(VIDEO) „Speram că va fi bine, dar nu a mai fost”. O mamă a doi copii cu dizabilități luptă să se trateze de cancer: Mi se pare că am căzut într-o groapă și nu mai ies

Într-o lume în care provocările par a fi greu de înfruntat, Ecaterina Deaciuc demonstrează curaj și voință în fața tragediilor pe care viața i le-a pus în cale. Mamă a doi copii cu dizabilități, Oleg și Gabriel, ea luptă cu o boală cumplită – cancerul la glanda tiroidă. Cum se descurcă și cât de mult speră să vadă lumină în tunelul vieții sale Ecaterina a povestit la ,,Femeile nu tac”, proiect realizat de Adrian Prodan, scrie UNIMEDIA.

Medicul ne-a spus că dacă febra nu scade încă o zi să ne pregătim…

„Primul băiat l-am născut la vârsta de 20 de ani. La 4 luni și jumătate, băiatul a suferit o neuroinfecție și a rămas imobilizat. Până atunci copilul se dezvolta foarte bine, adăuga în greutate, mânca… Sarcina a decurs bine. Nu am avut complicații. Am fost externată la timp. După care băiatul a avut febră 41,5. Mai apoi, a avut edem cerebral.

Am stat 5 zile în sală de proceduri și nu am ieșit de acolo. Îi puneau sticle cu gheață la articulații să îi scadă febra și picurători încontinuu. Medicul mi-a spus că dacă febra nu scade într-o zi, să ne pregătim, întrucât băiatul nu mai rezistă. A doua zi, a scăzut la 38 și a rămas imobilizat.

Am fost în Federația Rusă, la o consultație, s-a făcut o investigație, după care urma să rămânem la tratament. Nu a fost posibil, pentru că nu aveam banii necesari. Mi s-a spus ce exerciții trebuie de făcut și cum trebuie să procedăm. Ulterior, am făcut trei intervenții chirurgicale cu laser, veneau specialiști din Turcia”, povestește femeia.

Speram că o să fie bine. Bine nu a mai fost

„Au fost persoane care m-au întrebat de ce nu îl duc la un centru specializat din Orhei, că suntem tineri și putem avea alți copii. Eu am spus că niciodată nu voi da băiatul meu din casă. Nu aș putea trăi, respira și dormi, știind că undeva este un copil care nu a greșit cu nimic.

Ne-a fost greu să acceptăm boala, dar nu am lăsat mâinile în jos și am mers înainte. Speram că o să fie bine. Bine nu a mai fost.

Eu îl spăl, îl îmbrac și îl scot afară. Petrec majoritatea timpului cu el”, spune Ecaterina.

Greutățile abia începeau 

La 28 de ani, Ecaterina a născut al doilea copil – Gabriel. Medicii l-au diagnosticat cu sindrom Gilbert, o subdezvoltare musculară.

„Am trecut tomografia la Centrul Mamei și Copilului. S-a depistat că are atrofiere parțială a creierului și calcinate în ambele emisfere. A urmat mult timp un tratament, dar a rămas cu probleme de vorbire și mers”, spune Ecaterina.

Diagnosticul de cancer și lupta cu disperarea

„Când mi s-a spus că am cancer la glanda tiroidă, nu m-am gândit la mine, ci doar la copii. Mai mult la Oleg, că sunt „mâinile” și „picioarele” lui. El fără mine nu se descurcă. Are niște proceduri pe care le fac doar eu. Soțul nu știe cum. A fost stresant. Mi s-a părut că am căzut într-o groapă și nu pot ieși. M-am luat în mâini și merg mai departe. Știu că băieții au nevoie de mine.

Trebuie să plec în august să fac o consultație la București, iar în februarie – iodoterapie. Mă strădui să strâng suma de bani. Sper să reușesc să o acumulez. Eu nu pot să apelez cineva, îmi este incomod și așa prima dată multă lume ne-a ajutat”, afirmă femeia.

Vedeți întreaga poveste de viață a Ecaterinei Deaciuc și cum puteți să ajutați această familie în interviul de mai jos: