Fixat pe piele, plasturele converteşte mişcările muşchilor laringelui în semnale electrice, care sunt la rândul lor traduse în vorbire de un algoritm de învăţare automată, o formă de inteligenţă artificială.
Apoi, un difuzor redă propoziţiile pe care persoana respectivă intenţionează să le rostească. În prezent, prototipul poate transmite doar anumite fraze preînregistrate.
În mod esenţial, plasturele funcţionează fără a fi nevoie să capteze vibraţiile corzilor vocale ale unei persoane, ceea ce înseamnă că ar putea ajuta la restabilirea vorbirii persoanelor cu afecţiuni ale corzilor vocale, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Ziyuan Che, de la Universitatea din California, Los Angeles.
Potrivit studiului, aproape o treime dintre oameni suferă de cel puţin o tulburare a vocii în timpul vieţii.
Tratamentele existente pentru problemele grave ale vocii, cum ar fi dispozitivele portabile de tip electrolaringe, pot fi „incomode, inconfortabile sau invazive”, au spus cercetătorii.
O precizie de 95%
Plasturele rezistent la apă are aproximativ mărimea unei monede mari şi cântăreşte doar şapte grame. Textura sa poate fi comparată cu cea a unei mănuşi de cauciuc.
Pentru a testa dispozitivul, opt voluntari fără tulburări de voce au fost rugaţi să vorbească sau să şoptească cinci propoziţii, printre care „Crăciun fericit”, „Te iubesc” sau „Nu am încredere în tine”.
Ei au citit frazele în timp ce stăteau în picioare, mergeau şi alergau, pentru a arăta că plasturele funcţionează şi în mişcare.
Potrivit studiului, dispozitivul a indicat cu exactitate ceea ce spuneau voluntarii în aproximativ 95% din timp.
Unele cuvinte care acţionează mişcarea muşchilor gâtului într-un mod similar – cum ar fi verbul „a face” („to make”, în engl) şi numele propriu „Mark” ar putea face dificil pentru plasture să distingă între ele, spun cercetătorii.
Dar aceste două cuvinte apar de obicei într-o propoziţie lungă, cum ar fi „Mă duc să pregătesc cina (to make)” sau „Ce mai faci Mark?”, explică ei.
Acest lucru permite dispozitivului – care traduce şi propoziţii, nu doar cuvinte – să sesizeze contextul.
Echipa a avertizat că prototipul se află încă la ani distanţă de momentul în care va fi disponibil pentru pacienţi.
Şi toate propoziţiile care pot fi redate în prezent de dispozitiv trebuie să fie preînregistrate, ceea ce „ar limita aplicabilitatea dispozitivului”, au menţionat ei.
Totuşi, cercetătorii sunt convinşi că, în viitor, algoritmi mai avansaţi vor permite plasturelui să traducă mişcările muşchilor laringelui „fără a fi nevoie de preînregistrarea semnalelor vocale”.
Aura Mereuta