(VIDEO) „Oleg de la Poșta Veche și Aurica de la Cîrpești”, moldovenii care au deschis cel mai popular restaurant din Roma: Și fostul prim-ministru al Italiei a mâncat la noi

Oleg și Aurelia sunt doi moldoveni stabiliți de mai mulți ani în Italia. Împreună, au deschis un restaurant în Roma, care a fost inclus în ghidul Michelin și a devenit una dintre cele mai populare locații din zonă. În cadrul unui monolog cu Dorin Galben, cuplul a povestit cum a reușit să atragă un număr mare de clienți, ce obstacole au întâmpinat de-a lungul timpului și care sunt planurile lor de viitor, scrie UNIMEDIA.

Cum au ajuns în Italia

Oleg povestește că la 13 ani a rămas să locuiască singur, întrucât părinții săi plecase peste hotare. Peste patru ani a mers la ei, în Italia, iar de aici pornise totul.

„Am intrat în HoReCa la 18 ani, am început să spăl pahare. Ăsta a fost primul meu job în domeniu. Am avut oameni care au avut grijă de mine, care m-au ajutat să învăț. Eu eram, să zicem așa, ca un burete — absorbeam tot. Și în decurs de un an am învățat italiana perfect, iar după al treilea-patrulea an, nu mai puteai să-mi spui cine știe ce, că știam destule. Am învățat meseria.

Nu m-am mulțumit doar cu spălatul paharelor, am început să învăț despre cafea, cocktailuri, lichioruri. Am făcut foarte multe cursuri și, în trei ani, am devenit șef barman în aceeași locație. Băieții care m-au învățat au ajuns să-mi fie subordonați. Aveam 22 de ani.

După asta, am înțeles că îmi place cu adevărat HoReCa, iar barul nu mă mai emoționa, nu-mi mai aducea acea satisfacție. Așa că am trecut spre lucrul direct cu clienții, în sală. Am devenit vice-director și mi-am dat seama că nu mai aveam unde să cresc acolo. Așa că m-am dus la patroni și le-am spus: „Uitați, mie îmi place foarte mult să mă ocup de restaurant, dar aici unde sunt acum nu mai am unde să mă dezvolt. Am nevoie de ceva mai mult.”

Le-am propus să mă încerce în proiectele lor de deschidere. Și acolo a început istoria mea ca persoană responsabilă de deschideri pentru ei. Am făcut cursuri de somelier, de management, de bucătărie. Pentru că am început să merg în mai multe direcții și să înțeleg tot ce înseamnă HoReCa.

Începând cu al doilea restaurant la care am fost trimis în probă, lucrurile au mers foarte bine. Ideile mele au funcționat. Capacitatea mea de a rezolva probleme — o valoare personală — m-a dus spre multe succese. Oriunde mergeam, primul lucru”, povestește Oleg.

Pentru Aurelia a fost un pic mai diferit. Tânăra a făcut liceul în Italia, iar mai apoi, universitatea, care i-a dat mari bătai de cap. Totuși, „nici o minută” nu a renunțat.

„În al doilea, al treilea an deja, mulți renunțau, pentru că era foarte, foarte greu. Simțeam și eu că am nevoie de o schimbare. Știam că nu pot continua așa. Îmi ziceam: „O să termin universitatea, dar gustul succesului nu o să-l simt.”

Și, apropo de convingere, eu eram absolut sigură că, dacă îmi schimb mediul — așa cum am făcut-o la început, când am plecat din Republica Moldova și am venit la liceu — o să reușesc din nou.

Așa că am plecat un an la Paris. Toată lumea era stresată că nu vorbește franceza, dar eu deja trecusem printr-o experiență asemănătoare: nu știam italiana când am ajuns prima dată într-un mediu nou. Și s-a întâmplat exact la fel.

Am mers la Paris pentru un an și am reușit să recuperez foarte multe examene, cu niște note pe care nici nu le visam. Când m-am întors ca să-mi finalizez studiile, am reușit să păstrez același ritm”, relatează femeia.

Cei doi au făcut cunoștință la o zi de naștere, iar instant au realizat că există o conexiune între ei.

„Eu cu Aurica am știut de la început că vom fi o familie, pentru că am avut ocazia să ne cunoaștem bine. Am deschis împreună restaurantul, business-ul nostru. Am pornit ca parteneri, dar am devenit un cuplu foarte frumos încă de la început”, menționează bărbatul.

„Locația era mică, dar perfectă pentru noi”

„În 2018, am hotărât să deschidem propriul restaurant. Fiind o persoană foarte corectă, le-am spus patronilor mei cu un an înainte: „Uitați, am un plan să deschid un restaurant împreună cu Aurica.” Le-am spus din timp, iar ei au apreciat foarte mult sinceritatea mea. Mai mult decât atât, în tot procesul de deschidere, mentoratul lor mi-a fost de mare ajutor.

Ideea noastră a fost, de la bun început, să deschidem un local mic, dar cu un nivel de calitate foarte ridicat. Restaurantul se numește Cipasso și a fost deschis în luna martie.

Am avut la dispoziție doar șase luni. În tot acest timp, m-am urcat pe bicicletă și am luat la pas cartier după cartier, ca să aleg cu mare atenție locația potrivită. A fost, pentru mine, una dintre cele mai valoroase experiențe.

Aveam o idee foarte clară despre ce voiam să fac: un restaurant mic, cu servicii excelente, vinuri bune și un standard ridicat de calitate.

După o perioadă lungă de cercetare, îmi amintesc cum Aurica mă privea amuzată, așteptând momentul în care aveam să decid. Analizasem toate cartierele — financiar vorbind, era mai ușor să deschidem în afara centrului. Dar până la urmă mi-am spus: „Eu am 14 ani de experiență doar în centrul Romei, acolo știu cum funcționează totul.” Așa că am decis să alegem o locație tot în centru.

Și în centru, am continuat căutările pe jos, pe fiecare străduță. Până într-o zi, când m-am emoționat profund în fața locației care avea să devină primul nostru restaurant.

Am știut că acolo e locul potrivit. Voiam ceva într-o zonă mai liniștită, nu neapărat pe o stradă foarte circulată, dar cu un farmec aparte, cu istorie. Când am intrat în spațiu și am văzut pereții vechi, cărămida expusă — nu pusă de un arhitect modern, ci cărămida autentică, lăsată de romanii antici — am simțit că am găsit ce căutam.

Locația era mică, dar era perfectă pentru noi și pentru resursele pe care le aveam la acel moment”, adaugă Oleg.

Oleg menționează că fluxul mare de clienți a venit anume prin interacționarea cu ei. Acesta mergea prin hotelele și locațiile din apropierea restaurantului, pentru a le propune oamenilor să vină la restaurant. Aceștia nu trebuiau să achite masa, ci pur și simplu să „simtă atmosfera” cafenelei.

„Creșterea a fost lentă, dar constantă. În trei ani, am început să ne dezvoltăm frumos. Eu chiar am studiat strategii pentru a putea duce restaurantul la un nivel cât mai înalt. În medie, o cină la noi costă în jur de 60 de euro de persoană, dar sunt clienți care ajung și la 200 de euro”, spune acesta.

Cum i-a afectat pandemia

„Apoi a venit surpriza: COVID-ul. La început, în primele două săptămâni, nu ne-am dat seama cât de grav va fi. După a treia săptămână, am înțeles că locația noastră nu va putea fi redeschisă cel puțin un an. Atunci, ne-am așezat împreună cu Aurica și am început să ne gândim serios ce facem mai departe.

Fiind noi doi oameni curajoși, am decis să căutăm o altă locație. Am început să colindăm din nou Roma, la fel ca la prima deschidere. Eu, cu bicicleta, exploram cartier după cartier, căutând restaurante scoase la vânzare. Spun „cu bicicleta” pentru că, adesea, restaurantele se vând discret — trebuie doar să stai de vorbă cu cineva și afli imediat.

Când toți stăteau închiși în case, noi am găsit locația. Și, după trei luni de negocieri intense, am reușit să cumpărăm restaurantul în care activăm astăzi.

La vremea aceea, aproape toate restaurantele erau de vânzare. Iar noi, doi „nebuni”, am fost singurii care s-au apucat să cumpere unul.

În ziua în care am mers la notar — un prieten bun de-al meu — acesta m-a privit uimit și m-a întrebat: „Oleg, ești sigur de ce faci? Toți încearcă să vândă și nu reușesc, iar voi cumpărați?”

I-am răspuns: „Am un proiect ambițios și știu exact încotro merg.”

Pandemia ne-a arătat clar că prima locație era prea mică. Trebuia să mergem spre ceva mai mare. Așa că am trecut de la 25 de scaune, 10 mese, la un restaurant cu 30 de mese.

Desigur, în acel moment regulile ne permiteau doar mese distanțate la 2 metri una de alta, așa că am început doar cu 12 mese.

Dar, încet și cu pași siguri, tot ce construisem înainte de pandemie ne-a ajutat. În prima duminică în care am avut voie să deschidem, restaurantul a fost plin”, povestește Oleg.

„Succesul restaurantului a fost ceva remarcabil”

„Pentru mine, succesul restaurantului a fost ceva cu adevărat remarcabil. Un exemplu care ne-a marcat a fost vizita fostului președinte al Consiliului de Miniștri, Giuseppe Conte. Cineva din anturajul lui i-a recomandat să vină la noi, spunându-i: „Du-te la acel restaurant, se vorbește foarte bine despre el.”

A venit împreună cu fiul său. L-am întâmpinat și, când m-a întrebat dacă este o masă disponibilă, i-am spus: „Va trebui să așteptați 10-15 minute.”

Acea scenă a fost, fără să vrem, o adevărată lovitură de marketing. Era multă lume în acea zi, iar trecătorii îl recunoșteau, făceau poze, și toți vedeau că așteaptă la noi. A fost prima lui vizită, dar s-a întors de foarte multe ori de atunci.

Pentru noi, asta a fost o satisfacție uriașă.

Fiind poziționați chiar în fața Președinției și a Camerei Deputaților, avem foarte mulți clienți din politică, din cultură, din lumea spectacolului. Și pentru noi este o mare onoare și o responsabilitate să oferim, zi de zi, un nivel de excelență”, mai spune bărbatul.

Urmărește întreg interviul mai jos: