(VIDEO) Și-a pus viața la bătaie, a vândut și i-a trădat pe toți pentru droguri, iar pușcăria l-a salvat: „Am fost gopnic, bomj, iar lacrimile mamei sunt cea mai mare rușine a mea”

Dan Erușevschi are 40 de ani și este fost dependent de droguri. Bărbatul a consumat substanțe psihotrope timp de 15 ani – timp în care a vândut tot ce găsea în casa părinților, a furat alcool, haine și parfumuri în Marea Britanie pentru doze, a devenit boschetar, a dormit pe bănci, în parcuri, a suportat mai multe supradoze, apoi a înfundat pușcăria, unde a aflat că tatăl său a murit. „Acolo am atins limita de jos… durerea pe care am simțit-o nu a putut fi potolită cu nimic. Simțeam rușine, dezamăgire, singurul fiu al lui e un ratat, un narcoman, mă simțeam vinovat că tata a murit. Trei zile am consumat tot felul de droguri, dar durerea nu a trecut și anume atunci am decis să schimb totul radical în viață și să merg la reabilitare”, a povestit Dan la „Fără protocol” cu Dorin Galben, scrie UNIMEDIA.

Dan a început să fumeze marijuana la o vârstă extrem de fragedă. La 14 ani deja trecuse la pastile, de la care a rămas doar un pas pentru drogurile grele.

Drogurile – temnița din care nu există cale de evadare

„Prima asociere a consumului de droguri este captivitatea – ești ca într-o temniță din care nu există cale de evadare. Durează foarte mult timp până când o persoană dependentă recunoaște că este dependentă. Cred că 5 sau 6 ani eu trăiam cu iluzia că în orice moment pot să mă opresc. Mereu operezi cu puncte de referință, de regulă cineva la care situația este mult mai proastă și prin așa comparație îți zici că eu sunt ok”, explică bărbatul.

Potrivit lui, nimeni nu poate ieși din hăul drogurilor până nu atinge limita de jos.

Moartea tatălui

„Fiecare are limita sa – divorțul cu soția, să-ți fie amputat un picior din cauza unei injectari nereușite… la mine limita a fost atunci când eram în penitenciar, ispășeam pedeapsa de 7 ani și am aflat că a murit tata – vina mea în asta – acest gând a fost primul care m-a lovit și a fost extrem de dureros, această durere nu a fost potolită de niciun drog, de nicio combinație de droguri, trei zile am consumat tot ce vrei în pușcărie, dar durerea aceasta nu a putut fi potolită.

Eu sunt singurul lui fecior și l-am dezamăgit – nu puteam să mă isprăvesc cu această emoție. După 3 nopți când nu am dormit și am consumat orice am găsit, am ieșit dimineața, m-am uitat în jur și mi-am pus întrebarea – asta e tot ce vrei de la viață? Și în acel moment am decis să pun capăt dependenței, să cer ajutor și să mă adresez la centrul de reabilitare”, povestește Dan.

„Lacrimile mamei”

Traseul de la marijuana la heroină a durat câțiva ani, timp în care Dan a fost gopnic, a fugit de pușcărie în Marea Britanie, iar acolo a devenit persoană fără adăpost . Fura și făcea bani pentru doze exclusiv.

„Cel mai rușinos moment a fost atunci când eu am început să fur de la părinții mei, să le duc la amanet lucrurile, să le vând, când am început să manipulez, să profit de bunătatea rudelor, părinților, prietenilor.. În casa noastră au apărut, la un moment dat, uși încuiate la dormitoare – eu oricum le spărgeam și luam aurul mamei, bani ca să iau droguri.

Lacrimile mamei sunt cele mai rușinoase momente din dependență.

Mergeam pe stradă, dacă vedeam pe cineva care avea bunuri noi îl hărțuiam până obțineam tot ce doream. Eram gopnici, în sensul plin al cuvântului din anii 90.

Am încercat biserici, cu descântece, dispensarul narcologic, chiar și vrăjitoare cu soluții cu ierburi. Absolut zero. În cazul meu nimic nu a avut efect. Dependența este așa o chestie că fără o intervenție de specialitate, oricum urmează recăderea în consum”, afirmă el.

Părinții au făcut cele mai clasice greșeli

„Părinții mei au făcut cele mai clasice greșeli, pe care le fac toți – să încerce să ascundă problema, ca și cum nu există sau pot facilita – dacă eu am dus ceva la casa de amanet, ei răcumpără și pun la loc, dacă mă arestează, ei mă ajută să ies, dacă iau un credit și mă caută colectorii, ei achitau.

Părinții mei au făcut toate acestea – mie îmi era ușor și comod să fiu dependent de droguri”, afirmă Dan.

„Primul pas corect la părinților mei a fost când m-au alungat de acasă”

„De fapt, trebuie invers, dependentul trebuie să fie lăsat să se ciocnească direct cu toate consecințele. Primul pas corect la părinților mei a fost când m-au alungat de acasă – la 27 de ani, destul de târziu. Ei trebuiau să mă lase din start să mă ciocnesc cu toate problemele, consecințele, cu cât mai repede dai de fund, cu atât mai repede cauți soluții. Nici nu pot să-mi închipui cât de dureros le-a fost să ia această decizie, dar era o decizie extrem de necesară.

Atunci mi-a apărut primul gând că iată am ajuns în stradă. Un an și jumătate a hoinărit pe la prieteni, cunoscuți, pe străzi”, a își amintește bărbatul.

„Penitenciarul mi-a salvat viața”

Dan a fost câțiva ani și în Marea Britanie, dar a găsit și acolo droguri. Fura de prin magazine și totul pentru doze – trăia pe străzi. A stat după gratii de câteva ori în acea țară, apoi a fost deportat, la cererea sa. Acasă însă a ajuns tot la pușcărie, fiind condamnat la 7 ani de închisoare pentru trafic de droguri în proporții deosebit de mari.

„În penitenciar am devenit om liber – am învățat să mă apăr, să spun ce gândesc și când am ieșit, am văzut lumea cu totul altfel. Faptul că am ajuns în penitenciar mi-a salvat viața.

Chiar și astăzi, frecventând centrul de reabilitare, văd persoane care au revenit la consum după 10 ani, 15 ani și eu am o frică enormă să pierd viața mea de acum. Dar este o formulă clară ce trebuie să fac ca să îmi păstrez modul meu de viață și cât respect totul sunt în siguranță”, a a spus optimist Dan.

Lupta cu drogurile a eșuat în toată lumea

Bărbatul între timp s-a căsătorit, soția sa este psiholog și planifică împreună să se mute cu traiul în altă țară.  Potrivit lui, drogurile, la moment, sunt extrem de accesibile în Moldova.

„Mai accesibile ca acum, nu au fost niciodată drogurile. E suficient să ai un telefon, telegram, transferi banii, îți vine fotografia cu locația – nu te întreabă câți ani ai, nimic.

Din păcate, lupta cu drogurile a eșuat în toată lumea. „Sarea” care este cea mai periculoasă se face aici pe loc, la noi, și ea produce schimbări în creier ireversibile”, avertizează el.

Viața e un cadou, prețuiți-l

Dan a venit și cu  un sfat pentru cei care sunt dependenți de droguri:

„Întotdeauna trebuie de găsit un specialist, de cerut ajutor. Important să nu ajuți persoana să continue. Ajutați persoana să se ciocnească anume cu toate consecințele consumului de droguri.

Viața este un cadou pe care nu l-ai meritat, dar l-ai primit și este important să savurezi această lume”.

Urmărește întreg interviul mai jos și află unde te poți adresa după ajutor:

Centre de reabilitare:  

Comunitatea Terapeutică “Inițiativa Pozitivă”
https://positivepeople.md/reabilitare…
069301240

Centrul de reabiltare “Освобождение” (gratuit)
https://www.facebook.com/profile.php?id=100011362245736
068280888

Instituții medicala pentru dezintoxicare:

Dispensarul Republican de Narcologie
http://imspdrn.md/

Centrul Medical “Salvarea Națiunii” (privat) http://www.salvareanatiunii.md/index.php