„Tot ce este al meu devine al ei”. O badantă moldoveancă a falsificat testamentul unui bătrân dintr-un azil din Italia. Fratele bărbatului i-a spulberat „visul”

Judecătoarea Francesca Merli de la Tribunalul din Parma, în regiunea italiană Emilia-Romagna, a fost cea care a declarat falsitatea documentului. Cu toate acestea, ea a decis ca pedeapsa să nu fie înscrisă în cazierul judiciar al femeii. Procurorul Lino Vicini ceruse o pedeapsă de opt luni.

Cei doi, descriși ca fiind mereu împreună, „uniți și închiși în propriul lor mic univers”, nu aveau copii și trăiau izolați, mai ales în contextul restricțiilor sanitare din perioada pandemiei.

Singura rudă apropiată rămasă în viață era fratele lui Antonio, care locuia în Sicilia, cu care acesta vorbea zilnic la telefon, dar pe care nu îl putea vedea din cauza distanței și a contextului epidemiologic.

La recomandarea medicului de familie, fratele l-a îndemnat să accepte internarea, mai întâi într-un azil de bătrâni unde lucra și femeia moldoveancă în vârstă de 49 de ani, apoi la Spitalul Maggiore, unde Antonio a murit la data de 7 noiembrie 2020, după circa două luni de la moartea soției.

Femeia, operatoare socio-sanitară (OSS) în acea structură, a intrat în viața cuplului chiar înainte de moartea Annei: l-a ajutat pe Antonio la îndeplinirea formalităților pentru înmormântare, l-a asistat după decesul soției și apoi a devenit persoana care se ocupa efectiv de el, inclusiv ca îngrijitoare la domiciliu.

Potrivit relatării fratelui, în perioada în care bătrânul se afla în clinică, contactul direct dintre cei doi frați a devenit aproape imposibil.

Inițial reușea să îl audă doar „de vreo două ori”, apoi femeia răspundea în locul lui, explicând că Antonio „se simte rău”.

În acel moment, fratele a considerat justificabile aceste răspunsuri, având în vedere vârsta și suferințele recente ale lui Antonio. Ulterior, însă, el a interpretat aceste răspunsuri ca semne ale unei izolări intenționate.

I s-a spus, de asemenea, că există deja un testament depus la un notar din Parma, testament care o desemna pe aceeași femeie drept unică moștenitoare.

Aceste informații l-au surprins pe fratele lui Antonio, cu atât mai mult cu cât, atunci când a contactat-o imediat după deces, femeia nu a menționat nimic despre existența unui testament.

Verificarea ulterioară făcută de frate direct la notar a confirmat însă că testamentul exista și că numea îngrijitoarea drept „moștenitoare universală”.

Potrivit explicației notarului, documentul i-ar fi fost înmânat de chiar badanta moldoveancă, într-un plic închis, care ar fi fost „găsit printre lucrurile lui Antonio”.

În interior se afla o foaie scrisă aparent de mână de Antonio, datată cu 15 zile înainte de moarte, în care acesta ar fi dispus ca toate bunurile sale „să devină ale ei”.

După plângerea depusă de fratele bătrânului, aceste proprietăți au fost puse sub sechestru. Procedurile civile și penale sunt încă în desfășurare.

Elementul central al anchetei penale a fost autenticitatea testamentului. În special, anchetatorii s-au concentrat pe un pasaj, descris ca ușor „agramat”, care se încheia cu formula: „… tot ceea ce este al meu devine al ei”. Potrivit expertului desemnat de parchet, acele cuvinte nu au fost scrise de Antonio.

Apărarea respinge însă această interpretare. Avocatul femeii, Daniele Carra, a declarat: „Sunt foarte surprins de conținutul sentinței și abia aștept să citesc motivarea, având în vedere că expertul nostru, Alessandro Petraglia, a contestat în mod foarte eficient concluziile expertului tehnic al procurorului”.

Condamnarea pronunțată acum de judecătoarea Francesca Merli stabilește că testamentul este fals, dar deschide și perspectiva unor noi etape procesuale.

Avocatul moldovencei a anunțat deja că se așteaptă la o continuare a bătăliei juridice „pentru testamentul discordiei”.

Într-o convorbire telefonică avută înainte ca acesta să fie dus la clinică, Antonio i-ar fi spus fratelui: „Frate, totul va fi al tău: ai grijă, pentru că în jurul meu am vulturii”.

Acest episod a fost invocat de familie ca element care ar arăta intenția reală a lui Antonio privind moștenirea.

Pe plan civil, bunurile – în special apartamentele din Parma și din Sicilia – rămân blocate. Potrivit apărării, lupta nu s-a încheiat. Potrivit familiei victimei, nici atât.