Anul trecut am fost operată de 2 ori la rinichi, mi s-au înlăturat calculi, prima operație a fost mai ușurică, a doua mai dificilă și doamna doctor a zis să ținem sub control, ca să nu ne pomenim iarăși pe masa de operație. Am mers la medic, la fel am colectat toate analizele de start, nici nu mi-a spus, mi-a zis că este nevoie să repetăm analiza, a doua zi. Am repetat, e problema leucocitelor, într-un organism sănătos sunt 6 mii și eu m-am pornit de la 26 de mii. Medicul de familie m-a privit foarte lung și am văzut un pic de lacrimi în ochi. La o lună mi-a spus”, povestește Nătălița Munteanu.

„Am ieșit pe pragul Spitalului Oncologic și nu știam în care parte să o iau”

„Din acel moment am început a merge insistent pe la medici, am colectat sânge la diferite laboratoare, la nimeni nu spuneam, trăiam eu cu acest rezultat și cu informația dată. Am fost nevoită să sun medicul șef al Spitalului Oncologic, la fel ne cunoaștem. Mi-a spus că mă așteaptă a doua zi. Mă aștepta șefa Secției Hematologie și au început tratativele. Probabil apogeul greutății a fost o procedură care se numește punctat sternal, e o analiză care se ia din măduva osului, ca să nu ghicim. Am ieșit pe prag la spital și nu știam în care parte să o iau, la volan nu puteam urca. Într-o zi la fel, m-a așteptat un alt medic și am fugit. Am ajuns la ușa altui medic și când m-a strigat, am așteptat o clipă, m-am întors și am fugit. Multe au fost din astea”, își amintește artista.

„Am ținut diagnosticul în taină jumătate de an”

Nătălița Munteanu are o fiică de 31 de ani, Mihaela, un fiu de 14 ani, Marius, și un nepot, Luca. Timp de jumătate de an, nu a spus nimănui ce diagnostic i-a fost pus: „Lui Marius niciodată nu i-am spus, dar Mihelei de multe ori i-am spus: te rog să ai grijă de Marius”.

100 de mii de euro, pentru o șansă la viață

„Sunt de una singură și umblu pe drumuri, copiii mei sunt alături, dar cu ce mă pot ajuta copiii mei? Acum m-am întors din Italia, soluția este transplant de măduvă, medicii peste tot îmi spun, și cel mai eficient transplant mi-l pot oferi copiii”, spune artista și plânge, pentru că nu vrea să supună riscului fiul, de la care i s-ar putea face transplantul. De asemenea, are nevoie de o sumă de 100 de mii de euro, pentru această intervenție.

„Este o formă de leucemie și îi mulțumesc Domnului că e ușoară, care mă poartă pe picioare”

„Am fost și internată, am un an de când sunt pe foaie de boală. Nu pot munci, deși sunt aptă, dar analizele sunt cum sunt. Este o formă de leucemie și îi mulțumesc Domnului că e ușoară, care mă poartă pe picioare. Simptomul numărul 1 este oboseala, am avut o perioadă când am zăcut. Nu mă durea nimic, dar aveam o oboseală de parcă am pășit sau săpat toată noaptea. Al doilea simptom e transpirația în exces, credeam că e un proces normal fiziologic, legat de vârstă”, relatează interpreta.

„Cum las pantofii și microfonul, nu simt nimic, îmi mor mâinile, picioarele, creierul și tot absolut”

„Acum fac radioterapie. Sunt rezultate, urmez un preparat modern, eficent, ușor tolerant. Sunt mici devieri, nu pot spune că sunt total aptă, dar mă simt mai rău ziua decât noaptea. Noaptea vesel, ziua trist. Noi, artiștii noaptea muncim și ziua ne odihnim. Eu muncesc pe aceleași tocuri, îmbrac același costum, îmi fac același machiaj, coafuri, dar cum las pantofii și microfonul, o oră și jumătate nu simt nimic, îmi mor mâinile, picioarele și creierul și tot absolut, iar pe alocuri nu mă ajută nici odihna. Eu am primit boala, o accept. La mijloc este și un ictus, și o operație oncologică, acum mulți ani. Cel mai mult m-a făcut să o accept faptul că trebuia să tac, să nu știe copiii mei, dar la un moment am înțeles că nu o să mă tratez timp de o lună, două, trei și mai ales Mihaela trebuia să știe”, a mărturisit Nătălița Munteanu.

Fiului i-a spus puțin mai târziu, iar el a reacționat ca un adevărat bărbat, la ai săi 14 ani.

„Dacă ar fi tata în viață, l-aș mânca, l-aș înghiți”

Interpreta spune că asociază leucemia cu viața sa: „Am avut o viață extrem de zbuciumată și o am. Mama mea a fost țintuită la pat 10 ani. Eu am rămas fără tată la 6 ani. S-a înecat în iazul din sat. În ultima perioadă pronunț cuvântul tată, să mă ierte Dumnezeu, dar mama mea a fost mamă și tată la nu știu a câta putere, s-a străduit în exces să nu-mi lipsească nimic și să-mi fie și mamă, și tată, și bunel, și bunică, și soră, și frate. Cât mama a fost în viață, niciodată nu am pronunțat cuvântul tată, nu am vorbit despre el. Tot ce știu de la sătenii mei e că a bătut-o așa, că a obijduit-o așa, că „sărmana mama ta”. Mama mea a fost o femeie vrednică, frumoasă, cu păr lung, ochii i-am moștenit de la ea. Tatăl meu a fost un băutor. Sunt obligată să vorbesc urât despre el, țin minte un tablou, în jurul poețicăi o bătea, o înconjura și din mama curgea sânge. I-am spus mamei că nu pot uita și niciodată n-am să uit. Mama mă întreba: „dacă ar fi în viață, ce ai face, cum te-ai comporta?” L-aș mânca, l-aș înghiți”.

„Mi-a pus capul pe trunchi și a spus că mă taie. Aveam jumătate de an”

Artista a dezvăluit, în premieră, un caz despre care nu a mai povestit nimănui: „La nimeni nu am povestit acest lucru, el mi-a pus capul pe trunchi. Mama m-a furat pentru că el vroia să mă taie, avem jumătate de an. Noi am avut în sângele nostru o călugăriță la Mănăstirea Cușelăuca. Mama m-a furat de acasă, de la părinți, unde trăiam împreună și a fugit peste deal, peste pădure, la Maica Mariana. Fiecare măicuță avea chilia sa. Nu pot afla care a fost casa Măicuței Mariana, nu știu ce aș face dacă aș afla unde am stat pe prispă. Mama cu maica tăiau lemne, în spatele casei. Era primăvară și m-au pus într-o covățică, pe prispă, la soare. El a înțeles unde e mama, a lăsat mașina la mijlocul pădurii, ca să nu se audă zgomot, și m-a furat. Mama zicea: „nu i-a trebuit lui fata, doar a vrut să-mi facă nevri, să mă scoată din sărite”. Mama a început a răcni. Mama a vrut să meargă cu un secret în mormânt, dar mi s-a destăinuit: „Tu ai fost un copil nedorit. De două ori i-am spus lui tat-to că te tai și eu, pentru că el una două, s-o tai. Spunea că dacă nu mă taie pe mine, te taie pe tine. În scopul de a salva situația pe moment, am zis. Socot că duc crucea asta astăzi și sunt țintuită la pat datorită faptului că am juruit””.

„Mi-e rușine să spun tată, nu pot. Am văzut cum o călca în picioare pe mama, eram mică, nu puteam să o salvez”

„Buneii mei de pe mamă aveau patru copii și eu eram singura nepoată, dar pe tata nu l-a interesat ce a fost cu sângele meu de pe mamă. Îmi mai amintesc un caz. Mama cu el au avut o casă în sat. Era casa unde erau primiți hramarii și de unde te scotea cu picioarele înainte. Mai era saraiul, unde se locuia, pe lângă astea mai aveam o căsuță bătrânească, unde au trăit părinții lui tata Petrea (bunelul interpretei), tata Petrea și a crescut 4 copii, am fost crescută eu și a mai fost puțin crescută și Mihaela. Mi-e rușine să spun tată, să mă ierte Dumnezeu, nu pot. Am văzut cum o călca în picioare pe mama, eram mică, nu puteam să o salvez, vecini nu erau. Cum pot eu să gândesc altfel? Nu am pentru ce să-l iert, Dumnezeu să-l ierte, dar nu-mi dispar din ochi aceste tablouri. Un alt caz, în sarai era o singură cameră, era cuptor de dormit, acolo dormea tata Petrea, mama Vonea (bunica Nataliței Nunteanu), mama Dina (mama interpretei) și eu. La noi ușa niciodată nu se încuia. În miez de noapte, a venit cu un nu știu cine, a luat cratița cu uncrop și a turnat-o peste noi toți cum dormeam. I-a opărit. Eu eram cumva mai în dos. Nu știu dacă s-a făcut cu vreun scop, acesta a fost caracterul omului, felul lui de a fi. Mama îmi zicea că el de multe ori spunea: „O să mă duc și o să mă-nec”. S-a cerut, ce a căutat, aceea a primit”, relatează interpreta.

„Săraca mamă, voia să scape de el și nu putea”

Tatăl său s-a înecat într-o vară: „În luna iulie, mama era la prășit, a venit cineva și i-a spus: „Vasile s-a înecat”. Mama nu a fugit la iaz, ci acasă, la tata Petrea și mama Vonea. Mama zice că nu putea să creadă, se gândea că o minte cineva. Săraca mamă, voia să scape de el și nu putea. El a mai trăit cu niște femei, fiind căsătorit cu mama. O lăsa la casa ei, trăia cu cine trăia, apoi se întorcea, iar o bătea. Mi-i rușine să povestesc aceste lucruri. Buneii de pe tată nici nu au vrut să îl ia să-l înmormânteze și nu erau ultimii în sat”.

„Am și eu un păcat pe care nu mi-l pot ierta. Mama mea nu a meritat asta”

Nătălița Munteanu mărturisește că are și ea o greutate pe suflet, o decizie pe care nu și-o poate ierta: „Am și eu un păcat pe care nu mi-l pot ierta. Nu mi-a zis nimeni, dar am senzația că mă vorbește lumea pe la spate și mă doare rău. În toți acești 10 ani cât a fost țintuită mama la pat, am luptat cum am putut, mai mult nu am lucrat decât am lucrat, cu doi copii, de una singură. Iar ultimii doi ani mă înecam, nu mai puteam, femeile care o îngrijeau erau o problemă. Am avut vilă la Ghidighici, trebuia întreținută, pachete cu mâncare zilnic și acolo, și aici, lumina, apa, achitate și acolo, și aici. Două case și atâtea suflete în 2 mâini. Marius era mic de tot, Mihaela – elevă la liceu, mama stătea cu picioarele înainte și mai mult nimic. Era lucidă, dar țintuită la pat. Aveam o curte extraordinar de frumoasă, trandafiri mulți, foișor, scrânciob, cine intra în curtea ceea se minunățea. Femeile se țineau o lună, maximum 2, una începea să bea, a doua pur și simplu m-a lăsat într-o bună zi, a treia a început a fura și tot așa. La al optulea an, sfătuindu-mă cu 2 surori ae mamei, care mai erau în viață, am decis să o duc la azil. Am gândit foarte mult, am plâns foarte mult, dar nevoia m-a făcut. O mătușă îmi spunea că lumea civilizată își duce părinții intenționat la azil, acolo îi îngrijesc, au cu cine comunica, sunt căutați. Mama era căutată, îngrijită, dar cu siguranță mama mea nu a meritat asta. Când a murit, am bocit-o trei zile și trei nopți. Am jucat teatru 3 zile, am plâns fals, nu am avut pe nimeni să mă susțină, deși am avut mătuși, a fost lume care m-a susținut, dar ce ține de mine personal… La 2 săptămâni am simțit că m-am descleiat, pur și simplu. Mergeam pe drum și vorbeam cu mine, plângeam cu mine, nu aveam cui îi spune. Din 2018 mama nu mai este în viață”.

„Mama a făcut maximum pentru mine, iar eu uitați-vă ce am făcut”

„Tot ce-mi reușește este pentru că mama foarte mult s-a zbătut pentru mine pe pământ, enorm. Asta mă macină, că ea a făcut maximum ca eu să fiu bine, sănătoasă, să am studii, să învăț și până la urmă uitați-vă eu ce am făcut”, spune interpreta, cu regret în voce și în privire.

„Săraca, nu a avut când mă ține în brațe. Niciodată nu mi-a spus că sunt frumoasă, că sunt bravo”

Artista spune că a avut o relație bună, sănătoasă, frumoasă cu mama sa, doar că, „mama a fost o femeie rece, dură, m-a ținut la distanță”: „Mama a fost o femeie practică, ea nu a avut când mă pupa, mă giugiuli, ea mi-a oferit tot la maximum. Ea trebuia să cumpere casă, să clădească, totul. Ea nu s-a mai căsătorit, a trăit doar pentru mine. Eu i-am simțit dragostea prin felul de tratare. Eu dacă îl țin pe Marius în brațe, plâng deasupra lui, e pentru că trăim alte timpuri. Și pe Mihaela pe alocuri o iau în brațe. Ea, săraca, nu a avut când mă ține în brațe. Ea niciodată nu mi-a spus că sunt frumoasă, că sunt bravo, nu am avut dreptul să primesc nota 4, în sistemul de 5 puncte. Știam că dacă primesc 4, o să fiu fugărită de acasă. Eu nu știu gustul țigării, asta datorită mamei”.

„I-am spus fiicei că deja am loc rezervat la cimitir, așa m-a învățat mama”

Nătălița Munteanu și-a cumpărat și loc la Cimitirul Armenesc din capitală, pentru „a-i ușura fiicei greutățile”: „I-am spus fiicei că deja am loc rezervat la cimitir, așa m-a învățat mama, să îmi asum responsabilitatea pentru toate. Am construit casă și am știut a cumpăra și scândură, și ținte, și perdele. Nu am avut o susținere, unica mea susținere ca bărbat a fost nanul Vasile”.

„Dumnezeu putea să-mi ia darul de a naște copii, asta putea fi o pedeapsă grea și gravă. Mi-a luat jumătatea”

Artista crede că „în viață este balanță”: „Dumnezeu nu dă de toate. Dumnezeu putea să-mi ia darul de a naște copii, asta putea fi o pedeapsă grea și gravă, mi-a dat această binecuvântare și am născut 2 copii și am nepot. Mi-a luat jumătatea, în ceea ce ține de familie. Nu sunt nefericită, pe alocuri, când Dumnezeu îmi mai dă ceva, mă gândesc că mă ferește de o greutate, de o încercare grea.

Despre motivele pentru care a renunțat la numele de familie al tatălui său, dar și cum s-a despărțit de primul soț, care este tatăl fiicei sale, Mihaela, și de tatăl lui Marius, și ce se întâmplă la moment în viața personală a artistei aflați din interviul de mai jos:

Nătălița Munteanu a cântat de mică, în satul său de baștină, Coșernița, din raionul Floresti. A absolvit școala de muzică din Soroca și este printre primele absolvente ale Conservatorului „Gavriil Musicescu” din Chișinău.