(VIDEO) „Organele mele înotau în puroi.” Coșmarul prin care a trecut o gravidă după o operație la apendicită și o naștere prematură

O tânără din Chișinău susține că din cauza medicilor de la un spital de stat din capitală era cât pe ce să-și piardă copilul, dar și viața. Într-un monolog la Dorin Galben, aceasta dezvăluie calvarul prin care a trecut, după ce a ajuns, în săptămâna a 29-a de sarcină, pe mâna doctorilor, cu suspecție de apendicită. Au urmat 54 de zile petrecute doar între pereții instituției medicale, între viață și moarte. Acum, femeia vrea ca cei care se fac vinovați de tot coșmarul de care a avut parte, scrie UNIMEDIA.

„Din cauza medicilor eu și bebele mai nu am murit acolo”

„Mă numesc Natalia Madan, dar toți mă știu ca Nica Bradu pe rețelele de socializare. Am 36 de ani și locuiesc în Chișinău. Voi povesti o istorie strașnică, de acum 3 luni. Eram însărcinată în 29 de săptămâni și am nimerit în Spitalul nr. 1 cu apendicită. Din cauza medicilor eu și bebele mai nu am murit acolo. Nu doresc nici unui dușman să treacă prin ceea ce am trecut noi”. Așa și-a început monologul eroina.

„Ne-am văzut de 3-4 ori, iar a 5-a oară, el m-a cerut în căsătorie”

Tânăra a copilărit în Ucraina, apoi s-a mutat în Moldova, unde și-a cunoscut actualul soț: „S-a întâmplat totul foarte repede, el era peste hotare, am început să comunicăm pe rețele, ne-am văzut de 3-4 ori, iar a 5-a oară, el m-a cerut în căsătorie”.

„M-au operat pentru sarcina extrauterină, iar când m-am trezit, am aflat că sunt însărcinată, totuși”

Cuplul își dorea de mult timp un copil: „Doi ani în urmă am avut o sarcină, care nu a fost reușită. Medicii de la Nr.1 mi-au spus că am o sarcină extrauterină și trebuie urgent de făcut operație. Nici nu mi-au permis să plec acasă, peste o oră m-au operat. Când m-am trezit după anestezie, am aflat că sunt însărcinată, totuși. Am întrebat de ce atunci mi-au făcut 3 găuri în burtă, de ce m-au operat. Am făcut un pic de scandal acolo, apoi am sunat medicul de la un spital privat, mi-au spus că sarcina este în uter, dar este oprită în dezvoltare și o voi pierde. Am plecat acasă, iar a doua zi dimineață, am pierdut sarcina, am chemat salvarea și am fost dusă la același medic care m-a operat. Am o întrebare la medicii de acolo, cum trebuie să te uiți la o sarcină ca să nu vezi dacă e uterină sau extrauterină? De ce trebuia să-mi facă operație? Strigau la mine că nu sunt mulțumită de ceea ce fac ei”.

„Sarcina a trecut minunat, uneori uitam că sunt însărcinată. Toate USG-urile arătau perfect”

Dorința li s-a realizat la doi ani după pierderea primei sarcini: „Timp de doi ani am făcut trament, am băut vitamine. Planificam bebelușul, dar nu știam că el deja este, a venit la noi atunci când a vrut. Tare așteptat era bebelușul. Sarcina a trecut minunat, uneori uitam că sunt însărcinată. Sarcina o duceam la un spital privat, am trecut foarte ușor, nici nu am reușit să mă bucur de toată perioada aceasta. Toate USG-urile arătau perfect, bebelușul se dezvolta cu 5-7 zile înainte de termen”.

„La Spitalul Nr.1 a început tot coșmarul care mi s-a întâmplat”

Calvarul a început într-o zi de vară: „Pe 26 august mi-a apărut o durere, sus, în partea dreaptă. Era suportabilă, dar peste vreo 3 ore, când am înțeles că nu trece, am sun la Salvare, să-mi pună o injecție de durere. Domnii cum au intrat în casă mi-au spus că mă duc la Spitalul Nr.1, fără să mă întrebe nimic. Acolo a început tot coșmarul care mi s-a întâmplat. Cu sarcina era totul bine, dar chirurgul mi-a pus diagnosticul apendicită. Mi s-a spus că este nevoie de operație urgentă, au mai venit niște medici, mi-au pus multe picurători, m-au transferat în palată, apoi m-au luat la operație, totul a trecut bine. Soțul meu era peste hotare, a venit peste o zi la mine, parcă mă simțeam bine, deja ne strângeam acasă. Când urmau să mă externeze, mi s-au început durerile jos, eu nu știam ce fel de dureri sunt astea. Intrau medicii și mă întrebau ce fel de dureri sunt, ziceam că nu știu, poate sunt contracțiile. Ei ziceau că este devreme. A doua zi contracțiile s-au intensificat, din chirurgie m-au transferat în patologie, nici nu țin minte în ce stare eram.

„Chirurgul a spus că eu urlu. I-am răspuns că am contracții, iar el mi-a zis: Care contracții? Tu ai constipație pe viață”

Îmi puneau diverse picurători, eu întrebam dacă acestea sunt contracții și dacă nasc, iar mie mi se răspundea că nu. Fata care era cu mine în palată monitoriza la ceas când strig și mi-a zis: „Dragă, tu ai contracții”. Răcneam mai tare și mai tare, medicii tot intrau și se uitau. A intrat un medic de gardă, chirurgul și spune: Asta urlă. Eu îi răspund că am contracții, iar el îmi răspunde: Care contracții? Tu ai constipație pe viață. Foarte urât a vorbit. Da, sunt medici foarte buni acolo, dar sunt care nu merită să fie medici.

„Ori eu azi nasc, ori mă scoate cu picioarele înainte de aici”

La a treia zi de contracții, Natalia a născut: „Dimineața am sunat soțul și l-am rugat să-mi cumpere o geantă gata pentru mame. I-am zis: „Ori eu azi nasc, ori mă scoate cu picioarele înainte de aici”. Copilul se făcuse boț jos și simțeam o durere atât de puternică, încât mă durea tot. El a venit repede la mine, eu foarte tare răcneam, bebele deja s-a pornit spre ieșire. I-am zis că nasc acum. Intră medicul de gardă și când închide ușa, am început să vomit apă încontinuu. În 5 minute mi-au organizat și nașterea”.

„Copilul era în stare foarte gravă, infectat, aveau hemoragie la cap, iar venele plesnite, nu respira singur”

Nataliei i s-a făcut cezariană: „Operația a trecut foarte greu, era o durere de nedescris, nu puteau să-l scoată, l-au traumat, i-au făcut hemoragie la cap. Eu am pierdut foarte mult sânge. După cezariană, bebele era într-o stare foarte gravă. Pe mine m-au operat, am stat în palată încă vreo 7 zile. Între timp, copilul era în stare foarte gravă, infectat, aveau hemoragie la cap, iar venele plesnite, nu respira singur, era în reanimare, într-o stare foarte gravă”.

„Ei ne pregăteau că va muri. „Sunteți tineri, frumoși, veți mai avea copii”, ne ziceau medicii”

Medicii nu-i dădeau nicio șansă copilului că va supraviețui: „Era termenul prea mic, bebele nu respira. Ei ne pregăteau că va muri. „Sunteți tineri, frumoși, veți mai avea copii”, ne ziceau medicii. Într-un fel spuneau: „Poate e bine că e așa””.

„Am chemat un preot care l-a botezat și i-am pus numele Mateo, ceea ce înseamnă dar de la Dumnezeu”

Cuplul a decis să-și boteze copilul chiar în reanimare: „Am chemat un preot care l-a botezat și i-am pus numele Mateo, ceea ce înseamnă dar de la Dumnezeu. El a început să meargă spre bine, dar a apărut problema mea”.

„Deja îmi scoseseră cusăturile la apendicită, totul arăta bine, dar acasă nu îmi dădeau voie”

Natalia urma să fie externată când a făcut brusc febră: „Mă simțeam mai rău, am chemat asistenta medicală, mi-a luat analiza la PCR. Rezultatele nu erau bune, așa că mi-au spus că nu plec acasă. A doua zi dimineață rezultatul la analiză era deja 400, pe când trebuia să fie 7. Deja îmi scoseseră cusăturile la apendicită, totul arăta bine, dar acasă nu îmi dădeau voie”.

„Așa de tare mă mânca burta, că nu scărpinam, ci rupeam, aveam senzația că am un vierme înăuntru”

Tânăra a fost transferată în ginecologie septică, acolo unde era cât pe ce să-și piardă viața, dacă nu o salvau medicii din secție: „Doar în această secție cu mine s-au comportat omenește și frumos. Când am fost transferată acolo, șeful secției și medicul ginecolog se uitau la mine și nu înțelegeau ce e cu mine, nu știau ce diagnostic să-mi pună. Eram ca un zombi care nu înțelegea ce se întâmplă cu el, eram pe jumătate vie, pe jumătate moartă. Pe la 00:00, așa de tare a început să mă mănânce burta, că nu scărpinam, ci rupeam, aveam senzația că am un vierme înăuntru. M-am dus la baie și am rupt pansamentul, voiam să văd ce e acolo, se vedea doar apendicita cusuta, nu înțelegeam ce fac și am început să rup, apendicita s-a dezlipit și a început să curgă puroi verde, gros, parca turnai o cremă din sticlă, foarte mult. Eram în stare de șoc, când a văzut asistenta medicală, era și ea șocată, a chemat toți medicii de gardă. M-au spălat, au încleiat înapoi și la culcare, dar dimineața s-au strâns vreo 10 medici la mine.

„Toate organele mele înotau în puroi. Eram pe jumătate vie, pe jumătate moartă”

Cum a ajuns Natalia să fie operată de 6 ori în 20 de zile, cum a trecut peste calvarul din reanimare, dar și prin ce dificultăți a trecut în secția unde era internat bebelușul său născut prematur și cum au reușit, ca prin minune, să se trateze și să plece acasă, și pe cine dintre medici acuză de tot ce i s-a întâmplat aflați din monolog.

Reprezentanții Spitalului Nr.1 nu au venit, deocamdată, cu nicio reacție la acuzațiile care li se aduc medicilor.