(VIDEO) „Va trebui să alegi, ori Dumnezeu, ori eu”. Povestea șocantă a Oxanei, care și-a revăzut mama, după ce a lăsat-o și a dispărut, pentru 12 ani

La 7 ani a rămas doar cu sora și tatăl său, care în scurt timp nu a mai putut să aibă grijă de ele și a luat decizia ce le-a marcat viața. Este istoria Oxanei, care a crescut la orfelinat, după ce mama ei a dispărut, iar tatăl său a început să consume alcool. Și-a revăzut mama abia peste 12 ani de la ultima lor zi petrecută împreună, iar ceea ce i-a cerut ea, a șocat-o. Cum s-a produs întâlnirea cu cea care i-a dat viață, după anii trăiți la casa de copii și ce a urmat, Oxana a povestit într-un interviu pentru Dorin Galben.

„Mă numesc Oxana Isac, am 31 de ani, locuiesc în Chișinău și am 2 pici. Eu și sora mea timp de 12 ani nu am văzut-o pe mama, am ajuns la orfelinat, iar 12 ani ne-am revăzut. Tata avea 21, iar mama 16 când s-au căsătorit. La nici 17 ani a născut-o pe sora mea și aproape de 18 m-a născut pe mine. Nu i-am auzit să se certe și nu am văzut nici să aibă momente fericite”, a povestit Oxana.

„Nu a venit nici weekendul viitor, nici peste o lună, nici timp de 12 ani”

Avea aproape 7 ani când mama sa a dispărut: „Era vara, august. Nu îmi amintesc unde era plecată mama, dar a venit într-o zi acasă cu dulciuri, multe dulciuri, a  zis că a fost la capitală și a făcut ceva bănuți. Ne-a spus că merge iarăși la Chișinău să muncească și să vină săptămâna viitoare. Așa și am crezut, dar nu a venit nici weekendul viitor, nici peste o lună, nici timp de 12 ani”.

Tatăl lor  le-a dat la orfelinat, pentru că putea avea grijă de ele

Tatăl fetelor nu știa cum să procedeze, așa că pe fiica mai mare a dat-o la orfelinat, iar Oxana a frecventat un an grădinița din sat: „Apoi tata a decis să fim împreună la același orfelinat. Cu ajutorul mătușii și al moșului, a reușit să mă dea în clasa 1 la orfelinat, unde am frecventat 3 ani.

„La un an de la dispariția mamei, bunica a primit o scrisoare”

Între timp, mama fetelor era căutată de surorile și frații săi: „Au dat și la emisiunea Jdi menea, au dat și la poliție. La un an de la dispariția ei, bunica a primit o scrisoare, precum că era în Iugoslavia pe atunci și că totul este bine. E tot ce țin minte din scrisoare, nici nu știu dacă a întrebat ceva de noi. În continuare ei au căutat-o, iar noi eram la orfelinat”.

„Tatăl meu avea mâini de aur, făcea sobe, o bună vreme a avut bani, iar pentru că mama tot nu apărea, el a început să consume mult alcool, respectiv, nu a mai reușit să aibă grijă de noi. Din acest motiv, nici de la orfelinat nu ne permiteau sâmbătă sau duminică să venim acasă. A vândut tot din casă pe alcool, atât de mult a căzut în depresie, după ce a rămas fără soție, cu doi copii. Noi uneori mai fugeam de la orfelinat, dar luni reveneam, pentru că știam că acolo oricum era mâncare, apă, aveam unde să dormim. Au fost și momente când tata a venit, dar a fost foarte rar. Odată am mers cu el mai mult de 15 km pe jos, pentru că nu avea 2 lei pentru transport. Am ajuns spre seară, dar în schimb eram acasă și eram cu tata”, a relatat Oxana.

„Mâncare era doar atunci când tata venea cu prietenii lui să bea”

Acasă, însă, nu era nici lumină, nici mâncare: „Era doar atunci când venea cu prietenii lui din sat să bea. Atunci își aduceau și ceva de mâncat. Când ieșeau la fumat, eju repede luam de pe masă pâine cu pate sau ceva și mâncam repede. Aveam grijă și de tata, îi turnam într-un pahar 50 de grame de vodkă sau bere, pentru că știam că a doua zi i-i rău. Îmi era milă de el, nu știu dacă el se gândea atunci la noi că suntem flămânzi…”

„Doamne, tu trebuie să mi-o întorci pe mama, nu poți lăsa așa doi copii”

Sora mai mare a ajuns peste un timp la un orfelinat din Drochia, iar după mai multe încercări, care au durat 2 ani, a fost transferată și Oxana. „Mi-am pus ca să învăț foarte bine, să fiu printre lideri, poate în acest fel cumva îmbunez părinții și se întoarce mama sau tata lasă alcoolul. La fiecare Revelion, la ziua de naștere a mamei, a mea, a tatălui, orice altă sărbătoare unde era posibil să-ți pui o dorință, dorința mea era să vină mama. Eu nu aveam altele, asta era unica. Mergeam la biserică ca să o cer pe mama de la Dumnezeu: Doamne, tu trebuie să mi-o întorci pe mama, nu poți lăsa așa doi copii. Uite, vin și la biserică, învăț bine, nu sunt obraznică. Asta era toată rugăciunea”, povestește Oxana, cu ochii în lacrimi.

Tânăra a avut parte de educatoare foarte blânde la orfelinat: „La fiecare 8 Martie le scriam lor scrisori, nu mamei, și ele citeau cu lacrimi. Eu îmi imaginam că citește mama scrisoarea sau poezia pe care o alcătuiam pentru ele”.

„Sunteți lepădături, iar părinții nu au nevoie de voi. Nu veți ajunge nicăieri, pușcăria plânge după voi”

Cu toate acestea, viața în orfelinat nu a fost ușoară. „Acolo lupți pentru tine, să reușești, să fii primul. Dacă nu lupți tu, pentru tine nimeni nu va pune cuvânt, dacă nu ai luat tu primul pâinea cu unt de pe masă, s-ar putea să rămâi fără ea, dacă nu ți-ai terminat supa repede, ca să mănânci felul doi, poți să rămâi fără el. Dacă învățam bine, veneau copiii și-mi spuneau: dă-mi te rog să copii, că-ți dau pâinea mea cu unt. Eram fericită, pentru că acolo eram mereu flămânzi. Există și momente care m-au presat, m-au blocat. Am auzit în adresa mea și a colegilor: tu ești un nimeni și dacă maică-ta și taică-tu nu au avut nevoie de tine, nu le trebuiești, mie cu atât mai mult. Au fost învățători, profesori de la gimnaziu care ne spuneau asta. Am auzit fraze de genul „sunteți o lepădătură, iar părinții nu au nevoie de voi, pentru că sunteți răi și obraznici. Nu veți ajunge nicăieri, pușcăria plânge după voi. Veți ajunge niște bomji dacă nu învățați. Surcica nu sare departe de trunchi. Fraze care dor și pe mulți i-au lăsat la pământ. Ca și copil îmi imaginam că dacă un adult îmi spune asta, chiar așa va fi, pentru că e mare și știe”, a povestit Oxana.

„O vreau pe mama aici și acum. Asta va fi dovada că tu mă iubești”

După ce a absolvit clasa a 9-a, a mers la un centru de plasament din Cimișlia. La tatăl său nu putea reveni. Pentru că furase niște sârmă, acesta a fost trimis la pușcărie pentru 5 ani. Astfel, Oxana putea doar vara să meargă la bunica sa sau la mătuși, iar când a decis să nu mai frecventeze biserica ortodoxă, ci pe cea evanghelică, a căzut în dizgrația rudelor: „Am decis să îl rog pe Dumnezeu să îmi demonstrez că mă iubește. O vreau pe mama aici și acum. Asta va fi dovada că tu mă iubești. Peste câteva zile am avut vacanța de 8 Martie, am mers la sora mea, ea deja locuia cu viitorul ei soț. Într-o zi pe sora o sună o mătușă și din teleo întreabă: ești în picioare sau așezată? Sora a început să plângă, mi-a spus că s-a găsit mama”.

„Tu va trebui să alegi, ori Dumnezeu, ori eu”

Cum s-a produs întâlnirea lor, ce a simțit Oxana în acel moment, dar și ce i-a cerut mama sa, vedeți în monologul de mai jos: