(FOTO) Insula Diavolului, prizonieri nu supravieţuiesc acolo, mai mult de un an

La prima vedere, Insula Diavolului arată ca un paradis, dar între anii 1852 şi 1953, pe acest petec de pământ din Caraibe s-a aflat o închisoare. Deţinuţii mureau în masă din cauza încercărilor inutile de evadare, malnutriţiei şi bolilor, scrie SHOK.md cu referire la sinteza.

Plină de palmieri şi înconjurată de ape strălucitoare, Insula Diavolului are o frumuseţe care ascunde un trecut îngrozitor: timp de aproape 100 de ani, zeci de mii de bărbaţi au pierit pe ţărmurile ei. Până în 1953, insula, una dintr-un grup de trei de pe coasta Guyanei Franceze, a găzduit prizonieri francezi condamnaţi pentru ofensarea lui Napoleon al III-lea sau crime. Din nefericire, au existat şi întemniţaţi, ca soldatul francez Alfred Dreyfus, care au ajuns acolo fără motiv. Toţi au suferit în mod egal. Au suportat chinurile bolilor grele, malnutriţia şi maltratările gardienilor. Puţini s-au mai întors în Franţa.

Cum a fost creată închisoarea de pe Insula Diavolului
Înainte de a deveni o colonie penală, Insula Diavolului a fost un loc al binefacerii. Pe la 1760, coloniştii francezi decimaţi de febra galbenă şi-au căutat refugiu acolo. Cele 3 insule au fost numite Insula Regală, în numele regelui lor, Insula Sfântului Iosif şi Insula Diavolului din cauza apelor pline de rechini. Întregul arhipelag a fost denumit Insulele Salvării.

Peste 100 de ani, împăratul francez Napoleon al III-lea ales să facă din cele trei insule o închisoare. A căutat să rezolve mai multe probleme cu ajutorul Insulei Diavolului. În primul rând, dorea să scape de oricine s-a opus loviturii de stat din decembrie 1851. A trimis prizonieri pe Insula Diavolului la doar câteva zile după ce a preluat puterea – inclusiv 239 de republicani care i s-au opus.

Colonia penală a avut şi alte câteva avantaje pentru guvernul francez: elimina infractorii periculoşi din ţară, contribuia la colonizarea Guyanei prin intermediul condamnaţilor şi oferea forţă de muncă ieftină ca înlocuitor pentru populaţia aservită din colonie, pe care Franţa o eliberase în 1848.

Plină de palmieri şi înconjurată de ape strălucitoare, Insula Diavolului are o frumuseţe care ascunde un trecut îngrozitor: timp de aproape 100 de ani, zeci de mii de bărbaţi au pierit pe ţărmurile ei. Până în 1953, insula, una dintr-un grup de trei de pe coasta Guyanei Franceze, a găzduit prizonieri francezi condamnaţi pentru ofensarea lui Napoleon al III-lea sau crime. Din nefericire, au existat şi întemniţaţi, ca soldatul francez Alfred Dreyfus, care au ajuns acolo fără motiv. Toţi au suferit în mod egal. Au suportat chinurile bolilor grele, malnutriţia şi maltratările gardienilor. Puţini s-au mai întors în Franţa.

Cum a fost creată închisoarea de pe Insula Diavolului

Înainte de a deveni o colonie penală, Insula Diavolului a fost un loc al binefacerii. Pe la 1760, coloniştii francezi decimaţi de febra galbenă şi-au căutat refugiu acolo. Cele 3 insule au fost numite Insula Regală, în numele regelui lor, Insula Sfântului Iosif şi Insula Diavolului din cauza apelor pline de rechini. Întregul arhipelag a fost denumit Insulele Salvării.

Peste 100 de ani, împăratul francez Napoleon al III-lea ales să facă din cele trei insule o închisoare. A căutat să rezolve mai multe probleme cu ajutorul Insulei Diavolului. În primul rând, dorea să scape de oricine s-a opus loviturii de stat din decembrie 1851. A trimis prizonieri pe Insula Diavolului la doar câteva zile după ce a preluat puterea – inclusiv 239 de republicani care i s-au opus.