(video) Ce ascultau moldovenii în anii ‘80. Hiturile deceniului în limba rusă

 (video) Ce ascultau moldovenii în anii ‘80. Hiturile deceniului în limba rusă

În anii ‘80 ai secolului trecut muzica din Uniunea Sovietică trece prin una din cele mai interesante perioade. În prima jumătate a deceniului, când uniunea trecea printr-o perioadă de stagnare, vedetele de estradă încă mai interpretau un repertoriu corect sau neutru din punct de vedere ideologic. Însă, în 1985, când în conducerea țării au avut loc schimbări fundamentale, iar în fruntea PC al URSS vine Mihail Gorbaciov care anunță despre glasnost, perestroika și un nou curs spre democratizare, s-a constatat că în țară mai exista și un alt tip de muzică. La televizoare au început să apară și interpreți mai puțin ortodocși – trupele rock au ieșit din underground, lansând discuri la compania de discuri „Мелодия”, cărora le dedicăm un capitol aparte în acest articol, relatează SHOK.md, cu referire la Moldova.org.

Alla Pugaciova – „Миллион алых роз”

În anii ‘80, repertoriul Allei Pugaciova trece prin schimbări radicale. Dacă la începutul carierei artista colabora mai mult cu compozitorul Raimond Pauls, cânta melodii cu un text profund liric și ieșea pe scenă în rochii largi, care au primit calificativul rus „balahon”, atunci, către mijlocul anilor ‘80, artista a început să lucreze cu tânărul compozitor Igor Nikolaev, interpretând piese mai dinamice, care plăceau unui auditoriu mai tânăr. Iar spre sfârșitul deceniului, Pugaciova a schimbat rochiile largi pe pantaloni și sacouri stilate și a început să colaboreze cu tânărul interpret Vladimir Kuzmin. Un lucru însă rămânea neschimbat – piesele ei deveneau adevărate hituri pe care le știa întreaga Uniune Sovietică. Astfel, au apărut pe rând melodiile „Маэстро”, „Айсберг” sau „Две звезды”. Totuși, unul din cele mai cunoscute hituri din această perioadă este „Миллион алых роз”. Mulți ani mai târziu, Pugaciova va recunoaște cât de tare nu a iubit această piesă. „Dar cu cât nu-mi plăcea mai mult, cu atât piesa devenea mai populară”, spunea artista. Discul „Миллион алых роз” s-a vândut în șase milioane de exemplare.

Sofia Rotaru – „Лаванда”

La mijlocul anilor ‘80, cariera Sofiei Rotaru, care deja avea statut de vedetă a estradei sovietice, ia un nou avânt. Artista a început să coopereze cu compozitorul Vladimir Matețki, care a scris pentru ea melodiile „Лаванда”, „Луна, луна” „Было, но прошло”, „Только этого мало”, care au devenit adevărate șlagăre, pe care le cunoștea întreaga Uniune Sovietică.  Colaborarea dintre artistă și compozitor a debutat cu piesa „Лаванда”, care a apărut la  „Голубой огонёк”, una din cele mai vizionate emisiuni muzicale. Sofia Rotaru a interpretat piesa împreună cu artistul estonian Jaak Joala. Ulterior, producătorii emisiunii vor povesti că la filmări Sofia Rotaru era prea rigidă, ceea ce nu se potrivea cu textul piesei, care era una de dragoste. Pentru ca să-i apară în priviri o strălucire romantică și visătoare, ei pur și simplu au obligat-o pe artistă să bea nițel coniac.

Laima Vaikule, Valeri Leontiev – „ Вернисаж”

În 1986, la un concert televizat al vedetelor pop din URSS și Italia, tânăra interpretă Laima Vaikule și Valeri Leontiev, care era deja cunoscut publicului larg, au cântat piesa „Вернисаж”. Piesa a fost scrisă de Raimond Pauls, pe versurile lui Ilia Reznik. Cântecul a devenit hit, iar interpreta s-a trezit faimoasă. Fotografiile ei au apărut pe copertele tuturor ziarelor și revistelor din URSS. Vocea profundă, accentul baltic, stilul vestimentar extravagant făceau ca Laima Vaikule să semene mai mult cu o artistă occidentală, decât cu una sovietică. Un an mai târziu, cu aceeași piesă, Laima Vaikule câștigă concursul internațional „Братиславская лира” ( n.red Lira din Bratislava) din Cehoslovacia, câștigându-și statutul de vedetă în rândul ascultătorilor și criticilor.

 

Valeri Leontiev „Полет на дельтаплане”

A fost primul artist în URSS care a adus pe scenă tradiția spectacolelor muzicale. Înainte de perestroika, Valeri Leontiev nu era favorizat de cinovnicii sovietici. Cântărețul a căzut în dizgrație mai ales după ce a câștigat concursul muzical „Erevan 81”, unde un corespondent al publicației americane Time l-a comparat pe interpretul sovietic cu Mick Jagger. Oficialilor sovietici nu le-a plăcut acest lucru și timp de doi ani Leontiev nu era invitat la emisiuni televizate sau la concertele din Moscova. Totuși, în 1983, la emisiunea „Песня года”, a răsunat pentru prima dată melodia lui Leontiev „Полет на дельтаплане”, care a devenit un adevărat hit. Mai târziu, Leontiev va povesti că la început nu a fost entuziasmat de piesă, pentru că îi părea că melodia nu era potrivită pentru vocea lui. Totuși, după cum a arătat timpul, cântecul a câștigat o popularitate incredibilă și a devenit cartea de vizită a cântărețului pentru anii ce au urmat.

Iuri Antonov – „Крыша дома твоего”

În anii ‘80, compozitorul și interpretul Iuri Antonov colabora cu grupul Аракс, perioadă în  care muzicianul și-a câștigat faima. Discurile formației au fost vândute în 20 de milioane de exemplare. Cântecele lui Iuri Antonov „Крыша дома твоего”, „Море”, „Мечта сбывается” devin hituri și ocupă primele poziții în topurile muzicale din acea perioadă. Compozitorul scrie piese și pentru alți interpreți, iar melodiile lui sunt interpretate peste tot, inclusiv la „Песня года”. Iuri Antonov a fost singurul interpret de muzică pop care a fost invitat să cânte în sala de concerte a Palatului de la Kremlin în anii ‘80. De asemenea, era considerat primul milionar din URSS – artistul câștiga lunar câte 10 mii de ruble, în timp ce un salariu mediu pe atunci era de 100-120 ruble.

Igor Scliar – „Комарово”

Prin anii ‘80, Igor Skliar își începea cariera de actor de teatru și film. Însă, cât nu ar fi de straniu, faima unională i-a adus cântecul „Комарово” al compozitorului Igor Nikolaev. Cei doi erau prieteni și compozitorul i-a propus să cânte această piesă. „Комарово” a devenit hit peste noapte. Pentru prima dată piesa a fost interpretată într-o pauză muzicală la emisiunea „Что? Где? Когда?” în 1985. În același an, piesa a răsunat la „Песня года”. Piesa putea fi auzită pe ringurile de dans, în restaurante și la casetofoane. Compozitorul Igor Nikolaev a recunoscut că acest cântec a fost scris mai mult în glumă, însă a milioane de cetățeni ai Uniunii Sovietice s-au îndrăgostit de această piesă.

Igor Nikolaev – „Мельница”

Igor Nikolaev și-a început cariera solo în 1986 cu piesa „Мельница”, inclusă pe albumul cu același nume, care a câștigat o popularitate fără precedent. În același an apare un alt hit al său, „День рождения”, pe care l-a interpretat la prima transmisie în direct a jocului intelectual de televiziune „Что? Где? Когда?”. După aceasta au urmat „Малиновое вино”, „Выпьем за любовь”, „Поздравляю”. Iar peste câțiva ani, Igor Nikolaev o va întâlni pe tânăra Natașa Koroliova, iar oamenii din Uniunea Sovietică se vor îndrăgosti de noile hituri „Такси”, „Дельфин и Русалка”.

Aleksandr Serov – „Мадонна”

La mijlocul anilor ‘80, Aleksandr Serov cucerea publicul din Uniunea Sovietică cu hitul „Мадонна”. Pletele lungi, gropița în bărbie și vocea profundă cu care cânta despre dragoste neîmpărtășită au frânt inimile femeilor din țară. Compozitori talentați și cu renume scriau melodii special pentru Aleksandr Serov. Iar clipurile lui video entuziasmau întreaga țară. A fost primul interpret din URSS în clipul căruia a apărut o vedetă. Astfel, în clipul „Ты меня любишь” a apărut frumoasa actriță Irina Alferova. La sfârșitul anilor ‘80, Serov pleca în turnee în străinătate. Artistul a vizitat Germania, Ungaria, Israel, Canada. A cântat în duet cu Dieter Bohlen și Cliff Richard.

Aleksandr Barîkin – „Букет”

Interpretul și compozitorul Aleksandr Barîkin lansează piesa „Букет” în 1987, care devine hitul nr. 1 în repertoriul său. Un an mai târziu, el lansează un album cu același nume. Barîkin povestea că a fost cucerit de versurile lui Nikolai Rubțov, astfel încât a scris muzica pentru cântec în aproximativ cincisprezece minute. După lansarea albumului „Букет”, Barîkin a fost acuzat de fani că a abandonat muzica rock. Artistul spunea că practic a urât această melodie, pentru că i s-a atribuit eticheta de „artist pop”, asta în condițiile în care toată viața cântase rock. La concertele sale, Barîkin proceda la fel ca și cei din trupa The Eagles, care a pățit ceva similar cu „Hotel California”, și interpreta cele mai faimoase hituri pop în prima parte a spectacolului, piesele rock rămânând pentru partea a doua.

Laskovîi mai – „Белые розы”

Laskovîi mai este prima trupă muzicală din Uniunea Sovietică care a cântat în stilul „euro-disco” anilor ‘80. A fost populară fără precedent atât în ​​rândul publicului tânăr, cât și în rândul adulților. Grupul a fost creat în 1986 la școala-internat din Orenburg, iar solist era un tânăr de 13 ani pe nume Iuri Șatunov. Piesa care i-a lansat și a devenit cel mai mare hit al trupei a fost „Белые розы”. La televiziunea centrală, clipul piesei a fost difuzat pentru prima dată în ianuarie 1989 în cadrul emisiunii  „Утренняя почта”. Piesa a avut un efect uriaș, iar trupa a devenit instantaneu un fenomen la nivel național. Melodiile sale au început să răsune peste tot. Trupa aduna mii de spectatori la concertele sale și stabilea recorduri la numărul de concerte pe zi.

Șase trupe rock din URSS care au scris istorie

Akvarium – „Город золотой”

Akvarium este una dintre cele mai vechi trupe de rock sovietice și rusești. Boris Grebenșikov a fost solistul și cel care a fondat trupa. Momentul de glorie al formației a avut loc în ianuarie 1987, când apare la emisiunea „Музыкальный ринг” difuzată la televiziunea centrală. Datorită participării la această emisiune, Akvarium iese din underground, înainte formația fiind cunoscută mai mult printre fanii și tovarășii de breaslă. Deja în martie 1987, revista „Iunosti” a numit Akvarium drept cea mai bună trupă muzicală din țară, iar Grebenșikov – recunoscut ca cel mai bun muzician. Tot în 1987, compania de cinema Mosfilm lansează filmul lui Serghei Soloviov „Асса”, în care au fost difuzate cinci cântece ale trupei, inclusiv piesa „Город золотой”. Ulterior, această piesă se va poziționa pe locul trei în lista celor mai bune 100 de melodii ale rockului rusesc din secolul XX. De asemenea, revista Time Out a inclus cântecul pe lista celor „100 de melodii care ne-au schimbat viața”.

Kino – „Группа крови”

Trupa Kino a fost fondată în 1981 cu o altă denumire, care a fost schimbată un an mai târziu. Inițial, repertoriul formației era format din cântece lirice. În 1987, însă, liderul trupei Viktor Țoi schimbă drastic stilul melodiilor. Cântecele devin mai dure, iar muzica este minimalistă. Trupa devine cunoscută publicului larg mai ales după apariția filmului lui Serghei Soloviov „Асса”, în finalul căruia răsună piesa „Перемен”. Cântecul devine un imn al schimbărilor politice și sociale ce vor surveni în URSS, dar și a protestelor de Belarus din ultimul an și ceva. În 1987, Kino a înregistrat albumul „Группа крови”, care încă este considerat una dintre cele mai bune albumuri rock din Rusia. Piesa „Группа крови”, care a dat denumirea albumului, a devenit un adevărat hit după apariția filmului „Игла” în care rolul principal îl joacă Viktor Țoi. Pe 15 august 1990, liderul formației, cel care a scris textele la toate cântecele trupei, a murit într-un accident de mașină, iar Kino și-a încetat existența.

Mașina vremeni – „Поворот”

Mașina vremeni a fost fondată în îndepărtatul 1969, dar a apărut pe ecranele televizoarelor abia după venirea lui Mihail Gorbaciov în fruntea PC al URSS. Până atunci, pentru că repertoriul Mașina vremeni ieșea din tiparele muzicii sovietice, trupa nu era admisă la televiziunea centrală, iar din 1980 până în 86, nu a avut voie să cânte nicăieri în Moscova. În acești șase ani, însă, trupa reușește să viziteze practic întreaga Uniune Sovietică, câștigă admirația melomanilor și doboară toate recordurile de popularitate. Singura piesă care a reușit să apară la TV a fost „Поворот”, care a primit la începutul anilor ‘80 statut de carte de vizită a formației. Apropo, în mod oficial, piesa nu putea fi inclusă în repertoriul trupei și nu putea fi interpretată la concerte pentru că nu primise aprobarea consiliului artistic.

DDT – „Дождь”

DDT a fondată în vara anului 1980 în orașul Ufa. Liderul fromație, autorul majorității melodiilor și singurul membru permanent este Iuri Șevciuk. Apropo, nu mulți știu că denumirea trupei provine de la Diclorodifeniltricloretan – denumirea populară a dustului, substanță chimică care era folosită în lupta împotriva insectelor dăunătoare. În prima jumătate a deceniului, DDT era o formație clandestină. În 1985, Șevciuk se mută în Leningrad, unde s-a format actuala componență a trupei. După ce începe perestroika, DDT iese din underground și lansează primul album oficial la compania de discuri Melodia. Cele mai cunoscute melodii din această perioadă sunt „Дождь”, „Не стреляй!”, „Ленинград”, „Родина”. Totuși, hitul nr. 1 din acea perioadă poate fi considerată piesa „Дождь”.

Nautilus Pompilius – „Я хочу быть с тобой” 

Fondată în 1982 de studenții Institutului de Arhitectură din Sverdlovsk, în cea de doua jumătate a anilor ‘80, Nautilus Pompilius a devenit una dintre faimoase trupe rock din URSS. Trupa concura cu grupuri precum DDT, Akvarium și Kino. Popularitatea formației s-a datorat în special participării la emisiunea „Взгляд”, condusă de reputatul Vladislav Listiev, căruia îi plăcea să scoată din anonimat trupele care ieșeau din limitele stabilite de regimul sovietic. Cei care au prins anii ‘80 își aduc aminte cum Veaceslav Butusov, solistul trupei, ieșea pe scenă cu ochii legați cu o eșarfă, iar apoi cu o ținută scenică și machiaj care aducea aminte stilul interpreților de peste hotare. „Я хочу быть с тобой” este unul din cele mai mari hituri ale trupei.

Piknik – „Праздник”

Formația a fost fondată în 1978 la Leningrad și era pe lista neagră a funcționarilor sovietici. Mai mult, trupa nu avea dreptul să-și înregistreze piesele la compania de discuri Melodia, fiind deseori atacată în presa de partid, mai ales pentru piese ca „Опиумный дым”. În 1986, apare „Праздник”, una din cele mai cunoscute piese ale trupei, la înregistrarea căreia este folosit pentru prima dată un computer. Piesa a fost difuzată la o emisiune muzicală din Leningrad. De asemenea, în același an, a fost înregistrată prima versiune a albumului „Иероглиф”, care a inclus și opera lui Johann Sebastian Bach.

Verdis Sorina

https://shok.md/

Citește și