7 motive de critică în cuplu și efectele asupra relației

Deși este toxică, deseori în momentele tensionate, apare critica în cuplu. Poate avea legătură cu modelele de adulți cu care am crescut, sau cu inabilitatea de a ne exprima asertiv nevoile, frustrările, așteptările. Critica îl face pe celălalt să se simtă respins, iar noi rareori obținem ceea ce ne dorim, de fapt. Iată ce avem de făcut cu acest comportament, scrie SHOK.md cu referire la smartliving.

Critica în cuplu ca model de schimbare
Inevitabil cu toții am trecut prin momente în care ne-am criticat partenerul sau când la rândul nostru am avut parte de critică. Problemele în cuplu sunt firești și reprezintă o parte indispensabilă oricărei relații, un obstacol pe care este important cum anume îl depășim: cu dorința de a-l asculta, înțelege pe celălalt, adaptându-ne la nevoile lui, sau criticându-l și dorind să-l schimbăm în timp ce noi ne menținem rigizi pe propria poziție.

Critica în cuplu este ca o lentilă prin care vedem mărit defectele noastre și ale celorlalți, perspectivă pe care am preluat-o timpuriu de la persoanele importante din viața noastră internalizând felul în care acestea se raportau la noi. De cele mai multe ori intențiile lor erau bune, însă maniera critică este partea problematică, deoarece ne transmitea un mesaj negativ despre propriul sine.

De ce criticăm?
Motivele pentru care practicăm critica în cuplu sunt numeroase, iar șapte dintre acestea sunt mai frecvente. Deseori repetăm un comportament pe care l-am observat în propria familie, respectiv un mod de comunicare prin care credem că vom reuși să obținem ceea ce avem nevoie.

Nu înseamnă că reprezintă o comunicare eficientă a nevoilor sau frustrărilor noastre, critica producând o distanțare între parteneri, nicidecum o apropiere. Iată cele șapte motive des întâlnite:

1. Simțim că nevoile noastre nu contează
Uneori simțim că nevoile noastre de apropiere, afecțiune, înțelegere nu sunt satisfăcute de către partener sau percepem că nu contează pentru el, astfel că începem să manifestăm un comportament de protest, printr-o atitudine critică față de el.

În momentul în care ne spunem că nevoile noastre nu contează pentru partener, practicăm o „ghicire a gândurilor” celuilalt atribuindu-le o conotație negativă la adresa noastră și a relației.

Oare cum ne simțim într-o relație în care „nu contăm”? De aici pornește frustrarea și nevoia de a-l pedepsi pe celălalt. Nu ar strica să învățăm să vorbim despre nevoile noastre deschis, să cerem celuilalt ce avem nevoie și să facem un reality-check cu acesta în legătură cu gândurile noastre negative: „oare așa gândești tu despre mine?”.

2. Răspundem cu aceeași monedă
Critica în cuplu poate fi reciprocă, atunci când răspundem „cu aceeași monedă” comportamentelor celuilalt, intrând într-o poziție de apărare. În astfel de situații nu suntem de fapt deschiși către a asculta mesajul dincolo de cuvinte, nevoia partenerului nostru, ci ne concentrăm pe a ne proteja imaginea de sine care, în urma criticilor, începe să aibă de suferit.

Atunci când suntem criticați, ne simțim etichetați și interpretăm nemulțumirea celuilalt la adresa întregii noastre persoane. Lucru pe care îl simte oricine atunci când critica în cuplu nu este constructivă, livrată în mod asertiv și empatic față de celălalt.

Ar fi un exercițiu bun să ne spunem în minte ceea ce avem de „reproșat” partenerului și apoi să ne gândim oare noi cum ne-am simți dacă am primi mesajul astfel? Ne va ajuta să reformulăm o nemulțumire.

3. Avem impresia că deținem adevărul
Atunci când percepem că doar noi avem dreptate și că doar convingerile noastre sunt cele corecte asupra unei situații, practicăm critica în cuplu. În spatele acestui comportament stă de regulă un sentiment de nedreptate, iar adevărata nevoie este cea de a ne simți înțeleși și acceptați.

Este firesc să avem opinii diferite, să vedem realitatea din perspective diferite și să o interpretăm prin filtrul nostru subiectiv, diferit de al celuilalt. Este sănătos să învățăm în cuplu să ne ascultăm unul pe celălalt și să acceptăm punctele de vedere diferite fără a încerca să le schimbăm.

Iar dacă subiectul discuției vizează cuplul nostru, este întotdeauna loc pentru negocieri și compromisuri sănătoase, astfel încât relația să aibă de câștigat.

4. Un mod intruziv de a ajuta
Uneori, prin critică, de fapt dorim să corectăm partenerul sau să îl ajutăm într-o situație să se descurce mai bine. Deși suntem motivați de cele mai bune intenții, ajutorul nesolicitat poate produce chiar opusul, anume invalidarea perspectivei celuilalt.

Doar pentru că noi am fi gestionat situația într-un mod diferit, poate chiar mai bine, a oferi ajutorul în acest mod îl va frustra pe celălalt. Critica în cuplu, în acest caz, este interpretată drept o devalorizare a celuilalt, subliniere a eșecului cu concentrare asupra părților negative. Ajutorul presupune să oferim ceea ce are nevoie partenerul, nu ceea ce avem noi nevoie să facă.

5. Exprimare greșită a vulnerabilității
Critica în cuplu apare și când dorim să exprimăm starea noastră de vulnerabilitate, însă tot ceea ce se aude este o nemulțumire la adresa celuilalt. Uneori poate fi cu adevărat provocator să-i spunem partenerului nostru că ne simțim răniți. Aceasta ar implica autenticitate și emoție, iar suferința ne produce uneori o stare accentuată de frustrare care distorsionează mesajul exprimat.

Putem, spre exemplu, în loc să spunem „mă faci să îmi ies din fire” sau „din cauza ta am starea aceasta” să interogăm motivul pentru care ne simțim astfel și, mai ales, ce gânduri avem despre partener sau relație.

Dacă identificăm gânduri negative „mă rănește pentru că nu îi pasă de mine” sau „nu este atent cu mine pentru că nu mă iubește”, putem exprima starea pe care o simțim (tristețe, de regulă) și gândurile pe care le avem („îmi spun că nu îți pasă/nu mă iubești”) fără să criticăm.

6. Dorința de a produce o schimbare
Dacă vrem să împiedicăm partenerul să repete un comportament care ne deranjează, critica în cuplu este o abordare ineficientă. Spre exemplu, dacă acesta întârzie, presupunem greșit că el se va corecta dacă îl muștruluim sau criticăm. Dacă nevoia noastră este de siguranță și predictibilitate, atunci putem să adresăm acest subiect în loc de a-l ataca pe partener prin critici verbale.