(VIDEO) O boală rară a lăsat-o fără un picior: „Eram singura persoană din Moldova cu acest diagnostic. Am stat 3 luni în spital, ca o legumă”

O boală rară a lăsat-o fără un picior, la doar 36 de ani. Este povestea de viață a Tatianei Bezerdic din Chișinău, fostă învățătoare, care în adolescentă s-a îmbolnăvit brusc, iar peste un timp, medicii au constatat că suferă de maladia cruntă, supranumită „picior de elefant”. Femeia a relatat, într-un interviu cu Adrian Prodan, cum a căutat salvarea, la medici din Kiev, România și Moscova și cum, în cele din urmă, a acceptat să-i fie amputat piciorul în țară, dar și ce viață duce acum.

„M-am îmbolnăvit la 14 ani, când domnișoarele erau scoase la joc”

Problemele de sănătate au început când era o adolescentă: „Eram în perioada copilăriei, când trebuia să te bucuri de jocuri, de viață. M-am îmbolnăvit la 14 ani, când domnișoarele erau scoase la joc, invitate la o serată. Pe atunci erau brigăzi școlărești, noi mergeam la lucru și în acea zi am strâns frunze de agut pentru fluturii de mătase. Am stat prin copaci, am strâns, am alergat, ne-am jucat, iar noaptea – febră 40. Am început să delirez. Mama m-a dus la medic. Piciorul stâng s-a umflat, s-a înroșit, febra nu scădea. La spitalul din Sîngera mi s-a pus diagnosticul de tromboflebită a venelor ascunse, dar nu era așa. Acolo m-au ținut 21 de zile, am trecut un tratament, apoi i-am spus mamei să mă ia acasă, dar umflătura de pe picior nu a dispărut”.

„Îți dau vaca și-ți las fata, dar te rog, când vin, să o iau sănătoasă”

„Atunci mama a început să umble pe la babe, a găsit o babă care lecuia și mama i-a spus așa: „Îți dau vaca și-ți las fata, dar te rog, când vin, să o iau sănătoasă”. Doamna i-a spus că nu mă poate lecui”, își amintește Tatiana Bezerdic.

„Piciorul creștea în volum, au început să se deschidă răni pline cu puroi și un miros insuportabil”

„Peste mulți ani mi s-a spus că a fost un irizibil, care a început să-mi mănânce vasele limfatice. Pe parcursul anilor, piciorul creștea în volum, până au început să se deschidă răni, pline cu puroi, aveau un miros insuportabil”, povestește femeia.

„Piciorul era atât de umflat, încât nu mă puteam descălța”

Tatiana spune că nu i-a fost deloc ușor: „A fost o perioadă foarte grea pentru mine, ca pentru fiecare domnișoară care purta fustiță scurtă, dar cu timpul au început să poarte și pantaloni și eu am început să-mi maschez piciorul așa. Apoi am început să port fuste lungi, să nu se vadă piciorul, dar era foarte greu. Mergeam la serate de creație, unde mai erau și dansuri, iar când veneam acasă, piciorul era atât de umflat, încât nu mă puteam descălța. Până dimineață erau dureri foarte mari”.

Diferența  de volum la picioare a ajuns la 20 de cm

„La început, la picioare a fost diferența de volum de 2,5 cm, nu prea se observa, dar până la urmă, diferența a ajuns la 20 de cm”, explică femeia.

„Era piciorul meu și trebuia să-l accept așa cum este”

După absolvirea școlii din sat, Tatiana Bezerdic a mers la Școala pedagogică din Orhei, apoi și-a continuat studiile prin corespondență, la Institutul Creangă.

„Încălțămintea o făceam doar la comandă, la Uzina de protezare, unde aveau o tehnologie foarte primitivă, niște încălțăminte foarte urâtă. Atunci am găsit un domn care mi-o făcea anume cum doream eu, să aibă un toc cât de mic. Toată perioada cât am fost pe picioare, m-am străduit să maschez problema. Se simțea când pășeam, dar eu nu atrăgeam atenție, era piciorul meu și trebuia să-l accept așa cum este.

„A apăsat atât de tare pe frână, încât era să ies cu tot cu parbriz”

Totuși, în pofida problemelor de sănătate, a reușit să-și găsească jumătatea: „Cu soțul am făcut cunoștință la spital, atunci, la 14 ani, dar nu i-am dat atenție. Odată a trecut pe lângă mine și m-a tras de cosițe. Era venit după armată, e cu 5 ani mai mare decât mine. Dar peste ani, când am intrat la Școala pedagogică, m-am întâlnit cu un băiat chipeș, care lucra în Orhei și într-o zi mi-a spus că merge spre Chișinău. Atunci nu mi-am dat seama că e acel băiat de la noi din sat. Bucuroasă am mers cu el până la Chișinău. De acolo a spus că merge spre Chetrosu, am zis că merg și eu încolo. Acolo a spus că mă lasă la oprire și merge la Pugoi, i-am spus că îmi trebuie și mie acolo. Acolo m-a întrebat unde îmi trebuie, pentru că pleacă la Țipala. I-am zis că și eu plec încolo. Atunci a apăsat atât de tare pe frână, că era să ies cu tot cu parbriz. Am început discuțiile, care au continuat până astăzi”.

„Mi-a pus 1001 de întrebări de ce nu vreau să mă căsătoresc cu el”

Viitorul soț a aflat din primele zile despre problema pe care o avea Tatiana, dar nu i-a spus: „El m-a cerut în căsătorie, iar eu am refuzat. Mi-a pus 1001 de întrebări de ce nu vreau să mă căsătoresc cu el. În cele din urmă i-am dezvăluit că am un picior bolnav, iar el mi-a răspuns: „Eu știu despre asta. O să-l lecuim, o să găsim medici””.

„Am cutreierat Kievul, România, Moscova, căutând medici. Eram singura din Molodva cu acea boală”

„Din ziua în care i-am spus DA, am început să căutăm medici, am cutreierat Kievul, România, Moscova. Când am ajuns la Kiev, m-au diagnosticat corect și mi-au spus că este o limfostază și prin nodul limfatic nu mai circulă limfa. Boala se mai numește picior de elefant. În acea perioadă, în Moldova eram singura cu acea boală. Se spune că este provocată de niște țânțari tropicali, dar cum au ajuns aceștia în Moldova, nu știu”, povestește Tatiana.

A făcut 4 operații, la Kiev și Moscova, încercând să-și salveze piciorul, dar fără succes

Operația la Kiev nu a fost cu succes: „După aceasta, piciorul brusc a început să crească în volum, mai repede. A doua operație la fel nu a fost reușită, nici a treia. Era anul 1981”.

„Casa noastră era ca un depozit pentru saci cu binturi”

10 ani mai târziu, Tatiana a făcut o altă operație, la Moscova: „Piciorul meu bolnav a devenit exact ca cel sănătos, dar timp de jumătate de an, a crescut dublu. Purtam binturi elatice, aveam saci de binturi, pentru că acestea nu pot fi ținute mult. Casa noastră era ca un depozit.

„Vorbesc despre răni și le simt pe piciorul care nu mai este”

„Apoi au început din senin să apară răni pline cu puroi, zi de zi făceam pansament și puneam unguent pe răni. L-am învățat pe soț, pot să zic că este medic fără acte. Vorbesc despre răni și le simt pe piciorul care nu mai este, simptomele au rămas în creier pe tot restul vieții”, spune femeia.

„Medicul mi-a propus să amputez piciorul”

„Mirosul era atât de insuportabil, încât am mers din nou la medic. Acesta mi-a propus să amputez piciorul, fiindcă au început să nicronizeze țesuturile”, relatează eroina.

„Ginecologul m-a numit cu cuvinte urâte, care-mi răsună-n urechi până astăzi”

Până a-i fi amputat piciorul, însă, Tatiana a născut o fetiță: „Am devenit mămică la 21 de ani. Nici nu mi-am pus întrebarea, am lăsat totul în voia sorții. Când am mers la ginecolog, să fiu pusă la evidență, era un domn, care a început să strige la mine, că voi transmite boala copilului, și mi-a spus că trebuie să întrerupem sarcina. Foarte mult m-au afectat cuvintele lui, pentru mine a fost o lovitură, m-a numit cu cuvinte urâte, care-mi răsună-n urechi până astăzi. Nu vreau să le pronunț, în familia noastră nu se spun așa cuvinte. Dacă-mi explica pe un ton părintesc, înțelegeam ce vrea să-mi spună, dar nu am înțeles. Cred că așa a fost să fie”.

Tatiana a refuzat să facă avort, deși medicul insista

Femeia a refuzat să facă avort și a plecat la părinți, iar la spital a revenit deja după 4 luni, când nu se mai putea face întrerupere de sarcină: „Am mers la alt medic, cu toate că în acea perioadă nu se permitea să schimbi medicul. Am insistat la șefă și m-a trimis la o doamnă foarte blândă, care m-a încurajat și mi-a spus să nu cred vorbelor primului medic”.

„Am crezut că mi l-au amputat, am început să strig, au alergat toți la mine”

Tatiana a născut pe cale biologică, o fetiță sănătoasă, dar imediat după naștere a adormit, iar când s-a trezit, nu-și mai simțea piciorul: „Atunci am crezut că mi l-au amputat, am început să strig, au alergat toți la mine. Mi-au explicat că e o stare normală, după naștere, și m-au liniștit că piciorul e la loc”.

„După naștere s-au început toate problemele”

„Puteam să lucrez doar prima jumătate a zilei, după masă trebuia să stau culcată. Piciorul a început să crească foarte tare în volum. Medicii s-au gândit că poate fi din cauza faptului că am adăugat în greutate și m-au pus să țin foame 21 de zile, ca să vadă dacă aceasta e cauza. În total am ținut regim 41 de zile, dar am scăzut doar 12 kg, în timp ce alte doamne slăbeau și 20-30 kg. Atunci medicii au înțeles că nu greutatea este cauza, ci sunt dereglate vasele limfatice”, povestește Tatiana.

„O mamă este gata la orice pentru a da viață unui copil”

Tatiana susține că nu ar fi renunțat la sarcină chiar dacă ar fi știut că după naștere, problema sa de sănătate se va agrava. „Aș fi păstrat sarcina oricum. O mamă este gata la orice pentru a da viață unui copil”, mărturisește femeia.

A rămas fără picior la doar 36 de ani

Tatiana spune că aproape de ziua sa de naștere, când urma să împlinească 36 de ani, a decis să accepte să-i fie amputat piciorul: „Am fost operată la Spitalul Republican. Am stat în moarte clinică, a fost atât de grav deoarece nu mi s-a scos tot lichidul din picior, înainte să fie amputat. La un moment dat s-a început gangrenă, medicii au descusut piciorul și au început să-l prelucreze, să înlăture acele țesuturi moarte. Medicii atunci nu știau, acum au altă metodă”.

„Au pus piciorul într-o cutie, pe care i-au dat-o soțului”

Cum a acceptat să-i fie amputat piciorul, dar și prin ce greutăți a trecut după operație și cum se descurcă acum vedeți în interviul de mai jos: