(VIDEO) „Am achitat 4200 € să ajung în Italia. Aici am ce nu puteam obține acasă”. Istoria unei moldovence care are afacerea proprie pe malul lacului Garda

„Soțul a avut un drum foarte greu spre Italia, a fost închis prin Ungaria. I-a luat o lună să ajungă”

„Soțul meu a venit în Italia în 2007, iar după un an, am venit și eu. Pentru mine drumul a fost ușor, am venit cu viză, am ajuns foarte repede, cu avionul. Era înainte că se deschidea o viză Schengen, prin Ungaria, dacă nu greșesc, am achitat 4200 de euro. Așa am venit în Italia. El, însă, a avut un drum foarte lung, foarte greu, a fost închis prin Ungaria, a avut peripeții, i-a luat o lună să ajungă. Noi încă nu eram căsătoriți, dar ne întâlneam. Eu eram un copil de 18 ani când am venit aici, el avea 21”, povestește Marcela.

„Visul lui a fost să venim pe 3-4 ani, să adunăm bani de o casă și să ne întoarcem cu totul”

Femeia mărturisește că și-ar fi dorit să rămână acasă: „Mie nu-mi lipsea nimic în Moldova, însă visul lui a fost să venim să stăm 3-4 ani aici, ca toți moldovenii, să adunăm bani de o casă și să ne întoarcem cu totul. Dar nu a fost să fie așa. Am întâmpinat greutăți aici. Eu am fost mai norocoasă, am luat actele din primul an, din 2010. La el a fost un pic mai divers”.

„Atunci nu mă temeam, știam unde vin”

Marcela spune că dacă ar da timpul înapoi, iar fi frică să se pornească atât de departe: „Atunci nu mă temeam, știam unde vin, știam că mă întâlnește el”.

„Era wow, mi se părea că m-a aruncat cineva în cosmos”

Italia i-a părut Marcelei un colț de rai: „Era wow, mi se părea că m-a aruncat cineva în cosmos. Când am văzut această frumusețe, am zis: Doamne, unde am nimerit, în rai?

„Soțul a muncit în construcții 7 ani”

Soțul muncea la negru când a ajuns Marcela în Italia: „Făcea reparații, a muncit în construcții 7 ani”.

„Am lucrat un an în două saloane, chiar nu îmi lipsea nimic”

Tânăra muncise și acasă: „Am lucrat un an în două saloane, făceam manichiură, pedichiură, de asta chiar nu îmi lipsea nimic. Planul nostru era să ne întoarcem acasă în viitor”.

„Am găsit cum să îi fac și lui actele, pentru că era cu moralul la pământ”

Peste un timp, s-a născut și fetița lor: „Cu ajutorul unor legi, am găsit cum să îi fac și lui actele, pentru că era cu moralul la pământ. A fost prins și de carabinieri aici, urmau să-l deporteze. M-am dus cu fetița și l-am scos de acolo. După 7 ani a venit și el acasă, am reușit să-i fac documentele, în tot acest timp nu a fost deloc în Moldova.

„Când îmi părea că mi se luminează drumul, am găsit de lucru la o fabrică de piese pentru tractoare”

„Când îmi părea că mi se luminează drumul, am găsit de lucru la o fabrică de piese pentru tractoare, pentru el. Eu munceam într-un restaurant chelneriță. Dar când am venit, am început să lucrez dădacă la două familii, aveam grijă de 5 copilași. Apoi aveam și ore, ca toți moldovenii. Am făcut cursuri de italiană la Chișinău, înainte să vin, și știam limba”, povestește eroina.

„Soțul meu fusese prins de carabinieri, la muncă, fără acte”

Marcela își amintește zâmbind cum a ajuns să lucreze la restaurant: „Eram cu fetița acasă, iar soțul meu fusese prins de carabinieri, la muncă, fără acte. Atunci am zis că plecăm acasă cu totul, nu mai aveam nicio speranță. Am decis ambii ca el să rămână acasă cu fata, iar eu să merg la muncă. Fetița de 8 luni am lăsat-o cu soțul și cu soacra mea și am început munca în calitate de chelneriță, la înghețată am lucrat mai mult. Am arătat statului italian că muncesc și am putut să-i fac acte soțului. În acel an cred că am fost norocoși, i-au venit foarte repede”.

„El a lucrat 2 luni la fabrică și a căzut cu spatele, a stat la pat 3 luni. A fost foarte greu, m-am învățat să fiu și medic”

Cuplul a revenit în Moldova pentru scurt timp, ca să se cunune: „Când au venit actele lui, părinții au decis să ne facă cununia religioasă, apoi ne-am întors înapoi, cu gândul că se începe o nouă filă în viața noastră, o nouă etapă. El a lucrat 2 luni la fabrica de piese și a căzut cu spatele. Avea 2 hernii, a stat la pat 3 luni, a fost foarte greu, atunci m-am învățat să fiu și medic. Eu am continuat munca la restaurant. Duceam fetița la grădiniță, mă costa 530 de euro. Salariul meu era de 1500, mai plăteam chiria și rămâneam cu nimic, dar am mers cu speranță înainte. Am fost pe la medici, la fizioterapeuți și s-a pus pe picioare fără operație. A fost un miracol că nu a fost operat”.

„A venit acasă prost dispus că eu ca femeie am un contract full time, iar el va munci mai puțin”

„Apoi, prin intermediul soacrei mele, i-a venit o propunere de lucru, unde muncim acum, pe un contract part time, de 4 ore, trebuia să înregistreze rulote, să le parcheze. A venit acasă prost dispus că eu ca femeie am un contract full time, iar el va munci mai puțin”, își amintește eroina.

„El a mers cu munca înainte, e al 9-lea an în această sferă”

Marcela și-a încurajat soțul să încerce, mai ales că el avuse probleme cu spatele, iar noul job era unul mult mai ușor: „În noiembrie șeful lui l-a văzut cum e ca persoană și i-a propus un contract full time, 12 luni, zi la zi. El a mers cu munca înainte, e al 9-lea an în această sferă.

„Am cumpărat casă, apoi s-a născut și a doua fetiță” 

A urmat nașterea celui de-al doilea copil și procurarea propriei case în Italia: „Am cumpărat casă, apoi s-a născut și a doua fetiță. Apoi am decis să muncim împreună, acum doi ani, să ne bucurăm de familie împreună”.

„M-am străduit să mă ridic, să găsesc o soluție la toate problemele”

Marcela spune că fiecare căzătură a luat-o ca pe o lecție de viață: „M-am străduit să mă ridic, să găsesc o soluție la toate problemele pe care le-am avut. Chiar și acum, dacă intervine o problemă, încerc să mă liniștesc și să mă gândesc cum o putem rezolva”.

„Aveam 7-8 ani aici și ziceam că vreau acasă. Sora m-a făcut să deschid ochii”

Femeia recunoaște că mulți ani a dus dorul Moldovei: „Eu tare mult timp spuneam că eu o să mă întorc acasă, că nu mai pot. Aveam 7-8 ani aici și ziceam că vreau acasă. El e cu familia aici, are și verișorii, iar eu sunt singură. Familia mea era în Moldova, până am adus-o pe sora mea. Eram o persoană închisă, tristă, slabă, ea m-a făcut să deschid ochii la tot. Îi mulțumesc și astăzi că e alături de mine, e cea mai bună prietenă a mea. După mulți ani, casa mea e aici. Când am adus-o pe sora mea am înțeles ce înseamnă familie, că suntem uniți, ne întâlnim în fiecare weekend”.

„Vin la lucru ca la sărbătoare, e ceea ce îmi place”

„Acum sunt împlinită, cea mai fericită. Vin la lucru ca la sărbătoare, e ceea ce îmi place, îmi place să fiu în centrul atenției, să fac cunoștință cu lume nouă”, mărturisește Marcela.

Cum a fost primită de Italia și de italieni, în ce constă activitatea familiei, cum au ajuns Marcela cu soțul său să fie proprietarii afacerii și cum este să gestionezi un business în Italia aflați din interviu: