(VIDEO) Trucurile istorice de magie. Cum a putut David Copperfield să facă Statuia Libertăţii să dispară

Jim Steinmeyer, autor american, inventator şi designer de iluzii magice şi efecte speciale teatrale, a scris mai multe cărţi despre aceste iluzii şi, într-una, a notat că: „Magicienii nu îşi protejează secretele de public, protejează publicul de secretele lor‟. Într-adevăr, trucurile de magie sunt spectaculoase, dacă beneficiază de o prezentare pe măsură. Iată câteva detalii despre trucurile istorice de magie, scrie SHOK.md cu referire la click.ro.

Trucul: Într-o emisiune CBS live, din 1983, David Copperfield a făcut imposibilul şi a făcut să dispară Statuia Libertăţii. Publicul prezent, echipa de televiziune şi scena erau pe o platformă de pe suprafaţa căreia se vedea Statuia Libertăţii în depărtare. Pe platformă erau, de asemenea, două schele decorate în lumini. Copperfield a ridicat o perdea între schele pentru a ascunde statuia şi a oferit un scurt monolog despre preţuirea libertăţii. Apoi perdeaua a căzut, luminile s-au aprins şi Statuia Libertăţii dispăruse.

Cum a făcut: Platforma respectivă era rotativă. Vibraţiile mişcării sale au fost mascate de muzica puternică pompată prin difuzoare, în timp ce Copperfield vorbea peste zgomot. Când perdeaua a căzut, platforma s-a mişcat, astfel încât statuia nu a mai putut fi văzută, din cauza uneia dintre schele. Luminile schelei erau atât de strălucitoare, încât nimeni nu putea vedea statuia din spatele lor.

Soaterea iepuraşilor din pălărie

Trucul: A scoate ceva dintr-o pălărie goală este unul dintre cele mai vechi trucuri efectuate de magicienii din toate timpurile. Versiunea modernă, care scoate un iepure viu dintr-o pălărie tip joben, se crede că a apărut în jurul anului 1814, datorită lui Louis Comte. Cea mai obişnuită modalitate de realizare a trucului este ca magicianul să arate pălăria goală publicului, să aşeze pălăria pe o masă, apoi să scoată un iepure viu din pălărie.

Cum se face: Iepurele este ascuns într-o pungă în spatele mesei. Când iluzionistul îi arată publicului pălăria goală şi întoarce pălăria, prin strângerea mâinii, introduce punga cu iepurele în pălărie. Trucul poate fi făcut şi cu un compartiment ascuns în pălărie.

Femeia care pluteşte

Trucul: Acest truc special de levitaţie a fost popularizat de magicianul Harry Kellar, la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. Există variaţii, dar toate implică un/o asistent(ă) care se află peste o scândură susţinută de două scaune şi acoperită cu folie sau material. Asistentul este apoi „hipnotizat‟, scaunele sunt îndepărtate, dar acesta rămâne plutitor. În timp ce pluteşte, magicianul trece un cerc deasupra persoanei care levitează, pentru a dovedi că nu există fire care o ţin.

Cum se face: Placa este ataşată de o tijă de metal, din spatele magicianului. Tija este ascunsă de vederea publicului la picioarele iluzionistului şi este ataşată de „masă‟ într-o formă de „S”, care permite cercului să treacă şi să fie eliberat. În unele variante ale trucului, tija poate fi deplasată în sus şi în jos prin butoane ascunse în platformă şi acţionate de picioarele iluzionistului.

Secţionarea unei persoane în jumătate

Trucul: Primul magician care a făcut acest truc, cu o persoană tăiată în jumătate, a fost P.T. Selbit, la 17 ianuarie 1921, la Londra. Trucul a fost modificat într-o versiune mai uşor de executat. Astfel, mai târziu, Horace Goldin a optat pentru varianta cu capul şi picioarele scoase din cutie. Vorbim despre un truc folosit de mai bine de un secol, aşa că variaţiile abundă, dar implică de obicei o persoană întinsă într-o cutie, mai scurtă decât persoana, astfel încât capul şi picioarele să fie vizibile publicului. Magicianul taie cutia cu un ferăstrău, tablă de metal sau alt obiect tăios şi separă cele două jumătăţi. Jumătăţile sunt apoi reunite şi persoana din cutie reapare în siguranţă, într-o singură bucată.

Cum se face: Există numeroase versiuni ale acestui truc. Cea mai simplă modalitate este aceea că persoana din cutie îşi trage picioarele complet în jumătatea care va fi separată. Cutia este, de obicei, construită pentru a avea mai mult spaţiu în interior decât apare în exterior, fiind mai largă sau mai profundă decât poate vedea publicul. Adesea, picioarele care ies în afară vor fi picioare mecanice care se pot mişca uşor. În unele versiuni, o altă persoană are picioarele scoase în acea jumătate a cutiei. Trucul poate fi realizat şi cu masa pe care este aşezată cutia să ascundă un loc disponibil, care permite persoanei din cutie să se scufunde şi să evite pericolul.