(VIDEO) „Un apel mi-a schimbat viața”. Cum un moldovean a ajuns să lucreze la cea mai importantă companie petrolieră din lume: Mi-am luat ghiozdanul și am plecat în Anglia

A pornit dintr-un mic sat, iar acum lucrează la cea mai mare companie petrolieră, în Marea Britanie. Este istoria moldoveanului Oleg Munteanu, care a povestit în cadrul unui monolog cu Dorin Galben, despre parcursul său în activitate, provocările întâmpinate și cum „a combinat utillul cu plăcutul”. „Pe când eram la Cluj, am primit un apel care mi-a schimbat viața și cariera. A fost o surpriză totală. La început, am crezut că este o glumă. Inițial, primisem un e-mail, iar când am văzut extensia „ExxonMobile”, cea mai mare corporație petrolieră privată din lume, m-am gândit că este spam”, relatează acesta, scrie UNIMEDIA.

Cum și-a început activitatea

„Sunt independent financiar, trăiesc pe banii mei. Am absolvit facultatea cu succes, obținând nota 10 la examenul de licență. Ulterior, am urmat un masterat în inginerie, specializat pe prelucrare, unde, din nou, am obținut nota 10. Învățam din pasiune, pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Observam că pot combina utilul cu plăcutul și vedeam un rezultat concret.

La începutul carierei mele, am lucrat la Lukoil. Eram inginer debutant, dar în practică începeam ca operator, lucrând cot la cot cu ceilalți. Asta însemna să particip la sarcini practice, precum închiderea sau deschiderea ventilelor și alte activități manuale. Am ajuns chiar să dau cu mătura prin instalații, având un șef de secție care credea că fiecare inginer ar trebui să înceapă de jos.

În actualul meu loc de muncă, observ diferențele dintre inginerii care au fost implicați direct în munca practică și cei care au devenit direct șefi de instalații după facultate, fără să treacă prin experiențele de bază. Cei care au lucrat cu operatorii, au fost în ture de noapte și au trecut prin opriri sau porniri de instalații în condiții dificile sunt mult mai empatici și conectați la realitate”, menționează bărbatul.

După Lukoil, a ales să lucreze la o companie germană implicată în construirea unei instalații de producere a hidrogenului. Aici, Oleg s-a ocupat de operare și coordonare între echipele din Germania și România, iar hidrogenul produs era livrat către OMV Petrom, pentru rafinăria lor din Ploiești.

„După Lukoil, am ales să plec la o companie germană, unde se construia o instalație nouă de producere a hidrogenului. Aceasta era aproape finalizată și avea un design special. Producerea hidrogenului implică amestecarea gazului natural cu abur supraîncălzit (practic, apă la temperaturi foarte mari, în jur de 800 de grade Celsius) în tuburi incandescente, umplute cu catalizatori. Rezultatul este hidrogenul, care este apoi prelucrat și utilizat în diverse procese tehnologice.

În această companie, m-am ocupat de operare și coordonare. Centrul de operare era în Germania, dar aveam și o echipă locală în România. Rolul meu era să coordonez comunicarea și activitățile între echipa germană și cea din România. Hidrogenul produs era livrat către OMV Petrom, care are o rafinărie în Ploiești”, povestește Oleg.

Apelul care i-a schimbat viața

„După o perioadă relativ scurtă, am avut un an foarte frumos la Cluj. Am lucrat pentru Emerson, care căutau un specialist în hidrogen. Ei dezvoltau baze de control conectate la simulatoare dinamice, adică un model matematic ce se comportă ca o instalație reală. Practic, acest model matematic este creat pe calculator și folosit pentru a pregăti operatorii care operează instalațiile. În industrie, toate instalațiile sunt operate de la calculator, nu cu ciocanul.

În 2018, pe când eram la Cluj, am primit un apel care mi-a schimbat viața și cariera. Era luna mai, îmi amintesc exact. Totul a fost o surpriză totală. La început, am crezut că este o glumă. Inițial, primisem un e-mail, iar când am văzut extensia „ExxonMobile” – cea mai mare corporație petrolieră privată din lume – m-am gândit că este spam. Astfel de lucruri sunt comune, așa că am ignorat e-mailul”, adaugă specialistul.

Plecarea în Marea Britanie 

„La scurt timp, am primit un telefon. Cineva din Marea Britanie m-a sunat și mi-a spus că dorește să discutăm. Atunci mi-am dat seama că lucrurile devin serioase. La câteva zile după, am zburat în Marea Britanie pentru interviu. Ei s-au ocupat de toate: biletele de avion, taxiul, cazarea la hotel. Eu doar m-am prezentat, cum glumesc, „ca o prințesă”. La astfel de interviuri nu plătești nimic – totul este aranjat și acoperit de companie.

Când am aterizat în Marea Britanie, am avut două șocuri majore. Primul șoc a fost legat de limbă. La aeroport, trebuia să închiriez o mașină. O doamnă a vorbit cu mine un minut în engleză – cred că era galeză – și la final am spus doar „Ok”. Nu înțelesesem nimic din ce-mi spusese. Mi-am dat seama că, deși credeam că vorbesc bine engleza, realitatea era alta. Eu eram obișnuit să vorbesc engleză cu alți străini, mai ales nemți, pentru că lucrasem mult cu ei, sau cu alți vorbitori nenativi. Mi-am spus atunci: „Asta va fi o problemă!”.

Al doilea șoc a fost condusul pe partea opusă a drumului. Eram cu un prieten, Bogdan, care mă întâlnise la aeroport. Cei de la companie îmi spuseseră că vor trimite un taxi să mă aducă, dar eu, curajos, am refuzat și am zis că mă descurc singur. Mare greșeală”, mărturisește bărbatul.

Despre cea mai mare companie petrolieră din lume 

Oleg povestește despre experiența sa profesională și despre oportunitatea de a lucra pentru o companie mare din industria petrolieră, similară cu Apple, Google sau Facebook în domeniul IT. După un interviu de succes în Marea Britanie, a fost invitat să se alăture echipei. Compania, care definește standardele industriei, l-a ajutat cu relocarea, cazarea și acomodarea în noul oraș.

„Această companie nu are business în Moldova, din păcate, și de aceea poate fi nefamiliară pentru publicul larg. După interviul din Marea Britanie, la două zile după ce m-am întors în țară, am primit un e-mail prin care eram anunțat că interviul a fost un succes și că își doresc ca eu să fac parte din echipa lor. A fost un adevărat „Wow” pentru mine.

Compania aceasta, ca să fac o paralelă mai ușor de înțeles, este ca un Apple, Google sau Facebook în domeniul IT – un vârf de lance al industriei. Toată industria lucrează după standardele și regulile create de aceste companii mari, cum sunt ExxonMobil, Chevron sau Shell. Practic, ele conduc industria din punct de vedere tehnologic, al siguranței și al calității. De exemplu, companiile din Orientul Mijlociu urmează standardele noastre. Este o companie cu oameni muncitori și inteligenți, de toate religiile și culturile, iar lucruri precum cine este tatăl tău sau alte criterii sociale sunt complet irelevante. Nu trebuie să fii „fiul unui ministru” pentru a reuși.

La interviul tehnic, au fost doi directori care m-au evaluat. Mi-au cerut să desenez o schemă pe tablă și mi-au spus: „Aceasta este instalația de reformare catalitică. Imaginează-ți că tocmai am făcut o revizie (un proces mare de mentenanță, când instalația este oprită pentru reparații), dar, după repornire, produsul final nu atinge criteriile de calitate. Avem un anumit component care nu corespunde – de exemplu, cifra octanică este prea mică. Spune-ne care crezi că este problema.”

Interviul a fost o adevărată plăcere, iar unul dintre directorii care m-au intervievat a devenit ulterior șeful meu direct și acum este vecinul meu. Locuim aproape și, uneori, facem grădinărit sau tăiem lemne împreună.

Bineînțeles, am avut frici și anxietăți legate de această mutare, fiindcă era din nou un pas foarte mare pentru mine. Dar am mers pe principiul „acum sau niciodată”. Nu conta că engleza mea nu era perfectă, ca cea a reginei. Știam că îmi doresc foarte mult să lucrez pentru ExxonMobil.

M-am mutat cu un ghiozdan, telefonul, pașaportul și portofelul. Mutarea a fost simplă, pentru că cei de la companie s-au ocupat de tot – de la relocare, hotel pentru prima lună, până la acomodarea în noul oraș. Am aterizat „ușor”, cum zic ei”, spune Oleg.

„Salariile generoase” 

Salariile din această industrie sunt generoase, iar beneficiile sunt considerabile, incluzând acoperirea costurilor de relocare și adaptare. De asemenea, Oleg menționează că munca implică stres și responsabilitate, dar companiile petroliere recompensează pe măsură.

„Companiile petroliere înțeleg foarte bine specificul industriei, care nu implică un număr mare de oameni, ci mai degrabă specialiști bine pregătiți. La nivel financiar, acest domeniu este unul cu multe provocări, implicând stres, responsabilitate și un grad ridicat de risc. Din acest motiv, companiile petroliere sunt generoase cu angajații lor.

Pe lângă faptul că salariile sunt semnificativ peste medie, beneficiile oferite sunt impresionante. Spre exemplu, la relocarea mea, totul a fost organizat de companie: m-am mutat doar cu un ghiozdan, pașaportul, telefonul și portofelul. Am fost cazat direct la hotel, iar compania a acoperit toate costurile, oferindu-mi între 3 și 6 luni (sau chiar un an, în funcție de contract) pentru a mă adapta confortabil, fără să mă îngrijorez de aspectele financiare. Aceasta mi-a permis să mă concentrez complet asupra muncii.

O altă parte interesantă a acestui job este posibilitatea de a călători. Poți participa la conferințe, întâlni colegi din alte companii similare și participa la evenimente internaționale. Totuși, călătoriile frecvente au și ele dezavantaje – la un moment dat, te poți sătura de acest stil de viață.

Viața în corporațiile petroliere este foarte confortabilă, mai ales în țările vestice. Cu toate acestea, un aspect mai puțin plăcut, mai ales în Marea Britanie, sunt taxele extrem de mari, datorită sistemului progresiv. Dacă ai un salariu generos, ești taxat semnificativ, ceea ce poate crea uneori impresia că munca este descurajată. Îmi amintesc că, atunci când am primit primul salariu, l-am sunat pe prietenul meu, Bogdan, și i-am spus că salariul este prea mare. Din calculele mele, după taxe ar fi trebuit să fie mai mic. Ce nu știam eu atunci era că inițial lucram pe un cod fiscal provizoriu, până mi-au emis „insurance number”-ul, echivalentul unui CNP fiscal. Ulterior, banii în plus mi-au fost retrași de către „taxman””, mai povestește acesta.

Urmărește integral interviul mai jos: