(VIDEO) „Medicul care m-a verificat mi-a provocat nașterea, la 26 de săptămâni”. Povestea șocantă a unei mămici, care a născut gemeni de 900 de grame

A născut prematur, la 26 de săptămâni, 2 gemeni care nu cântăreau nici 1 kg fiecare. Au urmat 3 luni de chinuri și luptă pentru viața micuților. Este istoria unei mămici din Hîncești, care a relatat, în cadrul unui monolog la Dorin Galben, greutățile prin care a trecut din acel moment în care un medic, în timpul unui control, i-ar fi provocat nașterea, cu mult înainte de termen, scrie SHOK.md.

„Mă numesc Sîrbul Alina, am 27 de ani și sunt din orașul Hîncești. Am născut la 26 de ani, la 26 de săptămâni, 2 băieți gemeni, sub greutatea de 1kg. Nașterea mi-a fost provocată de un medic, din greșeală”, așa și-a început Alina istoria.

„Din acea zi, nu ne-am mai despărțit. Era o dragoste nebună”

Cu viitorul soț s-a cunoscut la o petrecere: „Verișorul meu pleca în armată și acolo a apărut el. Nu era invitat, a decis el să vină. Nu sunt din sat și erau mulți băieți care m-au cunoscut prima oară, erau mai multe oferte să mă petreacă acasă, dar din toți băieții l-am ales pe el. Din acea zi, nu ne-am mai despărțit. El la fel făcea armata, dar era pe final. Eu studentă, primul an, mergeam la universitate. După armată, venea la mine la Chișinău la fiecare 2 săptămân, era dragoste nebună. Ne-am stabilit la Chișinău împreună, am început să activăm, a fost greu, dar ne-am descurcat”.

„Am avut o toxicoză foarte puternică, am slăbit foarte tare, toți mă întrebau dacă sunt bolnavă”

Mama soțului Alinei are o soră geamănă, așa că el și-a dorit 2 băieți gemeni. „Dorința lui a devenit și dorința mea. Șase ani am fost împreună și timp de 6 ani m-am rugat să avem 2 băieți gemeni, iar dorința noastră s-a realizat. Sarcina a fost planificată, după nuntă aveam 5 ani împreună și am decis că totuși e timpul să facem un copil. Ei s-au lăsat puțin așteptați. Într-o zi, mi-am luat un test, dar nu i-am spus soțului. Două linii, nu puteam să cred. Cu emoții am mers la serviciu, iar la amiază am mai făcut un test, iarăși 2 linii, tot nu credeam, seara am mai făcut unul, dar tot nu m-am liniștit. A doua zi m-am dus la un laborator și am dat analiza de sânge, iar revenind, mi s-a făcut rău. Din acel moment am avut o toxicoză foarte puternică, am slăbit foarte tare, toți mă întrebau la serviciu dacă sunt bolnavă, ce dietă țin”, a relatat tânăra mămică.

„Pur și simplu mi-a zis: aici sunt 2. Plângeam de bucurie”

Peste o săptămână după ce i-au venit rezultatele de la laborator, a mers la prima ecografie: „Nu am implicat soțul, nu știu de ce, îmi pare rău. Doamna când s-a uitat, nu m-a pregătit. Pur și simplu a zis: aici sunt 2. Plângeam de bucurie.

„Când m-a verificat, am simțit o durere enormă și am strigat”

La control mergea în Chișinău, iar la evidență se afla la Hîncești. Când se apropia termenul să iasă în concediul de maternitate, a mers la raion să-i dechidă buletinul: „Era acolo o domnișoară ginecolog tinerică. Am mers la ea și mi-a plăcut așa că am zis să merg să mai discut. Dar cu o zi înainte deja aveam dureri la burtă. I-am spus că simt un disconfort și mi-a zis că ar fi mai bine să mă interneze în spital, pentru că sunt 2, să nu riscăm. Mi-a dat îndreptare acolo, în Hîncești. Mi-a spus că acolo mă va verifica medicul. Acolo era un domn, mi-a zis să mă urc, ca să mă verifice și când m-a verificat, din păcate, mi-a provocat nașterea, nu știu cum altfel să spun, pentru că am simțit o durere enormă și am strigat că mă doare. El a zis că nu-i nimic. Era infecție, dar nu era neapărat să-mi facă ceea ce mi-a făcut, să-mi provoace așa durere. În acel moment trebuia să mă ridic și să plec de acolo, dar ceva m-a făcut să rămân. M-am internat și am stat acea noapte în spital, îmi puneau injecții, îmi dădeau pastile. A doua noapte am mers acasă, aveam dureri din 5 în 5 minute. Când am sunat șeful secției de la maternitate, el a spus că mămici cu gemeni nu țin în Hîncești, ei le transportă direct la Chișinău. Ei m-au ținut o săptămână”.

„Era un termen foarte mic, 25 de săptămâni. Nu aveam idee ce înseamnă un prematur”

„M-am internat luni, iar sâmbătă, cu dureri enorme, s-a început nașterea. Nu puteam să cred, era un termen foarte mic, 25 de săptămâni. Nu aveam idee ce înseamnă un prematur. Dacă e un termen după 30 încolo, copiii cântăresc 2 kg, 1,5 kg, e ok.

După ce mi s-a făcut ecografia mi s-a spus că la mine colul este foarte scurt. Mama mea a luat în mâinile ei situația, a sunat șeful maternității de la Hîncești și în jumătate de oră eram transportată cu urgența la spital. La Chișinău m-au verificat la internare și mi-au spus că mai mult de 2 săptămâni nu voi duce sarcina”, a relatat Alina.

„Era o sală foarte strașnică, mulți medici și o singură masă”

Nu a fost să fie. Fiind internată sâmbătă, marți deja au început durerile: „Asistenta mi-a spus: „sună medicul, tu naști”. Apoi l-am sunat pe soț, doar atât am putut să-i zic, că eu nasc. Am început să plâng, am fost dusă în sala de operație, iar telefonul meu a rămas în salon, la o doamnă care îi explica soțului ce trebuie să cumpere. Nu eram pregătită deloc, aveam la mine doar un pachet de șervețele. Era o sală foarte strașnică, mulți medici și o singură masă. Cât timp îmi puneau epidurala, eu mă rugam să fie bine. M-au adormit total, nu țin minte nimic. Când mi-am revenit, soțul meu era la ușă, cu totul cumpărat, la fel și părinții mei.

Întrebam anesteziologul unde sunt copiii mei, dar el nu știa. După operație m-a sunat soțul la telefon, mi-a mulțumit pentru băieți. Mama, tata, cumnata m-au felicitat, dar atunci nu o luam ca pe o bucurie”.

„Nimeni nu știa ce înseamnă un copil de 900 de grame. Copiii mei nu sunt prematuri, sunt extrem de prematuri…”

„Doamna medic care i-a văzut în reanimare mi-a spus: „Sunt foarte micuți, doar Domnul cum va vrea, rugați-vă la Domnul să trăiască…” Atunci am realizat ce s-a întâmplat de fapt. Apoi a venit o fetiță din reanimare și mi-a spus că am născut 2 băieței, de 990 și 996 de grame, 36 cm, la ora 17.08 și 17.09”, își amintește tânăra.

„Mi-au spus că Artiom poate să moară până la operație, în timpul acesteia sau după”

După naștere, Artiom și Matvei au ajuns în reanimări diferite.

Care a fost prima reacție a Alinei când și-a văzut copiii și prin ce greutăți a trecut cu ei ulterior, dar și ce acuzații a auzit de la medici, în adresa sa, aflați în interviul de mai jos: