(VIDEO) „Ea oricum va muri, ce vrei?” Mama femeii decedate după câteva operații, la Soroca, face dezvăluiri: „Chirurgul o coase și fă ce vrei cu ea”

A scăpat de cancer, nu și de o ocluzie intestinală, care a băgat-o în Spitalul Raional Soroca, iar nepăsarea și neprofesionalismul unor medici din această instituție au adus-o într-o stare extrem de gravă, atât de gravă, încât să nu o mai poată salva nici cei mai buni medici de la Chișinău. Este istoria Olesei Wang, care a murit, după mai multe operații, dintre care primele trei au fost efectuate în raion. Mama acesteia, Viorica Lisnic, a povestit, în cadrul unui interviu cu Adrian Prodan, prin ce calvar au trecut împreună și cum o infecție în timpul intervenției chirurgicale i-a băgat singura fiică în mormânt, lăsând în urmă părinții îndurerați și un copil orfan, scrie SHOK.md.

„Vă garantez că eu pe Olesea o tratez”

„Fiica mea s-a îmbolnăvit de cancer de col uterin. Pe 18 noiembrie 2020 ni s-a spus că e bolnavă. Chiar a doua zi am plecat la Chișinău, la Institutul Oncologic, fiica a fost internată în secția radioterapie și a început tratamentul. A stat internată timp de aproape 2 luni. Medicul curant, șeful secției, spunea că bine că s-a depistat: „Vă garantez că eu pe Olesea o tratez”. Atunci era perioada Covidului, era cam greu, veneam, niciodată nu a fost să nu o văd, ea ieșea afară, ne petrecea. Fiica mea era așa o fire, mereu să mă protejeze. Ea nu-mi spunea prin ce am trecut, nu știam. De Anul Nou ne-au permis să o luăm acasă, apoi, pe 4 ianuarie, am dus-o la ultima procedură de radioterapie. Am vorbit cu medicul, ne-a spus că e foarte bine și că vom merge la control la Policlinica Institutului Oncologic. Urma ca o dată la 3 luni să se prezinte la medicul oncolog, la policlinică. Am venit și ne-a spus că la Olesica e foarte bine. M-am bucurat”, povestește mama Olesei Wang.

„În chirurgie e dezordine și bătaie de joc, te rog frumos, nu mă mai duce la Soroca”

„Apoi, în 2022, iarna, fiicei mele i s-a făcut rău și a fost internată în secția Chirurgie, a fost dusă cu ambulanța la Soroca. Niciodată nu mi s-a permis să intru la ea, era o strictețe nemaipomenită. Avea dureri în abdomen. Mi-a spus atunci: „În chirurgie e dezordine și bătaie de joc, te rog frumos, nu mă mai duce în chirurgie la Soroca”. Apoi am mers iarăși la Policlinica Institutului Oncologic. A fost controlată și a spus că are dureri, a fost trimisă la șeful secției de proctologie, tot în Policlinică. A controlat-o și a spus că are ocluzie intestinală, dar nu e strașnică. Peste câteva zile a controlat-o și alt medic, a spus că referitor la cancer e totul bine, metastaze nu avea”, și-a continuat relatearea femeia, care și-a îngropat fiica, acum un an.

„Dacă nu vreți să o luați cu picioarele înainte, duceți-o de aici”

„A urmat tratamentul, în aprilie am venit iar, a spus că o doare tare. Am venit să o interneze la Institutul Oncologic, ni s-a refuzat. Ne-au spus că ne putem adresa și la Spitalul Raional Soroca, după reședință. Într-o zi, când Olesei i-a stat rău, am chemat ambulanța și am dus-o la Soroca. Acolo Olesea mi-a spus că nu vrea acolo, iar doi medici, nu le voi da numele, mi-au spus: „Dacă nu vreți să o luați cu picioarele înainte, duceți-o de aici. Ne-am dus la Florești, la Secția Internare. Era august 2022, au controlat-o medicii și a fost internată. Am stat și eu cu ea, aveam grijă de ea, ea primea tratament. I-am spus că plec acasă și vin seara, dar m-am infectat cu Covid și deja a stat singură. Apoi am rugat o rudă și a adus-o de la spital, parcă era binișor. Periodic îi era mai rău”, își amintește femeia.

„I-au spus că o transferă la Chirurgie. Nu i se făcuse nicio investigație”

Durerile, însă, au făcut-o pe Olesea să apeleze din nou la Urgență, care a transportat-o acolo unde își dorea să ajungă cel mai puțin: „Pe 27 august m-am dus la ea și mi-a spus că se simte rău. S-a gândit poate va trece. Pe la ora 18.00 am chemat salvarea, avea dureri mari în abdomen. Am fost internate ambele în secția Terapie, eu am avut o criză hipertensivă. Era sâmbătă seara, ea toată noaptea nu a dormit. A doua zi nici țipenie, era zi liberă, primea picurătorile prescrise de medicul din secție, dar durerile nu scădeau. Luni dimineață a venit medicul, a întrebat-o cum se simte. Ea zis bine, dar eu i-am spus că nu a dormit toată noaptea sâmbătă, duminică ziua și nici noaptea, din cauza durerilor. Peste jumătate de oră a venit cu șefa secției și directorul spitalului și o șefă din cadrul medicinii prespitalicești. I-au spus că o transferă la Chirurgie, dar până la acel moment nu i s-a făcut nicio investigație. Am fost și eu transferată cu ea. Pe 30 a venit medicul, i s-a făcut radiografia la abdomen și au văzut că e ocluzie, noi le spusesem din start. I-a spus că o operează și a întrebat-o dacă este de acord. Ea a spus da. I-am propus să mergem la Chișinău, dar a decis să rămână acolo”.

„Aveți medicul vostru, o să vă spună totul”

„Pe 30 august, la 16:45, Olesea a fost luată la intervenție. A fost operată timp de 3 ore și ceva. Am așteptat la ușă, când au scos-o, era sub anestezie generală, am sărutat-o. Am întrebat unde e medicul, ca să aflu ce s-a întreprins. Mi-au spus că a plecat demult și că operația a fost făcută de medicul de gardă. L-am întâlnit când cobora pe scări, când l-am întrebat cum e Olesea, mi-a spus, din mers: „Aveți medicul vostru, o să vă spună totul”, a relatat mama Olesei.

„Era toată udă. Am dat și bani, numai să aibă grijă de ea”

„Am vizitat-o noaptea la Terapie Intensivă, era toată udă, începea să-și revină. Am rugat să fie schimbată, să nu facă pneumonie, cum pățesc mulți bolnavi, din cauza asta. Am dat și bani, numai să aibă grijă”.

„Au dus-o într-un salon ce semăna cu un sicriu”

La scurt timp după intervenție, Olesea a fost dusă, într-un salon foarte mic: „La 7 dimineața, a doua zi, deja eram la ușă, fata mea era dusă, dar nu în salonul de unde venisem, ci în unul ca un sicriu, 2 paturi nu încăpeau, la lavoar era imposibil să ajungi. Olesea era despicată și nu era cusută. I se pusese și o stomă. Pe 31 nimeni nu a fost să vadă ce e cu ea, nici medicul de gardă, nici pansament nu i-au făcut. Eu rugam, sunam, nimeni nimic, ziceau că este medicul și nu se amestecă”.

„Vorbea cu pacienții de parcă erau câini care vor să muște”

„Pe 1 a venit medicul curant, cel care a operat-o plecase în concediu și mai mult nu l-am mai văzut. Vine acest medic și îi spune: „Olesea, trebuie să-ți mai facem o operație. Așa vorbea cu pacienții de parcă erau câini care vor să muște. Mi-a spus că i-au tăiat din intestin și în timpul intervenției întâmplător au atins fierea și e necesar să vadă ce e acolo. Mi-a spus că e asemeni acidului, arde totul în organism. Au luat-o iarăși la operație, medicul iar a plecat, iar nu știam nimic. Au dus-o în terapie intensivă, iarăși am fost noaptea la ea, apoi m-am dus acasă și a doua zi am venit, medicul nu era. Nici joi, nici vineri nu a venit să vadă ce e cu ea. Deja avea 2 stome, drenaj, un fluturaș la gât, m-au dat afară când i l-au pus, se auzea „îîî” și „taci””, povestește mama Olesei, în lacrimi.

„Au zis că nu deranjează medicul, că are tensiune”

„Sâmbătă a venit medicul curant, s-a uitat fugitiv, a spus că va veni și mâine, dar nu a mai venit. Olesea duminică a început să se simtă mai rău, rugam în secție să sune medicul să vină, așa și nu a venit. Am rugat să cheme medicul curant, au zis că nu-l deranjează, că are tensiune. Am cerut numărul de telefon, să sun eu. Nimeni nu a vrut să-mi dea numărul”, spune femeia.

„Ea oricum va muri, ce vrei?”

„Sâmbătă seara era de gardă alt medic. L-am rugat frumos să facă ceva, mi-au spus că nu-i. Pe la 23:00 l-am găsit eu, dormea. L-am trezit și l-am rugat să o vadă, pentru că se simțea foarte rău. A venit cu așa o atitudine: „Ce stai culcată? Ridică-te!” I-am spus că a început a hârcâi, că i s-a început pneumonia. Ea despicată, 2 găuri mari, mai jos drenajul și el striga la ea. Se întoarce la mine și zice: „Ridic-o, ce șezi?” Am ridicat-o pe pătură să o punem, bracarda nu încăpea în acel salon, bătaie de joc, ca un masacru. I-am zis să mi-o dea la Chișinău, dar el a zis că nu are dreptul și s-a întors așa în coridor și a spus: „Ea oricum va muri, ce vrei?” Nu voi uita niciodată acele cuvinte”, își amintește Viorica Lisnic.

„E rău la ea acolo, gata, totul e în metastaze, au ajuns și la plămâni și la inimă”

„Pe 5 septembrie a venit în sfârșit medicul curant, după masă. Dar dumnealui știa după prima operație că s-a început infecția, eu mai târziu am înțeles. Pe 1 septembrie a văzut deja, dar nu a întreprins nimic. Pe 5 a venit să îi spună din nou că o operează. Asistenta mi-a adus să semnez că sunt de acord. I-a spus Olesei: „De data asta te operez, te cos și va fi totul bine”. În sfârșit am mers la el și i-am spus: „Explicați-mi situația, niciodată nu sunteți”. Dumnealui îmi zice: „E rău la ea acolo, gata, totul e în metastaze, au ajuns și la plămâni și la inimă”. Am întrebat de unde s-au luat metastaze dacă am fost la control la Chișinău și ne-au dat garanția 100% că Olesea e bine. Atunci m-am gândit că dacă medicul îmi spune așa, nici Chișinăul nu mai are ce face, de boala asta rar cine scapă”, spune mama victimei.

„Eu nu am pat pentru ea”

Nici după a treia operație, pentru Olesea nu s-a găsit un loc în Reanimare: „După operație l-am pândit pe medic, l-am rugat să o dea în terapie intensivă, nu în salon. „Eu nu am pat pentru ea”, mi-a spus el”.

„Noaptea răcnea: „Mămica, doare, doare, mămica”. Era insuportabil, nimeni nu dormea, doar asistentele și medicul”

„Primea deja câte 7 picurători, iar eu stăteam lângă ea. Pe data de 6 i-a stat rău, era un medic, pe 7 deja altul de gardă. Am rugat să îi facă pansament, niciodată nu veneau cu ce trebuie, ba alergau după Betadin, ba după tifon, niciodată nu i-au pus pansament steril deasupra. Eu de acasă aduceam, rupeam lenjerii de pat și îi puneam Olesei. Ea așa dureri avea, că au început a-i administra Omnipol. Pe 7 noaptea ea deja răcnea: „Mămica, doare, doare, mămica”. Deja era insuportabil, nimeni nu dormea în spital, doar asistentele și medicul. Eu am fost transferată acolo, nu-mi dădeau o lingură de borș, rugam să-mi măsoare tensiunea, nimeni nu voia. Am rugat să-mi dea ceva de inimă, au spus că nu au nimic. Asistentele medicale fac ce li se indică, dar acolo e înrădăcinat, acolo nu e de o zi dezordinea și bardacul acesta. Atâta nepăsare din partea personalului, dar a medicului nici nu mai vorbesc, trebuie să fii hain, un om fără inimă, ca să te comporți așa cu pacienții”, spune, cu durere în voce și ochii umezi de lacrimi, Viorica Lisnic.

„L-am sunat pe domnul Hotineanu, i-am explicat situația, am rugat să o aduc la Chișinău”

Pentru a-i salva viața, mama Olesei a decis să-și transporte fiica la Chișinău: „Pe data de 8 Olesea era rău de tot. Medicul nu era, atunci am apelat la o doamnă care a stat în același salon cu Olesica mea, la Spitalul Oncologic. Am obținut de la ea numărul domnului Hotineanu, l-am sunat, i-am explicat situația, am rugat să o aduc la Chișinău. A acceptat”.

„S-a uitat la mine de parcă eram o nulitate”

Viorica Lisnic spune că nu doar unii medici, dar și administrația spitalului a fost surdă la rugămințile sale: „Dimineața când venisem m-am întâlnit cu directorul spitalului. L-am rugat frumos să o lase în reanimare, pentru că era în stare foarte gravă. Dumnealui s-a uitat la mine de parcă eram o nulitate. Eu vorbeam, nici nu mă vedea. Plângeam în hohote, iar el s-a întors și s-a dus, nici nu s-a mai uitat”, a povestit.

„Chirurgul o coase și pe urmă fă ce vrei cu dânsa”… Ca despre un obiect care nu mai e util

Până să ajungă pacienta la Chișinău au intervenit și alte probleme: „Am sunat-o pe medicul-șef, am întrebat ce trebuie să facem ca să o transportăm pe Olesea la Chișinău. „Da de ce la Chișinău, ce nu vă place aici? ”, m-a întrebat. I-am spus că am greșit foarte mult că am adus-o aici, că trebuia să o duc cât mai departe. Dumneaei zice: „Acuș vedem. Vin acolo, chirurgul o coase și pe urmă fă ce vrei cu dânsa”. Așa mi-a spus, ca despre un obiect care nu mai e util și ori îl arunci, ori îl ții ca amintire, așa s-a exprimat despre fiica mea. La fiică în salon mă străduiam să nu plâng, dar când ieșeam… Era și o consăteancă, internată în salonul prin care intram la Olesea, a văzut tot, cum se comportau, cum strigau, cum m-au dat afară din salon…”

„Ea nu are copii, așa-i?” Medicul a înmărmurit, când a auzit că Olesea are o fată

Înainte de asta, însă, a vorbit și cu medicul curant: „L-am întrebat care e situația, de ce nu a cusut-o după a treia operație. Dumnealui mă întreabă: „Ea nu are copii, așa-i?” Zic: „Are o fată, dar ce contează asta? E viața ei”. Dumnealui a stat timp de 2-3 minute înmărmurit: „Dar eu am crezut că nu are copii”.

„Medicului au început să-i tremure mâinile și picioarele, s-a făcut negru pe față”

Mama Olesei a văzut că nu vine medicul-șef și a mers ea din nou în cabinet: „Doamna îmi spune că a chemat cirurg de la Chișinău să o opereze. Am rămas uimită: „Cum așa, chirurgul care a operat-o nu-i apt să facă operații, de chemați altul de la Chișinău? De ce nu ați chemat de la prima intervenție? Eu nu sunt de acord”. Am scris în cartelă că nu sunt de acord ca fiica mea să fie operată a 4-a oară. Le-am spus că am coordonat cu domnul Hotineanu, am rugat să vină SMURD. Când a auzit, medicul curant stătea la masă, au început să-i tremure mâinile și picioarele, s-a făcut negru pe față. Am crezut că dă duba acolo. Atunci am înțeles că dumnealui a greșit de la început până la sfârșit”.

„Erau convinși că Olesea moare până la Chișinău. Ne ducea prin toate borțile salvarea ceea”

„Nu vroiam să cheme SMURD, au chemat Aviasan-ul, l-am așteptat vreo 2-3 ore. A intrat medicul de la Aviasan cu anesteziologul. Când a văzut din ușă ce salon e, că paturile nu încap, a zis: „Eu prima oară văd așa bolnav grav să fie în salon și nu în reanimare. Să facă infirmiera pansament, după ce a spălat podeaua… așa e la noi la Soroca. Cu lenjeria mea de acasă am dus fata, Olesea era în stare extrem de gravă. Și medicul și cei de la Soroca erau convinși că Olesea moare până la Chișinău. Ne ducea prin toate borțile salvarea ceea. Se grăbeau mai repede să o dea în primire…

„Medicii din Chișinău mi-au spus că turnau cu căldările în ea medicamente, la ce stare gravă avea”

Ce au spus medicii de la Chișinău când au văzut în ce stare a fost adusă pacienta, cum a decurs operația și de ce, până la urmă, Olesea s-a stins din viață, dar și cum a fost deschis dosar penal, în urma decesului ei, și ce i-a mărturisit mamei Olesei medicul curant de la Soroca, atunci când a aflat că e anchetat penal, vedeți în interviul de mai jos:

Olesea Wang avea doar 42 de ani. La sfârșitul lunii august ea a ajuns la Spitalul Raional Soroca, cu acuze abdominale. Diagnosticul stabilit de medici a fost – ocluzie intestinală. Era nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a debloca intestinul, așa că tânăra, care anterior a suferit de cancer de col uterin, și-a dat acordul.

Însă în loc de o operație, Olesea a suferit trei, în doar o săptămână. În toată această perioadă, a povestit mama ei, Olesea a trecut printr-un adevărat calvar. Pacienta ar fi fost dusă în sala de operație pe o pătură, practic târâtă de infirmiere. A stat într-un salon îngust în care nici nu te puteai întoarce, i s-au aplicat două stome, dintre care una ar fi căzut în interiorul abdomenului. Olesea nu ar fi fost cusută după nicio intervenție chirurgicală și ar fi zăcut cu abdomenul desfăcut.

Femeia a murit la Spitalul Republican, după ce medicii din Chișinău au făcut tot posibilul să o salveze. Cauza decesului – șoc toxico-septic. Cauza antecedentă – peritonită fibrino-purulentă totală, iar maladia de bază – ocluzie intestinală.

În decembrie 2022, Sănătate INFO a încercat să discute despre caz și cu administrația Spitalului Soroca. Directoarea instituției, Angela Rusnac nu a răspuns nici la telefon și nici la mesajul trimis.