(VIDEO) „Bună, mă numesc Vitalic, te iubesc”. Povestea unui moldovean care trei ani la rând a cerut o tânără de soție, până i-a spus DA

„M-am născut într-o familie cu 11 copii, cu un tată violent, alcoolic. Nimeni nu credea că voi ajunge unde am ajuns. În mintea mea permanent vroiam să mă sinucid. Mă gândeam ce viață trăiesc eu, văd conflicte, violență, sunt sărac. Nimeni nu credea că voi ajunge unde am ajuns, dar am reușit să demonstrez contrariul”. Este istoria lui Vitalie, care a avut o copilărie de calvar, dar prin muncă, a reușit să-și schimbe destinul, iar prin perseverență, s-a căsătorit cu fata la care visa și de care se îndrăgostise la nebunie. Bărbatul a povestit, într-un monolog la Dorin Galben, cum era să dea foc la biserica pe care o frecventa mama sa, dar și cum a ajuns să se dezvolte și să facă afaceri, în pofida greutăților cu care s-a confruntat de mic copil, scrie SHOK.md.

„Tatăl meu, din păcate, la 12 ani și-a pierdut ambii părinți, a crescut la vecini, la rude, la stânii, a avut o copilărie foarte dură și a adus-o în familia sa. În fiecare zi prășit, veneam acasă de la școală, aruncam geanta, nu reușeam să mai învăț, trebuia să lucrăm. Ziua lucram, seara ridicam saci cu porumb, grâu în pod. Era ca o muncă forțată, noi nu am avut timp să ne jucăm, să ne distrăm cu părinții, a fost o muncă continuă.

„De multe ori prășeam pe minute”

După ce 3 frați mai mari au plecat în lume, el a rămas acasă în rol de fratele mai mare: „Eram badea, hadeți băieți la prășit, de multe ori prășeam pe minute. Asta a dezvoltat în mine dacă vreau ceva, să obțin”.

„A luat ranga și a aruncat cu ea în mama. Dacă nu o feream, o omora”

Violența tatălui a început când Vitalie era micuț: „Fratele și sora mai mare au plecat de acasă tocmai din cauza asta și erau conflicte între mama și tata. Eu crescând de multe ori am văzut cum tata abuzează de mama și interveneam, să nu o lovească. A fost un caz când a luat ranga și a aruncat cu ea în mama. Dacă nu o feream, o omora. Violența asta m-a marcat atât de tare, când am plecat, deja frații mai mici trebuiau să se implice și ei deja o apărau pe mama”.

„Mama fugea la sora ei și dormea, noi – în grădină sau sub ursoaică”

„Tata când nu servea, 2-3 săptămâni era tată bun. Cum începea să servească, iarăși 2-3 săptămâni servea și nu mânca nimic, doar alcool și țigări. Atunci se începea calvarul – mama fugea la sora ei și dormea, noi în grădină sau sub ursoaică, el devenea violent. Îi spuneam mamei să ia măsuri, că distruge familia. El spunea că nu ține minte ce a făcut cât era servit și mama îl ierta. Îi spuneam că nu e corect, să ia măsuri sau plecăm de acasă.

„De la 12 ani permanent vroiam să mă sinucid”

Abuzurile în familie l-au făcut, la 17 ani, să plece de acasă, cu prietenul său: „M-am dus în Ucraina pe jos, am mers 2 săptămâni, fără documente, am fugit la moșul meu, am crezut că doar așa o să se schimbe ceva. De la 12 ani aveam o gândire de sinucidere perpetuă. În mintea mea era ce viață trăiesc, văd conflicte, violență, suntem săraci, de la primul până la ultimul copil purtam aceleași ciubote de chirză, ele nu se mai rupeau. Aveam ce mînca, dar haine, geantă, rechizite școlare nu aveam”.

Vitalie are doar cuvinte bune pentru mama sa: „Mama mea era foarte bună, dragostea ei m-a scos de multe ori de la suicid. Dar când am văzut că nu vrea să schimbe situația, am renunțat și am evadat. Atunci era rușine în sat să mergi la poliție. El s-a codat de câteva ori, în exterior arăta ca un gospodar, dar oamenii nu știau situația internă. În familie era catastrofă când servea”.

Vitalie și-a pierdut sora și fratele mai mare: Ea a murit de cancer, după ce fusese traficată, peste hotare. El a decedat după o supradoză

Vitalie povestește cu tristețe că sora și fratele mai mare s-au stins din viață prea devreme, inclusiv din cauza traumelor psihologice din copilărie. Sora sa a plecat să lucreze peste hotare și a ajuns să fie traficată, iar ulterior, deși a scăpat din robia sexuală, a murit de cancer. Fratele mai mare a decedat și el, din cauza unei supradoze.

Fratele mijlociu era speranța lor, învăța foarte bine, dar când a mers la Chișinău să facă studii, a început să bea alcool, a decăzut moral.

„Am fugit de la moarte, dar peste moarte am dat”

Vitalie a rămas cel mai mare acasă, în conflict cu tatăl său. Așa că singura soluție pe care a găsit-o la moment era să plece de acasă, la moșul său, în Ucraina. Așteptările însă, nu au corespuns cu realitatea. Într-o seară, moșul l-a luat la furat cabluri electrice. Vitalie e a fost electrocutat: „Când m-a aruncat de pe stâlp, nu știu cât am zburat jos, am pierdut cunoștința, moșul m-a luat în brațe, m-a dus acasă. Tălpile îmi erau negre. I-am spus să mergem la medic, nu am mai fost, peste câteva săptămâni mi-am revenit și ne-am întors acasă. I-am spus prietenului meu: am fugit de la moarte, dar peste moarte am dat”.

„Tata o bătea pentru că „și-a vândut sufletul lui Satana””

„Când am venit acasă, era dezastru. Într-o seară, tata atât de tare a bătut-o pe mama, încât ea a fugit la biserica protestantă din sat. Când a venit acasă, ea s-a schimbat, îmi spunea că mereu se roagă pentru mine”, își amintește Vitalie

„Un an și jumătate a mers la rugăciuni, tata deja o bătea pentru că „și-a vândut sufletul lui Satana”. Eu eram apologet, credeam că mama și-a pierdut mințile, în sat toți erau ortodocși”, povestește bărbatul.

„Ne-am pornit cu tata să lichidăm păstorul și să dăm foc la biserică”

„Într-o seară ne-am pornit cu tata să rezolvăm problema: lichidăm păstorul și dăm foc la clădirea bisericii. Tata era beat, intrăm în clădirea bisericii, am zis întâi să termine de cântat. Ne-am așezat pe scaun, eu mă uitam la tata, tata la mine, nu ne puteam mișca. Ce s-a întâmplat cu noi? Atunci păstorul a întrebat: „Vrea cineva să-l primească pe Isus în viața sa?” Tata nu s-a uita la mine, nici eu la el, dar ambii am ridicat mâinile. Ne-am pocăit. Era 9 februarie 2001, nu pot uita ziua asta”, a relatat bărbatul.

„Dacă Dumnezeu nu intervenea, eu ori mergeam după gratii, ori ajungeam alcoolic”

După acest moment, viața lui Vitalie s-a schimbat radical: „Practic 90% din prietenii mei sunt în pușcărie. Dacă Dumnezeu nu intervenea, eu ori mergeam după gratii, ori ajungeam alcoolic. În același timp s-a schimbat și tatăl meu, nu mai servea, nu mai fuma”.

„Nu ne cunoșteam. I-am spus: Bună seara, mă numesc Vitalic, te iubesc, hai să ne căsătorim”

A început a scrie și poezii în acea perioadă și-a cunoscut marea dragoste: „Când am văzut-o, am zis că ea va fi soția mea, nu știam cum o cheamă. Ea timidă, cu ochi albaștri, obrajii roșii, era cu copiii mai mici din familie, ca soră mai mare avea grijă de ei. Era și frumoasă, și bună. Am zis că după adunare mă duc la ea. Nu am reușit să o găsesc, am mers acasă. Era o diferență enormă dintre un băiat din sat și o domnișoară din oraș, elegantă, frumoasă, îi mai scria un băiat care plecase în SUA. Dar eu mă îndrăgostisem. În următoarea duminică, după adunare, mă duc la ea și îi spun: Bună seara, mă numesc Vitalic, te iubesc, hai să ne căsătorim. Ea s-a uitat la mine, nu mi-a spus un cuvânt, dar din privirea ei am înțeles că e nu.

Vitalie, însă, nu a renunțat: „Un an i-am scris poezii, am încercat prin sora ei să i le transmit, nimic. Peste un an o prind la biserică din nou: „Salut, Irina, eu sunt Vitalic, tu știi. Eu nu mi-am schimbat părerea, te iubesc”. Ea mi-a spus: „Dacă mai vii o dată, îi spui tatălui meu”.”

Al doilea an a fost cel mai greu, au început să o curteze câțiva băieți mai bănoși, eu am aflat. Peste încă nu am i-am spus din nou că o iubesc și vreau să mă căsătoresc cu ea. Ea îmi spune: „Eu nu vreau să te dezamăgesc, dar nu ai nicio șansă”. O sun pe mama: mama, roagă-te, eu nu știu ce să mai fac. Poezii îi scriu, piese de cântări îi scriu, mi-am cumpărat alți pantaloni, mi-am procurat mobil Nokia.

Am început să mă rog, în fiecare seară stăteam la seminarul teologic, mă rugam 3-4 ore și plângeam, pentru că eram îndrăgostit. Am văzut și frumusețea exterioară și bunătatea ei, am văzut în ea persoana cu care vreau să trăiesc, să am copii, un viitor. Era o dragoste pură, sinceră, asta m-a ținut”.

Nu a renunțat nici după doi ani de încercări: „Te iubesc, vreau să te căsătorești cu mine”

„Am plecat într-o misiune în Georgia, îi scriam scrisori de pe malul mării, romantism, frumusețe și după 2 ani și jumătate am simțit ceva. Am venit așa serios. După 3 ani am invitat-o labar, cafea, mini-restaurant. I-am spus: Irina, eu 3 ani ți-am scris poezii, cântări, m-am rugat pentru tine. Eu te iubesc, vreau să te căsătorești cu mine. Am spus-o pe un ton semidezamăgit. Ea mi-a spus Da, sunt de acord. Poftim? Trei ai m-ai ținut și acum pur și simplu îmi spui da? De ce nu mi-ai spus deodată? Ea mi-a spus: Am vrut să văd cât de serios ești tu. Am învățat o lecție: ce vine ușor, ușor se duce”, a relatat Vitalie.

Dacă s-au căsătorit sau nu, în cele din urmă, și cum a ajuns să facă afaceri și să călătorească în diferite țări, iar de la un priten de peste hotare să primească în dar o casă aflați din interviul de mai jos: