(VIDEO) „Și-au bătut joc de ea. A murit în 20 de ore.” Istoria șocantă a unei copile de 9 ani, care s-a stins pe patul de spital din Rezina, iar medicii s-au pierdut în diagnoze. Bunica a văzut totul

S-a dus cu nepoata la spital, cu o simplă răceală și a scos-o de acolo în sicriu. Este istoria cutremurătoare a Iuliei Lis, din Rezina, care acuză medicii că au provocat decesul fetiței de doar 9 ani. Într-un interviu pentru Adrian Prodan, femeia a povestit tot ce s-a întâmplat în ziua tragediei, chiar sub privirile ei, cum s-a stins din viață Sabina, în doar 20 de ore, și cum, de 4 ani, luptă pentru a obține dreptatea, timp în care niciun medic nu a fost tras la răspundere, scrie SHOK.md.

„Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme”

„Nu voi uita niciodată acea zi, a fost o strășnicie ceea ce s-a întâmplat. Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme sau să bolească. Dar la 7 februarie 2019 a făcut febră și am decis să o înscriu la pediatru, la clinica unde era la evidență. Ne-am înscris pe sâmbătă, i-am dat niste Nurofen, să-i scadă febra, dar a doua zi din nou s-a ridicat. Stăteam pe gânduri, nu-mi plăcea starea ei și am chemat salvarea. Avea 38,3, nu i-am administrat nimic, ca să o vadă medicii, au vrut să-i pună o injecție, ea micuța striga foarte tare, nu voia. Cât a răcnit i-a venit să tușească cu voce răgușită și medicul ne-a propus să ne internăm, să nu fie ceva mai grav. Am vorbit mai devreme să ne ducă la medicul de familie, salvarea a mers cu noi, medicul de familie a consultat-o, i s-a făcut o radiografie, arăta că e o simplă răceală. Dumnealui ne-a prescris un antibiotic și alt medicament și mi-a spus să-i administrez, dar dacă îi va fi mai rău, să-l sun”, povestește Iulia Lis, bunica Sabinei.

„A început să strige la mine, să mă întrebe de ce nu am mers la medicul de familie”

„Seara i-am administrat antibioticul, febra a scăzut îndată, copilul vesel, s-a jucat, a mâncat, sâmbătă bine, duminică totul bine, la amiază am dormit, apoi am pregătit lecțiile pentru luni. Luni dimineață Sabina îmi spune că o doare burta, i-am făcut masaj, s-a dus la baie și a început să vomite. Am sunat-o pe mama ei, i-am administrat cărbune, din nou a vomitat. Am chemat din nou salvarea, am luat medicamentele pe care le-am administrat și am mers cu ei. I-am rugat să ne ducă la medicul de familie, la care am mai fost, dar ei au decis să ne ducă în deal, la spital, ne-au internat în secție, au chemat pediatrul. M-a întrebat ce i-am dat și i-am spus că administrăm antibiotic, că e mai bine și că urma să plece la școală. A început să strige la mine, că atunci când adminstrezi copilului antibiotic, el nu trebuie să frecventeze școala. Cu un copil trebuie să vorbești frumos, iar ea striga. M-a întrebat cine a prescris medicamentele și de ce am venit aici, în loc să ne ducem acolo”, își amintește bunica Sabinei.

„Fetița s-a speriat și a început a striga, medicul a strigat la ea să stea într-un loc”

„I-au luat analiză de sânge din venă. Fetița s-a speriat și a început a striga, medicul a strigat la ea să stea într-un loc, că și așa are ziua încărcată, i-a sfredelit mânuța, dar nu i-a mai luat analiză. Ne-a lăsat un pahar să selectăm urină. La 2 ore și jumătate ne-au adus Rehydron, a băut două guri și a spus că vrea să mănânce. Am alergat și i-am luat o chiflă de care a vrut, apă au spus în secție că nu au apă, am luat din robinet. Între timp vorbeam cu Angela, îi spuneam care e situația. Am întrebat pediatra ce face cu noi, stăm sau ne lasă să plecăm acasă. Puțin mai devreme îi luase sânge din deget și rezultatul era bun. Ne-a spus să așteptăm analiza la urină”, relatează Iulia Lis.

„S-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi”

„M-am dus la directoare, i-am spus că avem acuș 4 ore de când stăm și nu ni se administrează nimic, dar nici nu plecăm acasă. A mers cu noi în secție și între timp a sunat pediatrul, neuropatologul, au venit, au palpat-o, nu o durea burta, doar ochii erau puțin umflați. Doamna directoare a zis să urcăm în secția pediatrie intensivă, să-i pună o picurătoare. Am intrat în salon, Sabina a dezbrăcat pantalonii și am pus-o culcată pe pat, iar mie mi-au spus să ies afară. Au trecut câteva minute, când s-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud. După puțin timp iese pediatra, am întrebat ce va fi cu copilul. Mi-a spus: „Nu știu ce va fi, de ce nu mi-ai spus din start că i-ai dat galazolin?” Deschide cealaltă ușa și începe a răcni: „Ce i-ai dat copilului ăsta să mănânce? Uite a vărsat plăcinte”. Iarăși de față cu ea, a fost un șoc pentru Sabina”, își amintește femeia.

„Văleu, mă doare, lăsați-mă”. I-au făcut supradozaj de analgin și dimedrol, ceea ce i-a provocat convulsii

„Au scos-o pe o targă cu roți și au dus-o în reanimare. Auzeam doar: „Văleu, mă doare, lăsați-mă. Când i-au introdus în vinișoare, se vede că au făcut-o brusc, pentru că în istorie e schimbată, e ștearsă doza, 100% i-au făcut supradozaj de analgin și dimedrol, asta i-a dat o reacție și convulsii. Apoi, ca să-i oprească convulsia i-au introdus Diazepam, care i-a provocat șocul anafilactic, apoi șocul septic, pe care i l-au provocat cu cateterul”, spune bunica fetiței.

„Răcnea micuța că o doare foarte tare, s-a primit că i-au făcut ca un viol”

„Am întrebat de ce au dus-o în Reanimare, mi-au spus că pentru că nu sunt locuri acolo. Am întrebat ce e cu copilul? Medicul care e fără acreditare, fără nimic, e din Transnistria, mi-a spus în rusă că e totul în regulă cu copilul. Îi zic: „La voi e în normă, dar ei îi este rău, ce înseamnă asta? Faceți ceva”. Între timp m-au trimis să cumpăr cateter, pentru că nu se urina, trebuia să caut mărime mică, ei aveau doar mare. Am alergat la toate farmaciile, nu aveau mărimea 8, doar 12 era. I-au introdus mărimea ceea mare, iar ea răcnea micuța că o doare foarte tare, s-a primit că i-au făcut ca un viol. Cateterul a căzut și l-au introdus tot pe acela. S-a primit șocul septic, dacă i-au introdus cu infecție”, povestește femeia, îndurerată.

„Cheamă Chișinăul, Dacă nu o faci, o să sun eu”

Starea fetiței se înrăutățea de la un minut la altul: „Între timp a apărut șefa pe medicamente, mi-a spus să nu retrăiesc, că e totul bine. Nu trece mult și dispar toți medicii, iar Sabina striga: „Deschideți fereastra”. Nu avea aer. Am întrebat infirmiera unde sunt toți, mi-au spus că sunt la operație. Mi-a adus un carton de la o carte și cu el îi făceam vânt, se înădușea. A început să strige că o doare burtica tare și arăta la ficat. Au venit medicii, era jumătate la 10 seara. I-am rugat să facă ceva, să cheme de la Chișinău. Infirmiera îmi spune că Sabinei i se învinețește mânuța, să-i spun medicului. Doctorița zice că e de la frig și să i-o încălzesc. Și aud că iese pe coridor și zice: „Cheamă Chișinăul, eu nu răspund de salon. Dacă nu o faci, o să sun eu”.

„Plămânii erau atacați complet, toate organele erau atacate, de la șocul septic”

„„Bunica, mi-i rău, bunica”, atât zicea într-una. Cateterul căzuse și i-au pus pampers. Au sunat la jumătate la 11 și de la Chișinău Aviasan a venit la jumătate la 2. I-au făcut roentgen, la ea deja plămânii erau atacați complet, toate organele erau atacate, de la șocul septic. Era toată transpirată și rece. Ei trebuaiu din start să-i pună un antibiotic. Am venit de acasă cu analizele bune, nu i-au făcut o biochimie, nu ne-au întrebat dacă e alergică la ceva, trebuia neapărat un USG, să vadă cum sunt organele”, își amintește bunica Sabinei.

„Și-au bătut joc de ea ca de Isus Hristos”

„Absolut nicio investigație nu au făcut, și-au bătut joc de ea ca de Isus Hristos, micuța. Cei de la Aviasan au văzut și mi-au spus: „Situația nu e gravă, e extrem de gravă. Noi nu avem ce face, nu o luăm la Chișinău. Era 3:30 și au intubat-o. Dacă ar fi vrut să o ia la Chișinău, era o șansă foarte mică, dar oricum era, dar nu au vrut categoric. Trebuia cu SMURD-ul luată și dusă. Lor le era frică să nu moară pe drum, să nu-și asume”, susține Iulia Lis.

„Stătea cu lăcrimioara pe ochi. Simțea mititica că gata, moare”

Bunica Sabinei a stat alături de ea și după ce copila a fost intubată: „Mă uitam la aparate, când coborau, când urcau. Îi măsurau și tensiunea la mânuță, răcnea de durere. Eu tot strigam la sora medicală: „Uitați-vă că ceva se întâmplă”. La un moment dat, ea mi-a spus să merg într-un salon și să stau acolo. La 5:30 am coborât înapoi, ea stătea cu lăcrimioara pe ochi, iar împrejurul ei gărăfi cu apă fierbinte, lipite de ea. Chiar dacă era pe cale de moarte, nu trebuiau să-i pună fierbinte. Era vânătă, simțea mititica că gata, moare, a și zis: „Bunica, eu nu o să scriu mai mult””.

„V-aș sfătui să mergeți la o mănăstire, să vă rugați”

„Am întrebat medicul ce e cu ea, iar el îmi zice: „Nimic bun”. Zic: „Cum așa? Mi-ați promis că e totul bine, ce înseamnă asta?” „Noi ne-am străduit”, mi-a zis. Am tras apa ceea fierbinte, i-am pus câte o plăpumioară, iar infirmiera îmi zice: „V-aș sfătui să mergeți la o mănăstire, să vă rugați””, povestește bunica Sabinei.

„Ploua afară, și cerul plângea după ea”

Femeia a mers la mănăstire, apoi s-a dus acasă, și-a luat fiica și împreună au revenit la spital: „Ne-au chemat într-o parte și ne-au spus că Sabinuța nu mai este”. Toți ne spun de ce am lăsat-o acolo. Cum să o iau dacă i-au pus picurătoare? Unde să te duci? Ei au scris că i-au pus dexametazon, dar nu i-au pus nimic. Au scris că i-au făcut cu cateterul, dar ea a stat cu pampers. Foarte multe lucruri sunt false în fișa ei”.

„Bunica, eu te iubesc foarte tare, tu ești a mea pe vecie”

„Am avut și eu operație la picior, la Chișinău, am văzut cu totul alt comportament, nimeni nu strigă la tine, toți te consultă, te întreabă. Cu soțul cât am fost în țară străină, la investigații, la fel, dar aici parcă le eram datoare, parcă am intrat la ele acasă. Cum așa, ești medic pentru copii, trebuie să vorbești frumos. Sabina era o fetiță foarte bravo, vorbea frumos, pentru ea era ceva strașnic să strige cineva la mine. Mi-a spus atunci seara: „Bunica, eu te iubesc foarte tare, tu ești a mea pe vecie”. Iată pe vecie sunt”, spune femeia, în lacrimi.

„Au scris intoxicație medicamentoasă. Au dat vina din start pe mine”

Medicii nu i-au explicat nici bunicii, nici mamei Sabinei, care a fost cauza decesului copilului: „Absolut nimic nu ne-au spus, au scris că e de la galazolină, sub semnul întrebării. Directoarea a spus, în timpul unei emisiuni, că bunica i-a administrat un medicament care nu a fost prescris de medic. Au scris intoxicație medicamentoasă. Au dat vina din start pe mine. Până a ajunge la spital i-am administrat doar Rehydron și Enterosgel, nimic mai mult. Iar seara îi dasem antibioticul prescris de medic și Nurofen, pe care tot el mi l-a prescris”.

„Sub ochii mei s-a făcut toată bătaia asta de joc și am văzut totul pas cu pas”

„Nici vorbă să recunoască cât de puțin că au greșit, nimic. Directoarea a spus că e primul caz când se întâmplă așa ceva în spitalul ei, dar cazuri au fost foarte multe, lumea nu a mai ieșit să-și facă dreptate sau nu au fost acolo, să vadă. În cazul nostru, sub ochii mei s-a făcut toată bătaia asta de joc și am văzut totul pas cu pas. Am și semnături de la multe mămici pe doctorița care a decedat deja, dar foarte mulți copii au suferit”, spune Iulia Lis.

„Nu s-a găsit unul să-i fie jale de acest suflețel, să intervină cu ceva să o salveze”

„Indiferent ce salariu ai, tu ți-ai asumat profesia asta, înseamnă că trebuie să-ți dai inima pentru asta. Tu ai dat jurământul să salvezi oameni. Cu atât mai mult că a fost un copil, nu s-a găsit unul să-i fie jale de acest suflețel, să intervină cu ceva să o salveze”, susține femeia.

„Prima expertiză a venit la medicul legist, era șoc anafilactic de la diazepam”

În cazul Sabinei au fost efectuate mai multe expertize medico-legale: „Prima expertiză a venit la medicul legist, el m-a așezat pe scaun și mi-a citit „șoc anafilactic de la diazepam”. La mână nu mi-a dat rezultatul, pentru că trebuia să-l dea la poliție. Am găsit în fișă că i-au pus 3 fiole. Ei au zis că i-au pus când au intubat-o. Am rugat anchetatoarea să verifice în reestru, pentru că am auzit ceva. A găsit 5 fiole, nu 3. A întrebat doamna care adminsitra atunci și a spus că una a vrut să-mi administreze mie și una mamei Sabinei, ca să ne liniștească, după ce ne-au spus că Sabinuța a murit. Dar cum, trebuia să le dea pe Sabinuța? Trebuia să scrie undeva, trebuia să dăm acordul în scris întâi. Sunt cele 2 fiole dintre care una i-au pus-o în pediatrie și i-a provocat convulsii, iar a doua, când au dus-o la operație și a făcut acest șoc anafilactic”.

„Medicul legist a dispărut pentru 10 zile, apoi a venit expertiza cu șoc septic: „Am scris așa în baza la cum a bătut vântul””

„După ce mi-a citit că e șoc anafilactic, medicul legist a dispărut pentru 10 zile, apoi a venit expertiza cu șoc septic. Tatăl Sabinuței îl sună și îl întreabă de ce a spus așa inițial. I-a răspuns: „Am scris așa în baza la cum a bătut vântul”. Au vrut să spele urmele”, susține bunica Sabinei.

„Prima a fost o notă informativă, în care era totul bine și frumos: „Sabinuța a murit pentru că trebuia să moară””

„Ne-au nimicit și probele biologice, la Centrul de Medicină Legală de la Chișinău. Când am primit rezultatul la Rezina, nu am fost de acord și ni s-a mai făcut o expertiză în comisie, tot aici. Prima a fost o notă informativă, în care era totul bine și frumos: „Sabinuța a murit pentru că trebuia să moară”. Atât că le-au dat mustrare”, relatează Iulia Lis.

„Probele biologie au fost nimicite în baza unui regulament intern al Centrului de Medicină Legală”

„La a doua expertiză, formată de Nemerenco, ministra Sănătății de atunci, și câțiva medici puternici, comisia a scris 23 de pagini: ce au trebuit să facă și nu au făcut, toate încălcările au fost descrise, decesul a survenit direct de la ce au făcut ei. Eu am vrut totuși să facem expertiza în România, să vedem ce i s-a introdus, pentru că nu e posibil, copilul merge pe picioare la medic, i se introduce ceva și îi stă rău. Pe 17 decembrie ne-au dat acordul pentru expertiza din România. Au dus o parte din probe, am sunat la medicul de acolo care se ocupa de cazul nostru, am solicitat să efectueze toxicologia. Mi-a răspuns că nu e posibil, pentru că nu au fost aduse probele biologice. Anunț anchetatoarea și primesc răspuns că probele au fost nimicite în baza unui regulament intern al Centrului de Medicină Legală, pe data de 18 decembrue. Am cerut să se deschidă dosar penal, nu vor. Doamna care le-a nimicit a spus că nu știa că va fi expertiza în România. Ne luptăm, am dat și la Curtea de Apel, lasă să răspundă persoana care le-a nimicit”, povestește bunica fetiței decedate.

„Au ucis-o în 20 de ore, e ceva ieșit din comun”

Ce s-a întâmplat la spitalul din Rezina, cum i-a reușit directoarei să scape de demitere, deși ministra Sănătății de atunci, Ala Nemerenco, a cerut acest lucru, și ce au reușit să obțină rudele fetiței decedate pe parcursul a 4 ani de la producerea tragediei vedeți în interviul de mai jos: