(VIDEO) „Atât de mult a vrut să trăiască, nu pot să cred.” O femeie din Criuleni își plânge fiica răpusă de cancer: A amânat vizita la medic, avea copil mic

Liuba Aștifeni din raionul Criuleni își plânge de aproape două luni fiica, Maria Chicot, răpusă de cancer în luna august. Ea a lăsat în urmă doi copii și un gol imens, iar mama sa crede că ar fi putut fi salvată, dacă se adresa puțin mai devreme la medici. În cadrul emisiunii „Femeile vorbesc”, de la Jurnal TV, femeia și-a împărtășit durerea și a dezvăluit cu ce probleme se confrunta fata sa, în ultima perioadă, dar și cum s-a produs tragedia, scrie UNIMEDIA.

„Nu prea am fost de acord să se căsătorească așa devreme”

La 56 de ani, Liuba Aștifeni a rămas fără una dintre fiice, Maria, care a decedat de cancer: „Am 56 de ani, am crescut trei copilași. Maria a fost cea mijlocie, după școală a învățat la colegiu, dar nu a lucrat pe profesie, pentru că s-a căsătorit. Ea prima mi-a adus pe lume doi nepoței, întâi pe primul, apoi pe al doilea. Eram foarte bucuroasă. Nu prea am fost de acord să se căsătorească așa devreme, dar băiatul era din familie bună, nu m-am gândit că se va ajunge la divorț”.

„I-a spus Mariei că nu mai poate trăi cu ea și pleacă. Fața ei era albă de scârbă. Ea a treia oară l-a primit, iar el a trădat-o”

Mama Mariei Chicot povestește că primii ani de căsnicie ai fiicei au decurs lin. Ginerele muncea în străinătate, iar fiica stătea la socri. Apoi s-au născut nepoții, iar tatăl lor era tot mai absent în familie: „În ianuarie, după Crăciun, el a venit și i-a spus Mariei că vrea să se împace și să găseasă o locuință să trăiască aparte. Deja era născut și Matei, avea jumătate de an, iar Maria a zis că e timpul să fie botezat. Ei nici la băiatul mai mare nu au dat pâinea și sarea. Maria a vrut să facă botezul la noi în sat, el a fost de acord, dar în ziua în care urmau să meargă la cumetri, el s-a dus la prietenul lui să repare mașina. Maria a decis să se ducă singură la o pereche de cumetri, iar el, între timp, și-a făcut geanta. I-a spus Mariei: „Eu nu pot trăi cu tine, plec”. M-am uitat la Maria, fața ei era albă de scârbă. Ea a treia oară l-a primit, iar el a trădat-o. Peste o săptămână urma să fie cumetria”.

Maria, ajutată de părinți, a făcut cumetria fiului mai mic: „Am făcut noi singuri, dar după asta Maria a căzut”.

„A doua zi de Paști mi-a spus: „Mamă, nu mai pot, cheamă Salvarea”. A fost dusă la Criuleni, cu fiul mai mic”

Deși avea dureri insuportabile de multe vreme, Maria a mers la medici abia în această primăvară. De atunci, a fost internată în diferite spitale: „Deodată mi-a spus că o doare rinichiul stâng. A fost la medic și i-a prescris un tratament cu injecții. Apoi a început să o doară deja rinichiul drept, iar medicul i-a spus că trebuie să facă un USG. Ea a plecat la o clinică privată, la Chișinău. Imediat au venit rezultatele, medicul i-a prescris tratament, dar nu unul puternic, pentru că ea alăpta. A urmat tratamentul 10 zile, dar niciun rezultat, iar a doua zi de Paști, pe 6 mai, mi-a spus: „Mamă, nu mai pot, cheamă Salvarea”. A fost dusă la Criuleni, iar pe fiul mai mic l-a luat cu ea, pentru că îl alăpta. Peste trei zile mi-a spus: „Mamă, orice nu mi-ar da, nu mă ajută nimic. Vino și îl ia pe Matei, pentru că nu mai pot de durere”. A doua zi mi-a spus la telefon că e și mai rău”.

„La Spitalul Republican, Maria au readus-o la viață”

Pe data de 10 mai, Maria a fost transportată la Spitalul Republican: „Acolo au readus-o la viață. Medicul i-a spus: Rinichii ți i-am tratat, dar ai probleme cu uterul, cu ovarele””, își amintește mama tinerei.

„M-am speriat puțin, dar încă sunt tânără, în puteri, rezist”

Maria Chicot a relatat, tot la Femeile Vorbesc, în iulie, cu o lună înainte să moară, că nu-și pierde speranța că se va trata: „La început m-am speriat puțin, dar am citit despre această tumoare, mai este până la grav, eu încă sunt tânără, în puteri, rezist, răbdare, încă puțin”.

„Mama a avut și ea tumoare, i-au scos rinichiul. Mi-a spus să nu mă tem, că nu e nimic grav”

„Mama a avut și ea tumoare, a stat în spital 4 ani în urmă, i-au scos rinichiul și mi-a spus să nu mă tem, că nu e nimic grav. Mama mă ajută cu copiii, e mai greu cu cel mic, dar o ajută sora, tata. Băiatul mai mare înțelege că mama e la spital și că degrabă va veni acasă”, a mai relatat tânăra, în emisiunea din 14 iulie.

„Pe linia soțului, cam toate femeile au fost bolnave de cancer”

De când s-a aflat diagnosticul Mariei, toată familia s-a rugat ca ea să se facă bine și să se pună pe picioare, dar nu a fost să fie. „Pe linia soțului, cam toate femeile au fost bolnave de cancer și soacra mea și două surori ale fratelui și o nepoată”, a dezvăluit Liuba Aștifeni, mama Mariei.

„Medicii i-au prescris un tratament cu pastile și au trimis-o acasă, dar ea le vomita”

„În vară îi curățaseră rinichii a doua oară, dar cancerul deja era în stare avansată. Medicii i-au prescris un tratament cu pastile și au trimis-o acasă, dar ea le vomita. Seara m-a rugat să îi pun o injecție, pentru că nu mai putea de durere. Dimineața nu se mai putea scula din pat, am chemat salvarea. Au ajutat-o soțul meu și șoferul și au dus-o în mașină, apoi a fost dusă la spitalul din Criuleni, direct în Reanimare”.

„De ziua lui Matei, am mers la ea să o vedem. A venit și fostul ei soț”

Maria s-a stins din viață pe 19 august: „Sâmbătă seara, ea m-a sunat și mi-a spus că îi este mai rău. Duminică am decis să merg la ea, așteptam să vină șoferul să mă ia, dar când colo, la poartă era Cristi (soțul Mariei) la ziua lui Matei. I-am spus că merg la Maria la spital și poate merge și el dacă vrea. Era și cuscra cu el, l-am luat și pe Nicușor și am plecat toți”.

„Simțeam că gata, se duce. În acea zi încă ne mai auzea, ne simțea”

Femeia a avut, în acea zi, presimțirea că își pierde fiica: „Simțeam că gata, se duce. Ne-am dus la ea, atunci încă ne mai auzea, ne simțea. A rugat să fie așezată pe pătuc. Nicușor i-a spus o poezie, a cuprins-o, pe Matei l-a luat puțin în brațe. Cristi s-a așezat lângă ea, au vorbit, a cuprins-o. Apoi ea a spus că a obosit. Apoi a întrebat dacă este doamna Elena, așa îi zicea fostei soacre. I-a spus: „Doamna Elena, nu ține supărare pe mine, eu nu am făcut nimic rău”. Cuscra a început să plângă, nu știa ce să spună.

„Doamne, oare îngerașul o va ajuta să scape sau mi-o va lua cu totul?”

Vestea morții a căzut ca un trăsnet peste toți cei care o cunoșteau pe Maria: „Când a nimerit ea în spital prima oară, în mai, în ograda noastră a venit un hulubaș alb. A fost îngerașul ei, mă gândeam: „Doamne, oare îngerașul o va ajuta să scape sau mi-o va lua cu totul?”. Nu mi-a ajutato. Nu pot să cred că fata mea nu mai e, îmi pare că e dusă cu băieții la plimbare în parc și acuș vine”.

Ce regrete are mama Mariei, de ce crede că fiica putea fi salvată și unde sunt acum nepoții săi, de care a avut grijă cât mama lor a fost bolnavă, internată prin spitale, aflați din emisiune: