(VIDEO) „Fata s-a pus în genunchi și mi-a zis – mămica, nu muri”. Diana, diagnosticată acum un an cu cancer, a fost trimisă acasă de medici pentru că „nu are șanse”: Simțeam cum mă mănâncă boala de vie
- Interviu Shokul zilei Ultimele știri
Aura Culeac- 0
- 7 minutes read
Istoria Dianei Gargaun, de la Sadaclia, este o adevărată lecție de viață – o luptă care e la un pas de victorie cu boala numită „călăul secolului” – cancerul. Ea spune că medicii din Moldova au refuzat să o opereze și au trimis-o acasă, pentru că „nu mai are șanse”. „Mi-au spus că mai am o lună, două și voi muri așa, mergând pe drum, la cât sunt de gravă. Am intrat în depresie de moarte, voiam să mă arunc de la etaj. Apoi fetița mea s-a pus în genunchi și mi-a spus – mămica, te rugăm, nu muri, luptă măcar pentru noi”, povestește Diana. A efectuat o operație de succes în Turcia, cancerul de col uterin a dispărut, dar „ucigașul tăcut” refuză să se retragă definitiv. Ea are nevoie de sprijin financiar pentru mai multe ședințe de imunoterapie. Cum poți să o ajuți, aflați din articol și din interviul din cadrul proiectului „Femeile nu tac” pentru Adrian Prodan, scrie UNIMEDIA.
Diana Gargaun este din satul Sadaclia, raionul Basarabeasca. Spune că a avut o copilărie fericită, alături de un frate și o soră mai mici. În clasa cincea și-a întâlnit iubirea vieții, cu care și s-a măritat la 18 ani, după ce la 17 îi născuse o fată. Peste șapte ani a născut și un băiat, iar viața a decurs diferit, în diferite momente – cu soțul plecat la muncă sau ambii plecați printre străini pentru a asigura un viitor copiilor.
În septembrie 2024 însă totul a luat o altă turnură.
„Eram în Germania, cu soțul, munceam în construcții. La un moment dat, am început să mă simt rău. Mă gândeam poate de la o răceală – aveam amețeli, slăbiciuni. Mai beam câte un calmant, dar cu fiecare zi mă simțeam tot mai rău, până într-o noapte când s-a pornit o hemoragie. Soțul a decis să merg în Moldova pentru consultații”, povestește femeia.
A revenit acasă și a mers la o clinică privată unde a dat analize.
„Acolo mi-au spus că analizele sunt bune și sunt sănătoasă tun”, spune ea.
Hemoragia însă continua, iar doctorița din sat a sfătuit-o să meargă la Institutul Oncologic.
„Noi nu putem să-ți facem nimic, e agravat tot la tine, tu ești toată mâncată de cancer”
„Am fost primită de un medic care s-a comportat foarte urât cu mine. Îmi spunea că „uite la tine în ce hal ești, ce miroase de la tine”. Eu cred că din cauza cancerului care mă mânca era poate vreun miros, pentru că eu sunt o femeie curată și îngrijită.
Am dat analize, iar peste 20 de zile mi-au spus – cancer.
Am zis haideți să operăm, însă medicul a zis că îmi dă 4 chimioterapii și totul va fi bine. Eu nu știam ce înseamnă aceasta.
Chiar de ziua mea am avut prima chimioterapie. Imediat mi-a căzut tot părul, gene, sprâncene, părul de pe mâini, picioare.
După a treia ședință mă simțeam și mai rău, vomă, halucinații, iar după a patra – eram legumă. Ambulanța era doar lângă mine, dădeam ochii peste cap.
Chiar și așa, mi-au făcut și a cincea chimioterapie, apoi după investigații mi-au spus: noi nu putem să-ți facem nimic, e agravat tot la tine, tu ești toată mâncată de cancer, uterul și intestinul, nu putem să facem nimic.
Am întrebat cum am ajuns la așa stare? Eram în stadiul 2, dar acum îmi spuneți 4?! „Ceva ai înțeles greșit”, mi-au spus. „Îmi pare rău, dar nu mai putem face nimic. La tine e grav, nimeni nu se va apuca de tine”. Numai nu mi-a zis – gătește-te de moarte.
Am fost la alți medici, la alte spitale, șanse nimeni nu-mi dădea. Am ajuns pe patul de moarte, eram în depresie, nu am mai vrut nimic, nici să aud de chimioterapie. Am venit la fiica la Chișinău, nici nu mai mâncam deja”, povestește femeia.
„Ai să mergi pe drum, ai să cazi și ai să mori”
„O dată, ambulanța m-a dus la Spitalul „Sfânta Treime”, un medic de acolo mi-a zis de ce nu merg la Oncologic, că sunt pacienta lor. I-am spus că acolo nu mai vor să mă primească. El mi-a spus că mai am o lună-două să trăiesc, nici în Germania sau Turcia nu are rost să ne ducem.
„Ai să mergi pe drum, ai să cazi și ai să mori”, mi-a spus medicul cela. Doamne ferește, mai erau femei în salon cu mine, s-au speriat și ele.
Am intrat în depresie de moarte, nu mai voiam să trăiesc. Stăteam ascunsă să nu mă vadă nimeni slabă, păcătoasă, să râdă lumea de mine. Mă gândeam să mă arunc de la etaj sau să beau pastile și să mor. Numai gândul la băiatul meu m-a ținut și Domnul mi-a dat putere.
Fata s-a pus în genunchi și a zis – mămica, luptă, nu muri, te rugăm, mămica, luptă măcar pentru noi. Dar eu simțeam cum mă mănâncă de vie cancerul”, povestește Diana, toată în lacrimi.
Au urmat patru luni de chin, apoi a decis totuși să meargă la operație în Turcia. A adunat bani de la oameni cu suflet mare, alături de toate rudele, care au pus mână de la mână.
„Am ajuns acolo, eram pe moarte deja, cădeam prin Aeroport. Am scăpat de cancer la col uterin, dar mi-a afectat organele interne. Iar au început amețeli. Ca să înving trebuie să urmez câteva ședințe de imunoterapie împreună cu chimioterapie”, spune ea.
Terapia este însă extrem de scumpă, iar familia sa deja a cheltuit toți banii pe operație.
Diana are nevoie să adune 30 de mii de euro pentru a se trata de cel numit „ucigașul secolului” – cancer.
„E foarte greu, dar eu nu dau mâinile în jos. Eu am fost deja moartă și nu mai vreau să mor. Vreau să înving cancerul și să înțeleagă multă lume că Dumnezeu există. Eu merg înainte cu Domnul”, a încheiat Diana.
Cine vrea și poate să o ajute pe Diana Gargaun, apelați la numărul de telefon
+(373)78813977
sau scrieți-i pe Facebook: Diana Gargaun
Detalii în interviu: