S-au îndrăgostit, apoi au fost nevoiți să afle dacă nu sunt frate și soră. Descoperirea făcută după testele ADN

Ani la rând, Arthur Kermalvezen, conceput cu ajutorul unui donator de spermă, vedea posibili tați peste tot în jurul său, scrie stirileprotv.ro.

„Îmi imaginam că ar putea fi profesorul meu, oamenii pe care îi vedeam în autobuz… și eram foarte furios, pentru că este imposibil să trăiești așa.”

Când, ajuns adult, s-a îndrăgostit de Audrey, o femeie din Paris concepută, la rândul ei, cu ajutorul unui donator de spermă, întrebarea a devenit și mai apăsătoare, scrie BBC.

Audrey descrie momentul în care s-au cunoscut, în 2010, la o întâlnire a activiștilor concepuți cu ajutorul donatorilor, drept „dragoste la prima vedere”. Dar legătura dintre ei era una romantică sau exista și o legătură genetică?

La momentul nașterii lor, în Paris existau doar două bănci de spermă, iar mulți bărbați făcuseră donații în repetate rânduri. Prin urmare, exista o posibilitate reală ca Arthur și Audrey să fie frați vitregi.

Înainte să-și construiască o viață împreună, cei doi trebuiau să afle dacă erau rude. Însă, în Franța, legislația privind testele genetice și anonimatul donatorilor făcea extrem de dificilă obținerea unui răspuns.

În Franța, doar un cercetător, un medic sau un judecător poate solicita și supraveghea efectuarea unui test genetic, iar persoanele care dețin un kit de testare genetică la domiciliu riscă amenzi de peste 3.500 de euro.

Din acest motiv, companii precum 23andMe, Ancestry și MyHeritage nu își comercializează kiturile în Franța.

Susținătorii legii, în vigoare din 1994, afirmă că aceasta împiedică furnizarea unor date genetice sensibile către companii comerciale și previne conflictele familiale care ar putea fi provocate de rezultate neașteptate.

Arthur subliniază însă că Franța este singura țară din Europa care incriminează utilizarea unor astfel de teste.

O chimie imediată

Chiar înainte ca părinții să-i dezvăluie, când era adultă, că fusese concepută cu ajutorul unui donator, Audrey devenise avocat și se specializase în legislația din domeniul bioeticii. Prin urmare, știa foarte bine că legea franceză garanta anonimatul donatorului chiar și după moartea acestuia.

Audrey fusese însă concepută în 1979, înainte ca o astfel de legislație să existe.

În timp ce căuta alte persoane concepute cu ajutorul donatorilor și născute înainte de 1994, Audrey a dat peste Arthur. Acesta scrisese o carte în care își descria dorința de a afla mai multe despre originile sale biologice.

Audrey spune că a fost impresionată de precizia cu care Arthur reușise să exprime sentimente pe care ea însăși avusese dificultăți să le pună în cuvinte. Amândoi crescuseră în familii iubitoare, dar amândoi erau preocupați de întrebările legate de persoanele necunoscute care contribuiseră la venirea lor pe lume.

Când s-au întâlnit în persoană, chimia dintre ei a fost imediată. La fel și problema.

Înainte să transforme prietenia platonică într-o relație romantică și, ulterior, să-și construiască o viață împreună, trebuiau să afle adevărul despre tații lor biologici. Însă nicio autoritate nu era dispusă să le ofere aceste informații.

În căutarea adevărului

După luni întregi de căutări, au găsit un medic în sudul Franței care, pentru 900 de euro plătiți în numerar, le-a efectuat un test genetic. Rezultatul a arătat că nu erau rude. Neliniștea lor nu a dispărut însă, deoarece medicul încălca legea comunicându-le rezultatul.

„Ne temeam că ar putea fi un șarlatan”, spune Audrey.

S-au gândit să folosească un kit de testare la domiciliu pentru a confirma rezultatul, dar Audrey, în calitate de avocat, era hotărâtă să acționeze în limitele legii.

Astfel, începând din 2010, a inițiat o serie de acțiuni în justiție împotriva sistemului francez.Voia să afle dacă donatorul ei mai era în viață și, dacă da, dacă acesta își mai dorea să rămână anonim. De asemenea, voia să obțină informații care să nu-i dezvăluie identitatea, precum numărul donațiilor făcute și dacă exista posibilitatea ca Arthur să se numere printre frații ei vitregi.

Demersurile sale au eșuat.După trei ani de procese, cei doi au făcut un „salt de credință” și s-au căsătorit.

În 2015, cea mai înaltă instanță administrativă din Franța a respins ultimul apel al lui Audrey.

Șocul testelor ADN

Rezultatele testelor ADN au deschis însă curând noi uși. După 30 de ani în care își imaginase cine ar putea fi tatăl său biologic, Arthur a reușit în cele din urmă să ia legătura cu donatorul de spermă în ziua de Crăciun din 2017.

Dar Audrey a avut parte de cea mai mare surpriză. Printre persoanele cu care ADN-ul ei indica o legătură genetică se afla o femeie pe nume Sophie, pe care Audrey o reprezentase în instanță. Cele două luptaseră pentru drepturi similare.„Am descoperit că Sophie – o femeie al cărei caz îl susținusem în instanță – era sora mea biologică”, povestește Audrey.

Audrey și Arthur făcuseră testele ADN împreună cu alți opt activiști concepuți cu ajutorul donatorilor, care militau pentru dreptul de a-și cunoaște originile.

Dintre cele zece persoane, patru s-au dovedit a avea același donator: Audrey, fratele ei Peter, Sophie și fratele lui Sophie, David. Descoperirea a demonstrat cât de real fusese, de fapt, riscul ca Arthur și Audrey să aibă același tată biologic.

Mulți ani mai târziu, o potrivire genetică cu o persoană din Statele Unite a condus-o pe Audrey la donatorul ei, un bărbat pe nume Philippe. Acesta murise însă între timp.

Mama lui Audrey a trimis familiei lui Philippe o scrisoare în care le-a mulțumit pentru „darul” făcut de acesta, pe care l-a descris drept „inestimabil”.

Familia lui Philippe a primit-o cu căldură pe Audrey atunci când aceasta i-a vizitat.„Toată lumea avea lacrimi în ochi”, își amintește Audrey.

Sora lui Philippe nu știuse niciodată că acesta fusese donator.