(VIDEO) „Soția mi-a dat inelul să-l vând, ca să iau scutece. Jumătate din bani am dat-o pe droguri”: O istorie tulburătoare a unui tânăr, care a ieșit din bezna dependenței, după 12 ani de coșmar

Andrei Doronicef are 39 de ani, face sport, este om de afaceri de succes, crește, împreună cu soția sa, doi copii și visează să escaladeze, la propriu, mai mulți munți. Nu consumă alcool, nu fumează și duce o luptă permanentă cu sine însuși. „Nu sudui nici în gând”, declară el. Andrei și-a început viața de la zero, acum 10 ani, când a conștientizat că este dependent de droguri grele și a lăsat doar dezastru în urma sa. S-a întâlnit cu moartea de câteva ori, când își lua doza, a „vândut tot din casa mamei, covoare, mobilă, chiar și un frigider stricat, tot absolut am dat pe droguri”, dezvăluie el la „Fără Protocol” cu Dorin Galben. I-a reușit însă să-și dea o nouă șansă, cu sprijinul celor apropiați și al celor de la Asociația „Inițiativa Pozitivă”, la care puteți apela pentru ajutor, accesând acest link – https://positivepeople.md/despre-noi/ , scrie UNIMEDIA.

Andrei a avut o copilărie grea, alături de un tată alcoolic și extrem de violent. Vecinii o sunau pe mama băiatului să vină de la serviciu ca să-l salveze pe copil de mânia bărbatului.

Tatăl violent și alcoolic

„Țin minte cum totul a început. Tatăl meu a rămas fără lucru, a început să servească, era agresiv în raport cu mama și cu mine. Nu mai veneau oaspeți la noi, pentru că el se îmbăta și o bătea pe mama, așa de față cu oaspeții. Eu eram mic și nu o puteam apăra.

O dată m-a bătut atât de tare, că m-a luat ambulanța, am stat câteva săptămâni în spital.

Altă dată mama m-a luat și m-a dus la bunicul. El, când mă dezbrăca, a început să plângă. Aveam vreo 6 ani, dar țin mine lacrima pe fața bunicului, după ce a văzut în ce stare eu eram”, își amintește el.

Prima țigară, la 11 ani

„Pe la 10-12 ani deja umblam prin subsoluri și furam bunuri. Pe la 11-12 ani deja scoteam câte o țigară, îmi părea că sunt mai „krutoi”, că fetele iubeau „băieți răi”, alt exemplu acasă nu aveam”, spune bărbatul.

Primul furt

„O dată am fugit în parc, de la o lecție și acolo am cunoscut un băiat, care mi-a propus să mergem la vecinul lui, că are un subsol și noi am furat de acolo undițe, le-am vândut, am împărțit banii. Am luat țigări, bomboane, sony playstation. Părinții nu vedeau toate astea – mama era preocupată de tata, iar tata de alcool”, povestește Andrei, care la 16 ani avea deja două condamnări pentru furt.

În clasa 7 consuma marijuana, iar la 18 ani era total dependent de opium

Odată cu banii, câștigați din furturi, creșteau și „poftele”.

„Adunam bani cu băieții, la școală, unul se ducea și cumpăra, iar la următoarea pauză o fumam.

Apoi am început să luăm pastile, care se vând pe rețetă, dar noi puteam cumpăra așa, la anumite farmacii. Într-un colț era un grafin cu apă și un pahar, le beam pe loc, ca la ieșire să nu fie polițiști. Nimeni nu-și punea întrebări, indiferent câte pastile cumpăram.

Doi ani am fost pe pastile, iar la 18 ani prima dată m-am injectat.

Droguri cumpăram prin tot orașul, la fiecare pas, chiar puteai să faci o tură să vezi la cine e mai bun prețul.

Apoi scade efectul, scade euforia, scad propriile puteri și tot iei droguri ca să te pui pe picioare, ca să găsești iar euforia”, spune bărbatul.

12 ani în bezna drogurilor grele, căsătoria și întâlnirile cu moartea

„În viață, tot drumul se leagă cu cei cu care te pornești la acest drum – dacă te-ai legat cu băieți care consumă alcool, e întrebare de timp când începi să consumi alcool. Exact în cazul meu, prietenul cu care am început să consum pastile încercase anterior în venă, el au căutat, a găsit și eu cu el, evident, am ajuns la opium. Noi furam, aveam probleme, te apăsau diferite stări, mustrări, de aceea ne drogam ca să ne simțim mai bine.

Țin minte starea când prima dată m-am injectat. Îmi era frică, înțelegeam că eu trec linia roșie”, afirmă Andrei.

Asta însă nu l-a oprit. De la 18 la 30 de ani, el a coborât în cea mai întunecată beznă a drogurilor. A întâlnit-o între timp pe soția sa, care a născut primul lor copil, dar nimic nu s-a schimbat – decât minciuni, manipulare și droguri. A vândut tot din apartamentul mamei – au rămas doar pereții goi și un pat. A dat la piese până și un frigider stricat. Chiar și mutarea lor în Rusia, ca să schimbe cercul de comunicare, nu a avut vreun succes.

„Când soția a născut, eu nu aveam niciun leu. Ea a scos inelul de pe deget și mi-a spus să-l duc la Lombard și să cumpăr scutece. Eu jumătate din bani i-am dat pe droguri și ei i-am lipit o minciună ceva.

Am avut o dată o supradoză, în WC la o benzinărie. Mi-am revenit datorită medicilor de la ambulanță.

Tot în Moscova, ne-am injectat în 3, dar ne-am trezit doar doi. Am chemat ambulanța și am fugit de acolo.

Prietenii care ne găzduiau nu au mai suportat și ne-au spus să plecăm. Ne-am mutat cu soția și fetița într-un loc dezastruos. Nu aveam niciun ban. M-am dus la lucru, la o benzinărie. Seara mi-au achitat 1000 de ruble și eu i-am dat toți pe droguri. Am căzut, afară erau -20 de grade, când mi-am revenit deasupra mea hămăiau niște câini. Soția când m-a văzut, a sărit la mine și-mi spunea – Cum ai putut, noi cu fetița te așteptăm, nu avem ce mânca.

Eu însă nu aveam nici pașaport. Nici nu știu la ce benzinărie l-am lăsat gaj pentru doze”, povestește el.

Soția i-a luat bilet și l-a trimis în Moldova, ea a rămas în Rusia, cu fata

A revenit acasă și a cerut ajutor de la mama. S-a internat la spital, apoi mama a găsit o organizație care a acceptat să-i ajute – Inițiativa Pozitivă.

„Eu aveam 30 de ani, 7 clase terminate, viața o vedeam doar în alb și negru, eram sigur că viața mea e terminată”, afirmă Andrei.

Conștientizarea, terapia și strigătul de ajutor

Cei de la Inițiativa Pozitivă l-au înscris la terapie, întâlniri de grup, unde a venit conștientizarea că este dependent de droguri, ascultând alte istorii. Atunci el a cerut ajutor și a mers la un Centru de reabilitare, la Anenii Noi.

„Am fumat ultima țigară pe 29 octombrie 2013 – aceasta este a doua zi de naștere a mea pe care eu o sărbătoresc în familia mea și am mers la Centru”, declară Andrei.

Salvarea proprie și a familiei

După 5 luni de reabilitare, tânărul a plecat, doar pentru că a vrut să își întoarcă familia – soția și copilul au venit de la Moscova, iar întâlnirea cu el au determinat tânăra să-i mai dea o șansă.

Acum ei sunt parteneri în aceeași afacere, iar Andrei are 10 ani de când vede viața în toate culorile sale, cu profundă credință în Dumnezeu.

El susține că în Moldova și astăzi e foarte ușor să faci rost de droguri, „telegramurile sunt pline, iar autoritățile ar trebui să înăsprească pedepsele pentru cei care le distribuie, mai ales pentru „dealerii în uniformă de polițist”.

„Eu și acum am frică să nu revin și acum mi-e frică și de moarte – am ce pierde, familie, copii. Eu am un termen oferit de Dumnezeu aici pe pământ, pe care trebuie să îl trăiesc cu sens”, a adăugat Andrei.

Ce mesaj i-a transmis mamei sale, la care a izbucnit în lacrimi, dar și fratelui său, aflați din interviu.

„Tinerii trebuie să știe că dacă vor să fie tari, atunci să facă sport și afaceri”, spune Andrei.

Cum a trecut cursul de reabilitare de 12 pași, care este imposibil fără credință profundă în Dumnezeu și lupta cu propriile gânduri, ce i-a fost cel mai greu să depășească, în procesul de reabilitare, cum a învățat să-și gestioneze emoțiile, agresivitatea, să-și ceară scuze, cum și-a întors datoriile aflați din interviu, care speră să fie o pildă pentru alții ca să iasă evite sau să iasă din bezna drogurilor: